ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1546/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galați, secția civilă, la 20 mai 2005, reclamanta S.T. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Galați, solicitând anularea dispoziției nr. 1328 din 25 februarie 2005, emisă de acesta și restituirea în natură a imobilului situat în Galați. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că imobilul a cărui restituire a solicitat a aparținut tatălui său, C.M. și a fost expropriat prin Decretul nr. 92 din 20 martie 1965. S-a învederat că, prin dispoziția atacată, primarul a respins cererea de restituire formulată de reclamantă prin notificare, motivat de faptul că aceasta nu a făcut dovada vocației succesorale.

Prin sentința civilă nr. 187 pronunțată la 15 februarie 2006, Tribunalul Galați a admis contestația, a anulat dispoziția nr. 1328 din 25 februarie 2005 și a constatat că reclamanta are un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu, fiind îndreptățită la despăgubiri, ce se vor acorda potrivit Legii nr. 247/2005 de către Comisia Centrală. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că imobilul în litigiu a fost expropriat de la numiții C.M., tatăl reclamantei, C.P., C.T., A.S., C.J. și N.T., aceștia figurând la poziția 48 din tabelul anexă la Decretul nr. 92/1965. Cum potrivit art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, în absența unor dovezi contrare, se prezumă că persoana nominalizată în actul de preluare a imobilului este proprietarul acestuia, instanța de fond a reținut că imobilul, a cărui restituire a solicitat reclamanta, a aparținut tatălui său, care figurează în anexă la decret.

Instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite toate cerințele referitoare la imobil și la persoana îndreptățită, cerințe impuse de dispozițiile art. 2 și art. 3 din Legea nr. 10/2001. Cu toate acestea, s-a reținut că restituirea în natură nu este posibilă, întrucât imobilul se suprapune pe spațiul verde din fața garajelor construite în zonă, pe o alee betonată și pe spațiul verde dintre alee și taluzul falezei superioare, făcând parte din domeniul public, astfel încât s-a apreciat că reclamantei i se cuvin despăgubiri ce se vor calcula potrivit Legii nr. 247/2005. Împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamanta, criticând-o numai în ceea ce privește măsurile reparatorii acordate și solicitând să se constate că restituirea în natură este posibilă, terenul fiind liber de construcții.

Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 223/A din 21 iunie 2006, a admis apelul și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de 83,24 mp teren liber de construcții, situat în Galați. S-a constatat că, pentru restul suprafeței de 66,74 mp, contestatoarea are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Municipiul Galați, prin reprezentant Primarul Municipiului Galați, susținând că s-a dispus în mod eronat restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de 83,24 mp, întrucât printr-o atare măsură au fost încălcate dispozițiile art. 31 lit. f) și ale art. 38 lit. g) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, potrivit cărora numai consiliul local administrează domeniul public și privat al orașului.

Pe de altă parte, în raport de constatările expertizei tehnice efectuate în cauză, s-a arătat că restituirea în natură a terenului în litigiu nu era posibilă, suprafața de 83,24 mp fiind ocupată de spațiul verde și figurând în domeniul public, conform H.G. nr. 562/2002. Pe cale de consecință, s-a precizat că terenul solicitat se încadrează în dispozițiile art. 2 lit. g) și art. 11 din Legea nr. 10/2001, neputând fi restituit în natură, după cum nici restituirea unui teren echivalent ca suprafață, în altă zonă a orașului, nu poate avea loc cât timp oferta emană de la deținător. Prin decizia civilă nr. 2954 din 4 aprilie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul, a casat decizia civilă recurată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut că, deși Primarul Municipiului Galați a formulat obiecțiuni la expertiza tehnică, instanța de apel nu le-a analizat, situația juridică a terenului în litigiu, respectiv apartenența la domeniul public de interes local, nefiind stabilită prin probe. S-a considerat că, în rejudecare, se impune a se solicita și examina Decretul de expropriere nr. 92/1965, pentru a se vedea care a fost scopul acestei măsuri și dacă el s-a realizat. S-a arătat, de asemenea, că este necesar să se verifice H.G. nr. 502/2002, invocată în recurs, pentru a se stabili dacă terenul în dispută aparține domeniului public de interes local și, respectiv, care era statutul său juridic la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Rejudecând cauza Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 189/A din 13 octombrie 2008, a admis apelul reclamantei și a schimbat în parte sentința civilă nr. 187 din 15 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul Galați în sensul că a dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de 83,24 mp teren liber de construcții, situat în Galați, identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert N.V. S-a constatat dreptul la despăgubiri pentru suprafața de 66,74 mp teren, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Prin considerentele deciziei, instanța de apel a reținut, în esență, că în speță sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (2) și ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, astfel că se impune restituirea în natură a suprafeței de teren de 83,24 mp neocupate de construcții și nici de amenajări de utilitate publică, pentru diferența de teren de 66,74 mp urmând a se recunoaște reclamantei dreptul la despăgubiri, acordate în temeiul Titlului VII al Legii nr. 247/2005. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Municipiul Galați prin primar, criticând-o ca nelegală pentru încălcarea dispozițiilor art. 31 lit. f) și ale art. 38 lit. g) din Legea nr. 215/2001 prin măsura restituirii în natură a unui teren ce face parte din domeniul public.

S-a susținut, prin motivele de recurs că singura instituție îndrituită să dispună de terenurile ce aparțin domeniului public este Consiliul Local Galați, astfel că s-au încălcat de către instanța de apel și dispozițiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. Recurentul a învederat că terenul de 83,24 mp, restituit în natură, este ocupat de spațiul verde și se încadrează în dispozițiile art. 2 lit. g) și art. 11 din Legea nr. 10/2001, făcând parte din domeniul public al Județului Galați, conform H.G. nr. 562/2002. Prin petiția depusă la dosar la 8 martie 2010, intimata reclamantă S.T.

a arătat că la 20 ianuarie 2010 Primarul Municipiului Galați a emis dispoziția nr. 3836/SR prin care i-a acordat măsuri reparatorii prin echivalent, constând în atribuirea de teren în compensare în Galați, în suprafață de 113,9 mp, dispunându-se, totodată revocarea dispoziției nr. 2840/SR din 22 mai 2006. Raportat la această situație, reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat. S-au depus la dosar dispoziția nr. 3836/SR din 20 ianuarie 2010 și raportul 2418 din 20 ianuarie 2010, prin care s-a luat măsura atribuirii în compensare a unui alt teren conform planului de situație din 14 octombrie 2009 (fila 21 dosar recurs). La 9 martie 2010, recurentul Municipiul Galați prin primar a confirmat susținerile intimatei în sensul emiterii unei noi dispoziții și a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.

Față de considerentele menționate Curtea va reține că ulterior pronunțării deciziei recurate, pârâtul recurent a emis o nouă dispoziție, respectiv Dispoziția nr. 3836/SR din 20 ianuarie 2010, prin care a acordat reclamantei un alt teren în compensare, în Galați revocând, totodată, dispoziția contestată nr. 2840/SR din 22 mai 2006. Având în vedere această situație și reținând că intimata reclamantă a declarat că este de acord cu măsurile dispuse prin această ultimă dispoziție emisă de Primarul Municipiului Galați, Curtea va constata că nu se impune a se mai examina criticile formulate de pârât prin motivele de recurs. În consecință, urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., să se admită recursul și să se caseze decizia recurată, precum și sentința nr. 187 din 15 februarie 2006 a Tribunalului Galați și să se respingă contestația reclamantei ca fiind rămasă fără obiect.

Curtea va respinge cererea intimatei reclamante privind acordarea cheltuielilor de judecată, reținând că nu există culpă procesuală a recurentului întrucât încă din faza apelului, la 18 septembrie 2008, aceasta a depus la dosar lista terenurilor ce pot fi atribuite în compensare, anexă la adresa nr. 87436 din 9 septembrie 2008 (fila 58 dosar apel), însă intimata nu a optat pentru măsura compensării, solicitând doar restituirea în natură a terenului în litigiu, sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc. Astfel acordul față de măsura propusă, de atribuire în compensare a unui alt teren a fost exprimat ulterior introducerii recursului, respectiv la 26 martie 2009, astfel cum rezultă din cuprinsul dispoziției nr. 3836/SR din 20 ianuarie 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite, recursul declarat de pârâtul Municipiul Galați prin primar împotriva deciziei nr. 189/A din 13 octombrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Casează decizia atacată și sentința civilă nr. 187 din 15 februarie 2006 a Tribunalului Galați. Respinge contestația ca fiind rămasă fără obiect. Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, formulată de reclamanta S.T. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2010.