ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7516/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Urmare notificării formulate de către C.A. în temeiul Legii nr. 10/2001, Primarul municipiului Galați a emis dispoziția nr. 954/SR din 3 noiembrie 2004, prin care a dispus restituirea în natură către solicitantă a cotei indivize de ¼ din imobilul teren situat în Galați, și a respins cererea acesteia privind acordarea de despăgubiri în echivalentul construcției care s-a aflat pe teren cu motivarea că nu s-a făcut dovada deposedării. C.A. a formulat contestație solicitând restituirea terenului în cotă de 1/1 și acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată.

Tribunalul Galați, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 873 din 16 mai 2005, îndreptată material prin încheierea din 30 septembrie 2005, prin care a admis în parte contestația și a modificat parțial dispoziția contestată în sensul că „acordă despăgubiri reclamantei în sumă de 195.455.778 lei ROL, reprezentând contravaloarea imobilului (construcție) demolat din Galați, conform raportului de expertiză ce face parte integrantă din prezenta sentință”. Apelul declarat de Primăria municipiului Galați a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1/A din 10 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Consiliul Local al municipiului Galați a declarat recurs, prin care, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., a susținut următoarele: - deși dispoziția atacată prin contestație de către C.A. a fost emisă de Primarul municipiului Galați, procesul s-a judecat în contradictoriu cu Primăria municipiului Galați și Consiliul Local al municipiului Galați, cu toate că aceste instituții nu au calitate procesuală pasivă; - contrar notificării prin care C.A. a cerut despăgubiri prin echivalent pentru imobilul construcție, instanțele i-au acordat despăgubiri bănești, încălcând astfel prevederile art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, procedând greșit și la stabilirea cuantumului acestora, ceea ce semnifică depășirea atribuțiilor instanțelor judecătorești, întrucât asemenea atribuție aparține exclusiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru considerentele expuse, recurentul a cerut casarea deciziei atacate și, pe fond, respingerea contestației. Recursul nu este întemeiat. Procedura judiciară în cazul de față a început la data de 30 noiembrie 2004 prin investirea primei instanțe de către C.A. pe calea contestației reglementată de art. 24 alin. (7) și (8) din forma de la acea vreme a Legii nr. 10/2001. Din reglementările art. 19 și art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 coroborate cu dispozițiile art. 87 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., comunele, orașele, municipiile și județele, adică unitățile administrativ-teritoriale, sunt persoane juridice de drept public care pot sta în justiție prin reprezentanții lor legali, anume primarii ori prefecții.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în forma în vigoare în timpul judecării cauzei în primă instanță „în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent se face prin dispoziția motivată a primarilor”. Ca urmare, în sarcina primarilor emitenți ai dispozițiilor motivate legea nu a stabilit o obligație în nume propriu, ci în calitatea lor de reprezentanți ai unității administrativ teritoriale, iar primăriile notificate nu au fost avute în vedere ca simple structuri funcționale ci prin ele legiuitorul a desemnat persoana juridică de drept public deținătoare a imobilului.

În acest sens a și fost modificat ulterior, în timp ce cauza de față se afla în apel, prin Legea nr. 247/2005, conținutul art. 20 alin. (3) mai sus indicat, devenit art. 21 alin. (4) după republicarea Legii nr. 10/2001 modificate, potrivit căruia „în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor”.

Văzând și prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, conform cu care autonomia locală în comune și orașe se realizează prin consiliile locale ca autorități deliberative și prin primari ca autorități executive, instanța supremă constată că, soluționând pricina de față în contradictoriu cu Primăria municipiului Galați și Consiliul Local al municipiului Galați, în condițiile în care au modificat parțial dispoziția supusă controlului judecătoresc, instanțele nu au încălcat sau aplicat greșit legea, nelegalitate care să constituie motiv de recurs în sensul reglementat prin art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Nu se poate reține nici critica încadrată în același motiv de recurs referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, deoarece acest text reglementează înființarea, atribuțiile și funcționarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Asemenea critică poate fi încadrată în cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recurentul susținând că, stabilind dreptul contestatoarei la despăgubiri bănești, instanțele au dat ceea ce contestatoarea nu a cerut. Și sub acest aspect critica nu este întemeiată, întrucât, deși contestatoarea a pretins generic măsuri reparatorii prin echivalent, este de observat că, prin Legea nr. 247/2005, acestea au fost convertite de drept în titluri de despăgubire, sens în care trebuie înțeles dispozitivul hotărârii de primă instanță păstrată în apel. În fine, nu se poate reține nici faptul că, hotărând asupra cuantumului despăgubirilor, instanțele au depășit atribuțiile puterii judecătorești.

Aceasta pentru că, la data soluționării cauzei în primă instanță, anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, controlul judecătoresc exercitat de instanțe permitea acestora să stabilească valoarea imobilului nerestituibil în natură și, implicit, cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent. În aceste condiții, sunt incidente prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, potrivit cărora deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire se predau Secretariatului Comisiei Centrale, care se va proceda potrivit art. 16 alin. (6)-(9) din lege. În înțelesul textului de mai sus, se va proceda asemănător și cu deciziile/dispozițiile modificate în același sens prin hotărâri judecătorești date în urma exercitării controlului judiciar.

Consecință tuturor celor arătate, recursul de față va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul local al Municipiului Galați împotriva deciziei nr. 1/A din 10 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2006.