ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 969/2007

Asupra recursului civil de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 17

septembrie 2004, la Tribunalul Galați, reclamanta T.E. a contestat, în temeiul

Legii nr. 10/2001, decizia (adresa) nr. 219410 din 18 mai 2004 emisă de

Primăria municipiului Galați, prin care a fost făcută oferta de acordare a unor

măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Galați.

Reclamanta a cerut, prin acțiune,

anularea deciziei menționate și obligarea Primăriei Municipiului Galați la

restituirea în natură a terenului în suprafață de 416 mp aflat în litigiu.

În cuprinsul acțiunii s-a arătat că

imobilul (teren și construcție) a fost preluat de stat prin Decretul de

expropriere nr. 423/1979 și că, ulterior preluării, construcția a fost

demolată, iar pe teren au fost edificate, ulterior anului 1990, garaje

(construcții ușoare demontabile) de către locatarii din blocurile învecinate.

Soluționând litigiul în primă

instanță, Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința nr. 891 din 17 mai

2005, a admis în parte acțiunea (contestația) formulată de reclamanta T.E. și a

modificat dispoziția nr. 926/SR din 19 octombrie 2004 emisă de Consiliul Local

al Municipiului Galați în sensul că a acordat reclamantei despăgubiri în sumă

de 227.921.997 ROL, reprezentând contravaloarea construcției demolate, potrivit

raportului de expertiză întocmit în cauză și a menținut dispozițiile de

acordare a despăgubirilor de 303.524.417 lei pentru terenul expropriat. Capătul

de cerere privind restituirea în natură a terenului a fost respins.

Hotărând astfel, tribunalul a reținut

că reclamanta, în calitate de descendentă a fostului proprietar, este persoană

îndreptățită, în înțelesul Legii nr.10/2001, la măsuri reparatorii pentru

imobilul situat în Galați. Imobilul a fost expropriat prin Decretul nr.

423/1979, după care construcția (casă de locuit) a fost demolată, iar pe teren

au fost ridicate blocuri de locuințe construite potrivit planului de

sistematizare pentru realizarea căruia s-a dispus exproprierea.

Curtea de Apel Galați, secția

civilă, prin decizia nr. 10/A din 19 ianuarie 2006, a admis apelurile declarate

de reclamanta T.E. și de pârâta Primăria Galați împotriva sentinței civile nr.

891/2005 a Tribunalului Galați și a desființat încheierea din 9 mai 2005 a

tribunalului în ceea ce privește cererea de acordare de despăgubiri pentru

lipsa de folosință a terenului în suprafață de 96 mp, trimițând cauza spre

rejudecare, sub acest aspect, la Tribunalul Galați.

Prin aceeași decizie, curtea de apel

a schimbat în parte sentința civilă nr. 891/2005 a Tribunalului Galați în

sensul că valoarea despăgubirilor pentru construcția demolată este de

1.227.920.997 ROL în loc de 227.921.997 ROL, cum s-a reținut prin sentință.

Prin încheierea din 29 mai 2006,

Curtea de Apel Galați, secția civilă, a dispus îndreptarea dispozitivului

deciziei civile nr. 10/A din 19 ianuarie 2006 în sensul că în loc de

1.227.920.997 lei se va trece 127.920.997 lei reprezentând valoarea

despăgubirilor pentru construcția demolată.

Reclamanta T.E. a declarat recurs

împotriva deciziei nr. 10/A din 19 ianuarie 2006 a Curții de Apel Galați

invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. Dezvoltând motivele de

nelegalitate, recurenta a susținut, în esență, că terenul care a fost preluat

în mod abuziv prin expropriere și pentru care este îndreptățită la măsuri reparatorii

a avut suprafața de 416 mp și nu doar 320 mp cât s-a reținut de către prima

instanță și de instanța de apel, iar, pe de altă parte, valoarea de circulație

a terenului expropriat este de 808.228.512 ROL (la data efectuării expertizei)

și nu cea hotărâtă de instanța de apel.

Recursul declarat este întemeiat în

sensul considerentelor ce vor fi arătate în continuare.

Prin

l

egea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor

imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. În

baza art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care construcțiile

expropriate au fost demolate total sau parțial, dar nu s-au executat lucrările

pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu

construcțiile rămase, iar pentru construcțiile demolate măsurile reparatorii se

stabilesc în echivalent.

Conform art. 11 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001, așa cum erau în vigoare la data înregistrării cererii de chemare

în judecată, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral

demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul

parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de

teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi și pentru cea

necesară în vederea bunei utilizări a acestora, măsurile reparatorii

stabilindu-se în echivalent. Cu privire la restituirea în natură a părții de

teren rămase liberă, dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 au

rămas în vigoare și după modificările aduse acestui act normativ prin Legea nr.

247/2005.

Invocând dispozițiile Legii nr.

10/2001, reclamanta a cerut, prin cererea de chemare în judecată, restituirea

în natură a întregii suprafețe de teren ce a fost expropriată și a susținut că,

după demolarea casei de locuit, pe teren nu au fost edificate blocuri de

locuințe, așa cum se dispusese prin decretul de expropriere, ci după anul 1990,

locatarii din blocurile învecinate au ridicat, fără autorizație de construcții,

28 de garaje, care sunt construcții ușoare și demontabile.

Pentru lămurirea unor împrejurări de

fapt referitoare la imobilul aflat în litigiu, prima instanță a considerat

necesar să cunoască părerea unor specialiști și a dispus efectuarea unei

expertize pentru evaluarea imobilului și a unei expertize topografice (fila

48). Cele două expertize au fost întocmite și depuse la dosar (filele 125 – 128

și 132 – 135 din dosarul primei instanțe).

Pe baza actelor depuse de părți și a

celor două expertize tehnice, nici prima instanță, nici instanța de apel nu au

reușit să stabilească pe deplin situația de fapt.

Prin raportul de expertiză tehnică

întocmit de expertul tehnic specialist în topografie s-a constatat că o

suprafață de teren de 130 mp este ocupată de spații comerciale, la care accesul

se face printr-o alee de 27 mp, fără ca expertul să stabilească cine, când și

cu ce temei juridic a edificat acele spații comerciale și cine este deținătorul

legal al acestora. Mai mult expertul tehnic nu a identificat nici unul din

garajele improvizate menționate în cererea de chemare în judecată, cu toate că,

prin răspunsurile la interogatoriu (filele 137-138 din dosarul primei

instanțe). Primăria Municipiului Galați a recunoscut existența a cinci garaje

autorizate, iar în schița depusă la dosar (fila 21 din dosarul primei instanțe)

sunt evidențiate nu mai puțin de 26 garaje.

Constatând că expertiza tehnică nu

este completă, atât prima instanță cât și instanța de apel erau obligate să

dispună, în temeiul art. 212 C. proc. civ., fie întregirea expertizei, fie o

nouă expertiză. Doar după completarea expertizei sau întocmirea unei noi

expertize și după completarea probei cu acte, instanțele erau în măsură să

decidă, în cunoștință de cauză, prin coroborarea tuturor probelor, dacă

reclamanta este îndreptățită la restituirea în natură a unei părți de teren

rămase liberă, ori dimpotrivă este îndreptățită doar la măsuri reparatorii în

echivalent atât pentru teren cât și pentru construcția demolată. În loc să se

procedeze în modul arătat, au fost respinse obiecțiunile la expertiză.

Referitor la suprafața de teren

expropriată de la autorul reclamantei, aceasta a fost, neîndoielnic, de 416 mp

așa cum rezultă din actele de proprietate (filele 9-11 din dosarul instanței de

apel) și din certificatul de moștenitor (fila 20 din dosarul primei instanțe)

coroborate cu constatările expertului tehnic.

Cu privire la cuantumul măsurilor

reparatorii în echivalent pentru construcția demolată și eventual pentru teren

vor fi aplicate prevederile Legii nr. 247/2005, prin care au fost modificate

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Întrucât împrejurările de fapt ale

pricinii nu au fost pe deplin stabilite, urmează să fie admis recursul, să fie

casată decizia recurată și să fie trimis dosarul spre o nouă judecată instanței

care a pronunțat hotărârea casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta T.E. împotriva deciziei nr. 10/A din 19 ianuarie 2006 a Curții de

Apel Galați, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași

instanțe pentru rejudecarea apelurilor.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 5 februarie 2007.