ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2742/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2742/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Judecătoria Galați la 6 noiembrie 2007, reclamanta Casa de Cultură a

Sindicatelor Galați a chemat în judecată pe pârâtele Primăria Municipiului

Galați, V.E. și R.M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

constate nulitatea absolută a dispoziției nr. 722/SR din 25 mai 2006, emisă de

Primăria Municipiului Galați, prin care s-a dispus restituirea în natură către

pârâtele V.E. și R.M. a terenului în suprafață de 682,50 mp, situat în Galați.

În motivarea cererii, întemeiate în

drept pe dispozițiile art. 11 și art. 16 din Legea nr. 10/2001 și ale art. 12 C.

civ., reclamanta a arătat că terenul în litigiu este ocupat de construcții și

amenajări de instalații subterane, fiind incidente dispozițiile art. 11 și art.

14 din Legea nr. 10/2001, astfel încât în mod eronat, prin dispoziția

menționată s-a dispus restituirea acestuia, în loc să se acorde pârâtelor

măsuri reparatorii în echivalent.

Reclamanta a mai arătat, că terenul

a intrat în administrarea și folosința sa în baza Decretului nr. 605 din 25 iulie

1966, prin care s-a dispus exproprierea de la fostul proprietar V.G.I. S-a

precizat că prin același decret au fost expropriați 12 proprietari, terenurile

preluate în proprietatea statului având o suprafață totală de 6258,66 mp, pe

care s-a edificat Casa de Cultură a Sindicatelor în baza H.C.M. nr. 1533 din 2

iulie 1966.

Judecătoria Galați, prin sentința

civilă nr. 2508 din 21 martie 2007 a declinat competența soluționării cauzei în

favoarea Tribunalului Galați, secția civilă, reținând că dispoziția menționată

poate fi atacată în justiție, conform art. 24 din Legea nr. 10/2001, iar

competența soluționării acestei cereri revine tribunalului în primă instanță.

Cauza a fost înregistrată la

Tribunalul Galați, sub nr. 4625/121/2007.

La prima zi de înfățișare, 28 iunie 2007,

reclamanta a solicitat introducerea în cauză a SC R. SRL Galați, societate

căreia pârâtele R.M. și V.E. i-au vândut terenul, solicitând să se constate și

nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 662

din 12 martie 2007 pentru fraudă la lege.

Prin întâmpinare, pârâta SC R. SRL

Galați a invocat excepțiile de necompetență materială a tribunalului, lipsa

calității procesuale active precum și lipsa calității procesuale pasive a

pârâtelor V.E. și R.M.

Tribunalul Galați, secția civilă,

prin sentința civilă nr. 1257 din 13 octombrie 2008, a respins excepțiile

lipsei calității procesuale active și a calității procesuale pasive a pârâtelor

V.E. și R.M. și a admis acțiunea, dispunând anularea dispoziției nr. 722/SR din

25 mai 2004, emisă de pârâta Primăria Municipiului Galați și restituirea în

natură a suprafeței de 682,50 mp, situată în Galați, de către Primăria

Municipiului Galați.

Prin aceeași hotărâre s-a constatat

nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.

662/2007 la B.N.P. C.M.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că sunt aplicabile normele speciale de competență

cuprinse în art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, neavând

relevanță faptul că cererea de chemare în judecată a fost formulată de un terț

față de raportul juridic născut între părți, astfel că reclamanta are calitate

procesuală.

Cum decizia a cărei nulitate s-a

solicitat să se constate este emisă pe numele celor două pârâte, V.E. și R.M.,

s-a reținut că acestea au calitate procesuală pasivă, în raport de cadrul

procesual stabilit de reclamantă.

Cu privire la fondul cauzei, prima

instanță a reținut că terenul restituit pârâtelor prin dispoziția contestată

este de utilitate publică și că privarea de proprietate a fostului proprietar

prin efectul exproprierii nu a fost ilegală.

Împotriva sentinței menționate au

declarat apel pârâții Municipiul Galați prin Primar, V.E. și R.M. precum și SC

R. SRL Galați, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.

Prin motivele de apel, pârâtele au

susținut că prima instanță a reținut în mod eronat că terenul este de utilitate

publică și că pe acesta sunt amplasate obiective necesare protecției de foc a

clădirii, contrar probelor administrate, din care a rezultat că terenul este

liber de construcții, iar singura gură de canalizare, conductele și bazinul de

la Stația P.S.I. se află pe un teren limitrof, ce nu face obiectul cauzei.

Apelanții au mai susținut că sunt

aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată,

terenul în litigiu fiind liber la momentul emiterii dispoziției nr.

722/SR/2004, iar despăgubirea primită la momentul exproprierii fiind restituită

de moștenitorii fostului proprietar.

Referitor la capătul de cerere prin care

s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 662/2007 la B.N.P. C.M., apelanții

pârâți au invocat nemotivarea hotărârii și încălcarea dispozițiilor art. 261

pct. 5 C. proc. civ.

Curtea de Apel Galați, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 215/A din 18 iunie 2009, a admis apelurile pârâților

și a schimbat în tot sentința Tribunalului Galați în sensul că a respins

acțiunea reclamantei ca nefondată. A fost obligată intimata la 4760 lei

cheltuieli de judecată către apelanții SC R. SRL Galați, V.E. și R.M.

Prin considerentele deciziei, curtea

de apel a motivat că, raportat la dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001 și

ale art. 9.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a acesteia și având

în vedere probele administrate: înscrisuri, cercetare locală și expertiză

topografică, de cadastru și geodezie, nu există niciun impediment la

restituirea în natură a terenului în litigiu către pârâtele apelante.

S-a constatat că reclamanta nu a

fost în măsură să depună niciun înscris care să ateste că este titulara vreunui

drept de proprietate sau folosință asupra amenajărilor cu destinație PSI, sau

că această construcție ar putea fi calificată ca fiind de utilitate publică.

În ceea ce privește cel de-al doilea

motiv de apel, vizând constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare

încheiat între pârâții V.E. și R.M. și SC R. SRL Galați, s-a reținut că nu s-a

făcut dovada neîndeplinirii vreunei condiții de validitate a actului juridic

civil, prețul a fost achitat în totalitate de cumpărătoare, iar bunul vândut

s-a aflat în posesia vânzătoarelor până la data de 28 noiembrie 2006, dobândirea

terenului fiind, astfel, de bună-credință.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs, în termenul legal, reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor

Galați, criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8

și 9 C. proc. civ.

Dezvoltând motivele de recurs,

reclamanta a susținut că dispoziția contestată a fost în mod eronat emisă de

Primăria Municipiului Galați, entitate care nu era deținătoarea imobilului nici

la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și nu este nici în prezent,

astfel că nu era abilitată să soluționeze notificarea persoanelor îndreptățite.

De asemenea, s-a invocat încălcarea

dispozițiilor Legii nr. 10/2001 prin emiterea dispoziției contestate, în care

nu se menționează motivele pentru care titlul în baza căruia terenul a fost

expropriat nu este valabil, acest aspect conducând, în opinia recurentei, la

nulitatea absolută a acestui act.

S-a susținut că entitatea investită

cu soluționarea notificării avea obligația de a identifica cu exactitate

terenul și vecinătățile acestuia, de a verifica destinația actuală, precum și

existența și utilizarea amenajărilor subterane. În acest context s-a invocat

greșita interpretare a noțiunii de „amenajare de utilitate publică”.

Cea de-a doua critică formulată prin

motivele de recurs a vizat reținerea nelegală a împrejurării că stația PSI ar

fi situată pe un teren limitrof cu cel în litigiu, deși o suprafață de 2,5 mp

din bazinul existent în subteran afectează acest teren, neputând fi departajată

de suprafața totală (a bazinului) de 226,98 mp. Prin cel de-al treilea motiv de

recurs, recurenta a susținut că instanța de apel a dovedit lipsă de interes în

analizarea tuturor actelor depuse la dosar, neobservând, astfel, că, prin

plângere penală au fost sesizate Parchetul și organele de cercetare penală

pentru fals în declarații în legătură cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare

având ca obiect terenul în litigiu.

S-a mai arătat că, la data

autentificării contractului a cărui nulitate s-a solicitat să se constate,

terenul făcea obiectul dosarului nr. 8502/233/2006 al Judecătoriei Galați,

neputând fi reținută buna credință a părților la încheierea actului.

Intimatele pârâte au invocat la 5

mai 2010 excepțiile nulității recursului pentru nesemnarea acestuia de către

reprezentantul legal și netimbrării acestuia, excepții respinse de Înalta Curte

pentru considerentele expuse în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând criticile formulate prin

motivele de recurs, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., invocate de reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Galați, Curtea va

constata că acesta este nefondat.

Sub un prim aspect, reclamanta a

criticat decizia recurată pentru nereținerea faptului că dispoziția contestată,

nr. 722/SR/2007, emisă de Primăria Municipiului Galați, nu este motivată în

ceea ce privește lipsa valabilității titlului în baza căruia terenul a intrat

în proprietatea statului, sancțiunea nemotivării fiind, în opinia recurentei,

nulitatea actului. Această critică este neîntemeiată, în raport de dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În preambulul dispoziției

contestate, emitenta Primăria Municipiului Galați constată că, urmare a

analizei actelor dosarului întocmit în baza notificării nr. 227/N/2001 depuse

de V.E. și R.M., rezultă că terenul a cărui restituire s-a solicitat a trecut

în proprietatea statului conform dispozițiilor Decretului de expropriere nr.

605 din 25 iulie 1966, în a cărui anexă, la poziția nr. 12 figurează fostul

proprietar V.G.I., cu imobilul situat în Galați.

Se reține că imobilului îi sunt

aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, iar în dispozitivul

actului atacat se menționează că imobilul a fost identificat în planul de

situație și procesul-verbal de punere în posesie, ce face parte integrantă din

dispoziție.

Dispozițiile art. 11 din Legea nr.

10/2001, în baza cărora s-a dispus restituirea terenului către pârâtele

intimate nu condiționează această măsură de constatarea valabilității sau

nevalabilității titlului statului, respectiv a actului de expropriere, de către

entitatea investită cu soluționarea notificării, cu atât mai mult cu cât

obiectul acestui act normativ îl constituie, conform dispozițiilor art. 2 lit.

h), orice imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit de

art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul

juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare.

Critica potrivit căreia entitatea

care ar fi emis dispoziția nu era unitatea deținătoare, această calitate

având-o recurenta, este, de asemenea, neîntemeiată.

Însăși reclamanta a precizat în

cuprinsul acțiunii introductive că imobilul a intrat legal în administrarea și

folosința sa, neinvocând vreun drept de proprietate cu privire la terenul în

litigiu.

Recurenta reclamantă nu a fost decât

titulara unui drept de folosință asupra terenului, titularul dreptului de

proprietate fiind, în mod evident statul, prin unitatea administrativ

teritorială, în speță Municipiul Galați.

Critica referitoare la

neidentificarea terenului este neîntemeiată, așa cum s-a arătat în analiza

primului motiv de recurs, prin dispoziția contestată menționându-se explicit

adresa imobilului, precum și împrejurarea că acesta a fost identificat prin

planul de situație și procesul verbal de punere în posesie, înscrisuri anexă la

dispoziție, deci care fac parte integrantă din aceasta.

Criticile referitoare la nereținerea

caracterului de amenajare publică a terenului, afectat pe o suprafață de 2,5 mp

de un bazin subteran P.S.I., sunt neîntemeiate.

Așa cum a rezultat din constatările

primei instanțe cu ocazia cercetării locale efectuate la 13 martie 2008 (proces

verbal – fila 157 dosar fond), bazinul de la stația P.S.I. este limitrof

terenului în discuție, existând doar o scurgere ce traversează terenul în

litigiu, împrejurare confirmată de reprezentantul Casei de Cultură a

Sindicatelor, R.C., prezent la efectuarea cercetării.

Această constatare se coroborează cu

concluziile expertului tehnic și ale consilierului expert S.T., audiat la

termenul din 14 mai 2009.

De altfel, în eventualitatea în care

amenajările P.S.I. afectează terenul în discuție, se va putea constitui o

servitute pe terenul restituit.

Ultimul motiv de recurs, prin care

se invocă lipsa de rol activ a instanței de apel, care nu a analizat capătul de

cerere privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat

între SC R. SRL Galați și V.E. și R.M. este nefondat.

În condițiile în care instanța de

apel a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr.

10/2001 republicată, restituirea în natură către pârâte, fiind astfel, legal

dispusă de Primăria Municipiului Galați, nu se impunea a se analiza temeinicia

celui de al doilea capăt de cerere, accesorie în raport cu primul, având ca

obiect constatarea nulității dispoziției emise în temeiul Legii nr. 10/2001.

De altfel, împrejurarea că la

momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare ar fi existat o plângere

penală pentru fals în declarații, formulată de recurentă, precum și existența

prezentului dosar pe rolul Judecătoriei Galați nu erau suficiente pentru a

putea conduce la constatarea nulității acestui contract.

Astfel, nu se poate reține că

decizia recurată nu ar fi motivată în ceea ce privește capătul de cerere

accesoriu menționat, nefiind întrunit motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C.

proc. civ.

Curtea va constata că motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat formal, din

dezvoltarea criticilor aduse deciziei atacate nerezultând greșita interpretare

a actului dedus judecății, astfel că acesta nu va fi examinat.

Pentru toate aceste considerente,

Curtea va constata că recursul este nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Galați împotriva deciziei nr. 215/A

din 18 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5

mai 2010.