ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 293/2010

Deliberând asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 iunie 2007 reclamantul V.G. a solicitat anularea dispoziției nr. 2911 din 31 mai 2006 emisă de primarul municipiului Galați, restituirea în natură a imobilului în suprafață de 321,48 mp pe vechiul amplasament sau în compensare cu un alt teren de aceeași valoare și acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată. Prin sentința civilă nr. 1450 din 17 noiembrie 2008 Tribunalul Galați, secția civilă, a respins acțiunea ca nefondată pentru următoarele considerente: Din raportul de expertiză tehnică topografică întocmit în cauză rezultă că vechiul amplasament al imobilului nu a fost identificat cu precizie, deoarece str. G. a fost desființată în totalitate ca urmare a sistematizării zonei.

Nu s-a prezentat planul de situație al imobilelor expropriate prin Decretul nr. 130/1962 și niciun document de proprietate din care să rezulte dimensiunile hotarelor imobilului. În zonă nu există niciun teren liber e construcții pentru a fi restituit în natură. În acest context, soluția propusă de Primăria municipiului Galați în sensul acordării de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 este corectă. Prin decizia nr. 133 din 23 aprilie 2009 Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat în tot sentința, a admis contestația, a anulat dispoziția emisă de pârâtă, a dispus acordarea de teren în compensare, în suprafață de 3215 mp situat în T 130 E 471/1 - extravilan Galați astfel cum a fost identificat de experta B.E.

și, totodată, a dispus restituirea despăgubirilor primite cu ocazia exproprierii actualizate conform Legii nr. 10/2001. Pentru a pronunța această decizie curtea de apel a reținut următoarele: În condițiile în care, prin dispoziția emisă chiar primăria a identificat terenul reclamantului ca fiind ocupat și imposibil de restituit în natură, iar reclamantul a solicitat în subsidiar un alt teren în compensare, soluția primei instanțe este nelegală în raport de dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Cum prioritate are măsura compensării cu alte bunuri înaintea celei de acordare a despăgubirilor și având în vedere concluziile raportului de expertiză, care a identificat un teren echivalent ce poate fi acordat în compensare, se impune admiterea acțiunii.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul Municipiul Galați prin Primar, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurentul arată că este adevărat că la dosarul primei instanțe a depus lista cu terenuri disponibile, dar aceasta sa făcut la solicitarea instanței și, prin urmare, nu reprezintă o ofertă de acordare a unui alt teren în compensare. În lipsa unei oferte din partea sa, nu sunt întrunite cerințele art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. De asemenea, nu a fost indicat niciun fel de argument pentru anularea dispoziției nr. 2911/2006, instanța de apel anulând-o fără a reține niciun motiv. Intimatul V.G. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Contrar susținerilor recurentului, decizia atacată cuprinde atât motivele de fapt cât și cele de drept pentru care s-a dispus anularea dispoziției emise de primar astfel încât această critică, încadrabilă în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu poate fi primită. În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, este adevărat că în cauză nu a existat din partea unității deținătoare a terenului preluat abuziv de la reclamant cu o ofertă de acordare a unui alt teren în compensare, dar această împrejurare nu atrage nelegalitatea hotărârii instanței de apel. Acordarea unui alt bun în compensare - în ipoteza în care restituirea în natură a imobilului preluat abuziv nu este posibilă - reprezintă una din măsurile reparatorii alternative prevăzute de legiuitor.

Această măsură nu poate fi lăsată însă la aprecierea exclusivă a unității deținătoare, așa cum se pretinde prin recurs, ci dimpotrivă, în situația în care se susține că unitatea deținătoare deține alte bunuri pe care le-ar putea oferi în compensare și refuză acest lucru în mod nejustificat, în virtutea liberului acces la justiție, persoană îndreptățită poate sesiza instanța pentru ca aceasta să cenzureze refuzul unității deținătoare de a apela la această măsură reparatorie. Or, în speță, s-a demonstrat că Municipiul Galați deține mai multe terenuri libere, așa cum a rezultat din lista cu terenuri disponibile transmise la dosar, și nu a existat nici o justificare din partea acestuia, de natură a convinge instanța, că măsura reparatorie alternativă a acordării unui teren în compensare nu poate fi adoptată și nici nu este preferabilă celei de propunere a acordării unei despăgubiri în condițiile Legii nr. 10/2001.

În atare situație, decizia curții de apel apare ca fiind legală și în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte o va menține urmând a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Galați prin primar împotriva deciziei nr. 133 A din 23 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2010.