ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 293/2010

Deliberând

asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 15

iunie 2007 reclamantul V.G. a solicitat anularea dispoziției nr. 2911 din 31

mai 2006 emisă de primarul municipiului Galați, restituirea în natură a

imobilului în suprafață de 321,48 mp pe vechiul amplasament sau în compensare

cu un alt teren de aceeași valoare și acordarea de despăgubiri pentru

construcția demolată.

Prin sentința civilă nr. 1450 din 17

noiembrie 2008 Tribunalul Galați, secția civilă, a respins acțiunea ca

nefondată pentru următoarele considerente:

Din raportul de expertiză tehnică

topografică întocmit în cauză rezultă că vechiul amplasament al imobilului nu a

fost identificat cu precizie, deoarece str. G. a fost desființată în totalitate

ca urmare a sistematizării zonei.

Nu s-a prezentat planul de situație

al imobilelor expropriate prin Decretul nr. 130/1962 și niciun document de

proprietate din care să rezulte dimensiunile hotarelor imobilului.

În zonă nu există niciun teren liber

e construcții pentru a fi restituit în natură.

În acest context, soluția propusă de

Primăria municipiului Galați în sensul acordării de despăgubiri conform

Titlului VII din Legea nr. 247/2005 este corectă.

Prin decizia nr. 133 din 23 aprilie

2009 Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis apelul declarat de

reclamant, a schimbat în tot sentința, a admis contestația, a anulat dispoziția

emisă de pârâtă, a dispus acordarea de teren în compensare, în suprafață de

3215 mp situat în T 130 E 471/1 - extravilan Galați astfel cum a fost

identificat de experta B.E. și, totodată, a dispus restituirea despăgubirilor

primite cu ocazia exproprierii actualizate conform Legii nr. 10/2001.

Pentru a pronunța această decizie

curtea de apel a reținut următoarele:

În condițiile în care, prin

dispoziția emisă chiar primăria a identificat terenul reclamantului ca fiind

ocupat și imposibil de restituit în natură, iar reclamantul a solicitat în

subsidiar un alt teren în compensare, soluția primei instanțe este nelegală în

raport de dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Cum prioritate are măsura

compensării cu alte bunuri înaintea celei de acordare a despăgubirilor și având

în vedere concluziile raportului de expertiză, care a identificat un teren

echivalent ce poate fi acordat în compensare, se impune admiterea acțiunii.

Împotriva deciziei a declarat recurs

pârâtul Municipiul Galați prin Primar, invocând în drept dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs

invocat, recurentul arată că este adevărat că la dosarul primei instanțe a

depus lista cu terenuri disponibile, dar aceasta sa făcut la solicitarea

instanței și, prin urmare, nu reprezintă o ofertă de acordare a unui alt teren

în compensare.

În lipsa unei oferte din partea sa,

nu sunt întrunite cerințele art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

De asemenea, nu a fost indicat

niciun fel de argument pentru anularea dispoziției nr. 2911/2006, instanța de

apel anulând-o fără a reține niciun motiv.

Intimatul V.G. a depus la dosar

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Contrar susținerilor recurentului,

decizia atacată cuprinde atât motivele de fapt cât și cele de drept pentru care

s-a dispus anularea dispoziției emise de primar astfel încât această critică,

încadrabilă în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu poate fi primită.

În ceea ce privește aplicarea

dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, este adevărat că în cauză

nu a existat din partea unității deținătoare a terenului preluat abuziv de la

reclamant cu o ofertă de acordare a unui alt teren în compensare, dar această

împrejurare nu atrage nelegalitatea hotărârii instanței de apel.

Acordarea unui alt bun în compensare

- în ipoteza în care restituirea în natură a imobilului preluat abuziv nu este

posibilă - reprezintă una din măsurile reparatorii alternative prevăzute de

legiuitor.

Această măsură nu poate fi lăsată

însă la aprecierea exclusivă a unității deținătoare, așa cum se pretinde prin

recurs, ci dimpotrivă, în situația în care se susține că unitatea deținătoare

deține alte bunuri pe care le-ar putea oferi în compensare și refuză acest

lucru în mod nejustificat, în virtutea liberului acces la justiție, persoană

îndreptățită poate sesiza instanța pentru ca aceasta să cenzureze refuzul

unității deținătoare de a apela la această măsură reparatorie.

Or, în speță, s-a demonstrat că

Municipiul Galați deține mai multe terenuri libere, așa cum a rezultat din

lista cu terenuri disponibile transmise la dosar, și nu a existat nici o

justificare din partea acestuia, de natură a convinge instanța, că măsura

reparatorie alternativă a acordării unui teren în compensare nu poate fi

adoptată și nici nu este preferabilă celei de propunere a acordării unei

despăgubiri în condițiile Legii nr. 10/2001.

În atare situație, decizia curții de

apel apare ca fiind legală și în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte o va

menține urmând a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul

Municipiul Galați prin primar împotriva deciziei nr. 133 A din 23 aprilie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 22 ianuarie 2010.