ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8054/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 14 mai 2004, reclamantul

G.I. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Galați, pentru ca

prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea dispoziției nr. 622/SR

din 3 martie 2004, și restituirea în natură sau echivalent a imobilului situat

în Galați.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că, este descendentul defuncților părinți G.M. și G.S., sens în care, pe

lângă actele de stare civilă, a depus și certificatul de moștenitor nr.

1015/1976. A mai arătat că, pe terenul în suprafață de 1296 mp în anul 1923,

părinții săi au construit o casă, compusă din patru camere și dependințe, așa

cum rezultă și din sentința civilă nr. 2547 din 3 iunie 1972 a Judecătoriei

Galați.

Din adresa nr. 915 din 30 mai 1997,

emisă de Prefectura Județului Galați, rezultă că imobilul, casă de locuit, a

fost demolat în anul 1977, iar terenul a trecut în proprietatea statului.

Tribunalul Galați, secția civilă,

prin sentința nr. 367 din 21 februarie 2005, a admis în parte acțiunea

reclamantului G.I., obligând pârâta la plata sumei de 794.646.000 lei, cu titlu

de despăgubiri civile, pentru imobilul în litigiu.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada dreptului de

proprietate asupra imobilului în litigiu, preluat abuziv de către stat,

valoarea imobilului, teren și construcții, fiind de 795.646.000 lei, conform

expertizei tehnice de specialitate, efectuată în cauză.

Împotriva acestei hotărâri, au

declarat apel reclamantul G.I. și pârâta Primăria Municipiului Galați.

În critica formulată, reclamantul a

susținut, că instanța de fond în mod nejustificat a reținut valoarea măsurilor

reparatorii prin echivalent în sumă de 794.646.000 lei, în loc de 894.646.000

lei, sumă stabilită prin expertiza tehnică.

Pârâta a criticat hotărârea primei

instanțe pentru următoarele motive:

- reclamantul nu a făcut dovada

dreptului de proprietate, până la data de 1 iulie 2003, așa cum prevede Legea

nr. 10/2001;

- certificatul de moștenitor nr.

1015/1976, depus în instanță nu face dovada proprietății;

- Primăria municipiului Galați, nu

deține terenul în cauză și nici nu are competența de a acorda măsuri

reparatorii prin echivalent;

- instanța de fond a încălcat

dreptul de opțiune al reclamantului acordându-i despăgubiri bănești în loc de

acțiuni sau titluri de valoare nominală.

Curtea de Apel Galați, secția

civilă, prin decizia nr. 766/A din 2 septembrie 2005, a admis apelul declarat

de reclamantul G.I., a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că,

măsurile reparatorii prin echivalent vor avea cuantumul de 894.646.000 lei în

loc de 794.646.000 lei, menținând celelalte dispoziții ale sentinței civile nr.

367/2005 a Tribunalului Galați, secția civilă.

A respins ca nefondat apelul

declarat de pârâta Primăria Municipiului Galați.

În ceea ce privește apelul declarat

de reclamantul G.I., instanța a reținut că este o simplă greșeală de calcul,

câtă vreme expertiza a stabilit valoarea totală a imobilului la 894.646.000

lei, (598.898.000 + 295.747.600 lei), iar prima instanță nu a înlăturat-o,

astfel că, prin prisma art. 296 teza a II-a C. proc. civ., a apreciat admisibil

apelul.

Analizând criticile formulate de

pârâta Primăria Municipiului Galați, instanța de apel le-a apreciat ca

nefondate, pentru următoarele considerente:

- cu actul de vânzare-cumpărare nr.

3329/0929 (f. 26) și actul datat 4312/1921 (f. 42, dosar fond), reclamantul a

făcut dovada proprietății antecesorilor săi asupra imobilului în litigiu;

- potrivit actului eliberat de

Arhivele Statului, aflat la fila 3, rezultă că antecesorii reclamantului

locuiau în Galați, în jurul anului 1972, aspect dovedit și de sentința civilă

nr. 2547/1972 pronunțată de Judecătoria Galați;

- din adresa nr. 915/1997 emisă de

Prefectura Județului Galați și din Hotărârea Consiliului Local Galați nr.

134/1999, terenul în litigiu a făcut obiectul schimbului cu SC D. SA Galați.

- faptul că actele doveditoare ale

dreptului de proprietate au fost depuse la data de 21 iulie 2004, nu-i poate fi

imputabil intimatului, câtă vreme acesta a făcut demersurile necesare la

Direcția Arhivelor Statului;

- Primăria Galați are calitate

procesuală pasivă, întrucât a fost investită cu soluționarea notificării.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta Primăria Municipiului Galați, invocând aplicarea greșită a legii,

în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență, lipsa calității

procesuale pasive întrucât terenul este deținut de SC D. SA Galați și în

subsidiar primăria nu are competență în a acorda despăgubiri civile, aceasta

revenind Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform Legii nr.

247/2005.

Recursul nu este întemeiat.

Reclamantul a notificat Primăria

Municipiului Galați, solicitând restituirea imobilului, teren, în natură, și

prin echivalent a construcției demolate, imobile preluate abuziv de stat.

Cu motivarea că reclamantul nu a

făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului și nici a deposedării

abuzive, Primarul Municipiului Galați, prin dispoziția nr. 622/SR din 3 martie

2004, a respins cererea de restituire în natură sau echivalent.

Potrivit art. 21 alin. (4) din Legea

nr. 10/2001, notificarea face dovada deplină în fața oricăror autorități,

persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut de lege, și ca

atare își produce efectele prevăzute de lege.

În măsura în care Primăria

municipiului Galați ar fi constatat că terenul este deținut de SC D. SA Galați,

deci de o altă entitate juridică, era datoare să trimită notificarea unității

deținătoare, conform art. 20 din Legea nr. 29/2001.

Or, în cauză, primăria notificată nu

a comunicat reclamantului unitatea deținătoare și nici nu a transmis

notificarea către SC D. SA Galați.

Întrucât cererea de restituire a

fost respinsă, reclamantul, în temeiul art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001,

a atacat în justiție dispoziția emisă. În aceste condiții, nu se poate susține

că Primăria municipiului Galați nu are calitate procesuală pasivă.

Se constată că nici cel de al doilea

motiv de recurs nu este întemeiat, deoarece, în prezent, măsurile reparatorii

în echivalent se aduc la îndeplinire în condițiile reglementate prin Titlul VII

al Legii nr. 247/2005 și a Normelor Metodologice de aplicare aprobate prin H.G.

nr. 1095/2005.

Față de toate aceste considerente,

recursul fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta Primăria Municipiului Galați, prin Primar împotriva deciziei

nr. 766/A din 2 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2006.