ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1546/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul

Galați, secția civilă, la 20 mai 2005, reclamanta S.T. a chemat în judecată pe

pârâtul Primarul Municipiului Galați, solicitând anularea dispoziției nr. 1328

din 25 februarie 2005, emisă de acesta și restituirea în natură a imobilului

situat în Galați.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat

că imobilul a cărui restituire a solicitat a aparținut tatălui său, C.M. și a

fost expropriat prin Decretul nr. 92 din 20 martie 1965. S-a învederat că, prin

dispoziția atacată, primarul a respins cererea de restituire formulată de

reclamantă prin notificare, motivat de faptul că aceasta nu a făcut dovada

vocației succesorale.

Prin sentința civilă nr. 187 pronunțată

la 15 februarie 2006, Tribunalul Galați a admis contestația, a anulat

dispoziția nr. 1328 din 25 februarie 2005 și a constatat că reclamanta are un

drept de proprietate asupra imobilului în litigiu, fiind îndreptățită la

despăgubiri, ce se vor acorda potrivit Legii nr. 247/2005 de către Comisia

Centrală.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut, în esență, că imobilul în litigiu a fost expropriat de la

numiții C.M., tatăl reclamantei, C.P., C.T., A.S., C.J. și N.T., aceștia

figurând la poziția 48 din tabelul anexă la Decretul nr. 92/1965.

Cum potrivit art. 24 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 10/2001, în absența unor dovezi contrare, se prezumă că persoana

nominalizată în actul de preluare a imobilului este proprietarul acestuia,

instanța de fond a reținut că imobilul, a cărui restituire a solicitat

reclamanta, a aparținut tatălui său, care figurează în anexă la decret.

Instanța de fond a apreciat că sunt

îndeplinite toate cerințele referitoare la imobil și la persoana îndreptățită,

cerințe impuse de dispozițiile art. 2 și art. 3 din Legea nr. 10/2001.

Cu toate acestea, s-a reținut că

restituirea în natură nu este posibilă, întrucât imobilul se suprapune pe

spațiul verde din fața garajelor construite în zonă, pe o alee betonată și pe

spațiul verde dintre alee și taluzul falezei superioare, făcând parte din

domeniul public, astfel încât s-a apreciat că reclamantei i se cuvin

despăgubiri ce se vor calcula potrivit Legii nr. 247/2005.

Împotriva sentinței menționate a declarat

apel reclamanta, criticând-o numai în ceea ce privește măsurile reparatorii

acordate și solicitând să se constate că restituirea în natură este posibilă,

terenul fiind liber de construcții.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

civilă nr. 223/A din 21 iunie 2006, a admis apelul și a schimbat în parte

sentința apelată în sensul că a dispus restituirea în natură către reclamantă a

suprafeței de 83,24 mp teren liber de construcții, situat în Galați. S-a

constatat că, pentru restul suprafeței de 66,74 mp, contestatoarea are dreptul

la măsuri reparatorii prin echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Municipiul Galați, prin reprezentant Primarul Municipiului Galați,

susținând că s-a dispus în mod eronat restituirea în natură către reclamantă a

suprafeței de 83,24 mp, întrucât printr-o atare măsură au fost încălcate

dispozițiile art. 31 lit. f) și ale art. 38 lit. g) din Legea nr. 215/2001 a

administrației publice locale, potrivit cărora numai consiliul local

administrează domeniul public și privat al orașului.

Pe de altă parte, în raport de

constatările expertizei tehnice efectuate în cauză, s-a arătat că restituirea

în natură a terenului în litigiu nu era posibilă, suprafața de 83,24 mp fiind

ocupată de spațiul verde și figurând în domeniul public, conform H.G. nr. 562/2002.

Pe cale de consecință, s-a precizat că

terenul solicitat se încadrează în dispozițiile art. 2 lit. g) și art. 11 din

Legea nr. 10/2001, neputând fi restituit în natură, după cum nici restituirea

unui teren echivalent ca suprafață, în altă zonă a orașului, nu poate avea loc

cât timp oferta emană de la deținător.

Prin decizia civilă nr. 2954 din 4

aprilie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a admis recursul, a casat decizia civilă recurată și a trimis

cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Înalta Curte a reținut că, deși Primarul Municipiului Galați a formulat

obiecțiuni la expertiza tehnică, instanța de apel nu le-a analizat, situația

juridică a terenului în litigiu, respectiv apartenența la domeniul public de

interes local, nefiind stabilită prin probe.

S-a considerat că, în rejudecare, se

impune a se solicita și examina Decretul de expropriere nr. 92/1965, pentru a

se vedea care a fost scopul acestei măsuri și dacă el s-a realizat. S-a arătat,

de asemenea, că este necesar să se verifice H.G. nr. 502/2002, invocată în

recurs, pentru a se stabili dacă terenul în dispută aparține domeniului public

de interes local și, respectiv, care era statutul său juridic la data intrării

în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Rejudecând cauza Curtea de Apel Galați, secția

civilă, prin decizia nr. 189/A din 13 octombrie 2008, a admis apelul

reclamantei și a schimbat în parte sentința civilă nr. 187 din 15 februarie 2006,

pronunțată de Tribunalul Galați în sensul că a dispus restituirea în natură

către reclamantă a suprafeței de 83,24 mp teren liber de construcții, situat în

Galați, identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert N.V.

S-a constatat dreptul la despăgubiri

pentru suprafața de 66,74 mp teren, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Prin considerentele deciziei, instanța de

apel a reținut, în esență, că în speță sunt incidente dispozițiile art. 10 alin.

(2) și ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, astfel că se

impune restituirea în natură a suprafeței de teren de 83,24 mp neocupate de

construcții și nici de amenajări de utilitate publică, pentru diferența de

teren de 66,74 mp urmând a se recunoaște reclamantei dreptul la despăgubiri,

acordate în temeiul Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Împotriva deciziei menționate a declarat

recurs, în termenul legal, pârâtul Municipiul Galați prin primar, criticând-o

ca nelegală pentru încălcarea dispozițiilor art. 31 lit. f) și ale art. 38 lit.

g) din Legea nr. 215/2001 prin măsura restituirii în natură a unui teren ce

face parte din domeniul public.

S-a susținut, prin motivele de recurs că

singura instituție îndrituită să dispună de terenurile ce aparțin domeniului

public este Consiliul Local Galați, astfel că s-au încălcat de către instanța

de apel și dispozițiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și

regimul juridic al acesteia.

Recurentul a învederat că terenul de

83,24 mp, restituit în natură, este ocupat de spațiul verde și se încadrează în

dispozițiile art. 2 lit. g) și art. 11 din Legea nr. 10/2001, făcând parte din

domeniul public al Județului Galați, conform H.G. nr. 562/2002.

Prin petiția depusă la dosar la 8 martie 2010,

intimata reclamantă S.T. a arătat că la 20 ianuarie 2010 Primarul Municipiului

Galați a emis dispoziția nr. 3836/SR prin care i-a acordat măsuri reparatorii

prin echivalent, constând în atribuirea de teren în compensare în Galați, în suprafață

de 113,9 mp, dispunându-se, totodată revocarea dispoziției nr. 2840/SR din 22

mai 2006.

Raportat la această situație, reclamanta

intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

S-au depus la dosar dispoziția nr. 3836/SR

din 20 ianuarie 2010 și raportul 2418 din 20 ianuarie 2010, prin care s-a luat

măsura atribuirii în compensare a unui alt teren conform planului de situație

din 14 octombrie 2009 (fila 21 dosar recurs).

La 9 martie 2010, recurentul Municipiul

Galați prin primar a confirmat susținerile intimatei în sensul emiterii unei

noi dispoziții și a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.

Față de considerentele menționate Curtea

va reține că ulterior pronunțării deciziei recurate, pârâtul recurent a emis o

nouă dispoziție, respectiv Dispoziția nr. 3836/SR din 20 ianuarie 2010, prin

care a acordat reclamantei un alt teren în compensare, în Galați revocând,

totodată, dispoziția contestată nr. 2840/SR din 22 mai 2006.

Având în vedere această situație și

reținând că intimata reclamantă a declarat că este de acord cu măsurile dispuse

prin această ultimă dispoziție emisă de Primarul Municipiului Galați, Curtea va

constata că nu se impune a se mai examina criticile formulate de pârât prin

motivele de recurs.

În consecință, urmează ca, în temeiul art.

312 alin. (3) C. proc. civ., să se admită recursul și să se caseze decizia

recurată, precum și sentința nr. 187 din 15 februarie 2006 a Tribunalului

Galați și să se respingă contestația reclamantei ca fiind rămasă fără obiect.

Curtea va respinge cererea intimatei

reclamante privind acordarea cheltuielilor de judecată, reținând că nu există

culpă procesuală a recurentului întrucât încă din faza apelului, la 18

septembrie 2008, aceasta a depus la dosar lista terenurilor ce pot fi atribuite

în compensare, anexă la adresa nr. 87436 din 9 septembrie 2008 (fila 58 dosar

apel), însă intimata nu a optat pentru măsura compensării, solicitând doar

restituirea în natură a terenului în litigiu, sau acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent bănesc.

Astfel acordul față de măsura propusă, de

atribuire în compensare a unui alt teren a fost exprimat ulterior introducerii

recursului, respectiv la 26 martie 2009, astfel cum rezultă din cuprinsul

dispoziției nr. 3836/SR din 20 ianuarie 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite, recursul declarat de pârâtul

Municipiul Galați prin primar împotriva deciziei nr. 189/A din 13 octombrie

2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Casează decizia atacată și sentința

civilă nr. 187 din 15 februarie 2006 a Tribunalului Galați.

Respinge contestația ca fiind rămasă fără

obiect.

Respinge cererea privind acordarea

cheltuielilor de judecată, formulată de reclamanta S.T.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9

martie 2010.