ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7516/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Urmare notificării formulate de către C.A. în temeiul Legii

nr. 10/2001, Primarul municipiului Galați a emis dispoziția nr.

954/SR din 3 noiembrie 2004, prin care a dispus restituirea în natură

către solicitantă a cotei indivize de ¼ din imobilul teren situat în

Galați, și a respins cererea acesteia privind acordarea de

despăgubiri în echivalentul construcției care s-a aflat pe teren cu

motivarea că nu s-a făcut dovada deposedării.

C.A. a formulat contestație solicitând restituirea terenului în cotă

de 1/1 și acordarea de despăgubiri pentru construcția

demolată.

Tribunalul Galați, secția civilă, a pronunțat

sentința civilă nr. 873 din 16 mai 2005, îndreptată material

prin încheierea din 30 septembrie 2005, prin care a admis în parte

contestația și a modificat parțial dispoziția

contestată în sensul că „acordă despăgubiri reclamantei în

sumă de 195.455.778 lei ROL, reprezentând contravaloarea imobilului

(construcție) demolat din Galați, conform raportului de

expertiză ce face parte integrantă din prezenta sentință”.

Apelul declarat de Primăria municipiului Galați a fost respins

ca nefondat prin decizia civilă nr. 1/A din 10 ianuarie 2006

pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.

Consiliul Local al municipiului Galați a declarat recurs, prin care,

invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a

susținut următoarele:

- deși dispoziția atacată prin contestație de

către C.A. a fost emisă de Primarul municipiului Galați,

procesul s-a judecat în contradictoriu cu Primăria municipiului

Galați și Consiliul Local al municipiului Galați, cu toate

că aceste instituții nu au calitate procesuală pasivă;

- contrar notificării prin care C.A. a cerut despăgubiri prin

echivalent pentru imobilul construcție, instanțele i-au acordat

despăgubiri bănești, încălcând astfel prevederile art. 13

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, procedând greșit și la

stabilirea cuantumului acestora, ceea ce semnifică depășirea

atribuțiilor instanțelor judecătorești, întrucât asemenea

atribuție aparține exclusiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Pentru considerentele expuse, recurentul a cerut casarea deciziei

atacate și, pe fond, respingerea contestației.

Recursul nu este întemeiat.

Procedura judiciară în cazul de față a început la data de

30 noiembrie 2004 prin investirea primei instanțe de către C.A. pe

calea contestației reglementată de art. 24 alin. (7) și (8) din

forma de la acea vreme a Legii nr. 10/2001.

Din reglementările art. 19 și art. 67 alin. (1) din Legea nr.

215/2001 coroborate cu dispozițiile art. 87 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., comunele, orașele, municipiile și județele, adică

unitățile administrativ-teritoriale, sunt persoane juridice de drept

public care pot sta în justiție prin reprezentanții lor legali, anume

primarii ori prefecții.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în forma în vigoare în

timpul judecării cauzei în primă instanță „în cazul

primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent se face prin

dispoziția motivată a primarilor”.

Ca urmare, în sarcina primarilor emitenți ai dispozițiilor

motivate legea nu a stabilit o obligație în nume propriu, ci în calitatea

lor de reprezentanți ai unității administrativ teritoriale, iar

primăriile notificate nu au fost avute în vedere ca simple structuri

funcționale ci prin ele legiuitorul a desemnat persoana juridică de

drept public deținătoare a imobilului.

În acest sens a și fost modificat ulterior, în timp ce cauza de

față se afla în apel, prin Legea nr. 247/2005, conținutul art.

20 alin. (3) mai sus indicat, devenit art. 21 alin. (4) după republicarea

Legii nr. 10/2001 modificate, potrivit căruia „în cazul imobilelor

deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea în

natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită

se face prin dispoziția motivată a primarilor”.

Văzând și prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr.

215/2001, conform cu care autonomia locală în comune și orașe se

realizează prin consiliile locale ca autorități deliberative

și prin primari ca autorități executive, instanța

supremă constată că, soluționând pricina de față

în contradictoriu cu Primăria municipiului Galați și Consiliul

Local al municipiului Galați, în condițiile în care au modificat

parțial dispoziția supusă controlului judecătoresc,

instanțele nu au încălcat sau aplicat greșit legea, nelegalitate

care să constituie motiv de recurs în sensul reglementat prin art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Nu se poate reține nici critica încadrată în același

motiv de recurs referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 13 din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005, deoarece acest text reglementează

înființarea, atribuțiile și funcționarea Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Asemenea critică poate fi încadrată în cazul de casare

prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recurentul susținând

că, stabilind dreptul contestatoarei la despăgubiri

bănești, instanțele au dat ceea ce contestatoarea nu a cerut.

Și sub acest aspect critica nu este întemeiată, întrucât,

deși contestatoarea a pretins generic măsuri reparatorii prin

echivalent, este de observat că, prin Legea nr. 247/2005, acestea au fost

convertite de drept în titluri de despăgubire, sens în care trebuie

înțeles dispozitivul hotărârii de primă instanță

păstrată în apel.

În fine, nu se poate reține nici faptul că, hotărând

asupra cuantumului despăgubirilor, instanțele au depășit

atribuțiile puterii judecătorești.

Aceasta pentru că, la data soluționării cauzei în

primă instanță, anterioară intrării în vigoare a Legii

nr. 247/2005, controlul judecătoresc exercitat de instanțe permitea

acestora să stabilească valoarea imobilului nerestituibil în

natură și, implicit, cuantumul măsurilor reparatorii prin

echivalent.

În aceste condiții, sunt incidente prevederile art. 16 alin. (1)

din Legea nr. 247/2005, potrivit cărora deciziile/dispozițiile emise

de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor

și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca

despăgubire se predau Secretariatului Comisiei Centrale, care se va

proceda potrivit art. 16 alin. (6)-(9) din lege.

În înțelesul textului de mai sus, se va proceda

asemănător și cu deciziile/dispozițiile modificate în

același sens prin hotărâri judecătorești date în urma

exercitării controlului judiciar.

Consecință tuturor celor arătate, recursul de

față va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Consiliul local al Municipiului Galați împotriva

deciziei nr. 1/A din 10 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 septembrie 2006.