ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5088/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

16 aprilie 2004, P.R. a contestat dispoziția nr. 493/SR din 6 februarie 2004

emisă de Primarul municipiului Galați.

În motivarea contestației a arătat

că împreună cu sora și verii săi, a notificat Primăria Galați, pentru

restituirea în natură a imobilelor ce au aparținut defunctului lor bunic C.D.

Urmare notificării, Primarul

municipiului Galați a emis dispoziția nr. 493/SR din 6 februarie 2004 prin care

a fost respinsă cererea de restituire în natură sau echivalent a imobilului

situat în Galați, motivându-se că nu au făcut dovada proprietății asupra

imobilului revendicat și nici a deposedării abuzive.

La termenul din 9 martie 2005,

numiții C.R.G. și D.M.Z. (fostă C.) au formulat cerere de intervenție în

interes propriu, solicitând admiterea contestației, anularea dispoziției nr.

493/SR din 6 februarie 2004 emisă de Primarul municipiului Galați și

restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului situat în Galați.

În motivarea cererii, intervenienții

au arătat că sunt descendenții defunctului C.R., moștenitorul lui C.D., bunicul

lor, decedat în data de 21 iulie 1959 și împreună cu contestatoarea P.R. au

notificat Primăria municipiului Galați pentru restituirea în natură sau

echivalent a imobilului în litigiu.

Tribunalul Galați, secția civilă,

prin sentința nr. 797 din 18 aprilie 2005, a admis contestația formulată de

P.R. și intervenienți în interes propriu D.M.Z. și C.R.G., a modificat decizia

nr. 493/SR din 6 februarie 2004 emisă de Primarul municipiului Galați și în

consecință:

A obligat intimata Comisia locală de

aplicare a Legii nr. 10/2001 prin Primarul municipiului Galați, să restituie în

natură contestatorilor suprafața de 650 mp teren situat în Galați, identificat

în schița anexă 2 la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic C.A.,

hașurat cu culoare roșie.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond, a reținut, în esență, că petenții au făcut dovada dreptului de

proprietate asupra suprafeței de 650 mp, teren situat în Galați așa cum rezultă

din sentința civilă nr. 3389 din 9 septembrie 1963 pronunțată de Tribunalul

Popular al României Galați, teren preluat conform art. 1 lit. d) din Decretul

nr. 111 din 27 iulie 1951.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat apel Primăria municipiului Galați susținând că:

- contestatoarea nu a depus actele

necesare până la termenul din 4 iulie 2003, conform Legii nr.289/2003;

- notificarea trebuia adresată

Prefecturii județului Galați;

- imobilul revendicat nu figurează

în listele de inventar ale primăriei, astfel că nu are calitate procesuală

pasivă în cauză.

Curtea de Apel Galați, secția

civilă, prin decizia nr. 800/A din 14 octombrie 2005, a respins ca nefondat

apelul declarat de Primăria municipiului Galați cu motivarea că, s-a făcut

dovada dreptului de proprietate al contestatorilor asupra imobilului în litigiu

iar potrivit raportului de expertiză terenul fiind liber de construcții poate

fi restituit în natură.

În contra acestei decizii, a

declarat recurs Consiliul local al municipiului Galați și Primarul municipiului

Galați, susținând că intimații contestatori nu au făcut dovada dreptului de

proprietate asupra imobilului revendicat și nici a deposedării.

Referitor la cererea de acordare de

despăgubiri bănești, a solicitat introducerea în cauză a statului în conformitate

cu dispozițiile art. 19, Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Recursul nu este întemeiat.

Potrivit art. 22 din Legea nr.

10/2001 „actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și în cazul

moștenitorilor, cele care atestă această calitate, vor fi depuse ca anexe la

notificare, odată cu acestea, sau în termen de cel mult 24 luni de la intrarea

în vigoare a prezentei legi”. Textul citat nu conține prevederi speciale în

privința dovedirii dreptului de proprietate.

Rezultă că dreptul de proprietate

poate fi dovedit cu orice înscris contestator al unui act juridic civil,

jurisdicțional sau administrativ, cu efect constitutiv, translativ sau

declarativ de proprietate, care generează o prezumție relativă de proprietate

în favoarea celui care îl invocă.

Sub acest aspect, ca act doveditor,

contestatorii au depus, copia sentinței civile nr. 3389 din 9 septembrie 1963

pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului Galați din care rezultă că, s-a

dispus trecerea în patrimoniul statului a imobilului teren în suprafață de 650

mp situat în Galați, considerat ca bun fără stăpân, în temeiul art. 1 lit. d)

din Decretul nr. 111/1951 și foaia matricolă aferentă anilor 1958-1961 a

imobilului în cauză.

Or, potrivit art. 2 alin. (1) lit.

d) din Legea nr. 10/2001 prin imobile preluate abuziv se înțeleg și imobilele

preluate de stat pentru neplata impozitelor din motive independente de voința

proprietarului sau cele considerate a fi abandonate, în baza unei dispoziții

administrative sau a unei hotărâri judecătorești, în perioada 6 martie 1945-22

decembrie 1989.

Este nefondată critica vizând

acordarea despăgubirilor bănești, întrucât prima instanță a dispus restituirea

în natură a suprafeței de 650 mp teren situat în Galați, și nu a dispus

obligarea recurentei la măsuri reparatorii prin echivalent.

În consecință, făcând o aplicare și

interpretare corectă a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr.

10/2001, ambele instanțe au pronunțat hotărâri legale, urmând a fi menținute.

Recursul declarat fiind nefondat, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâții Consiliul local al Municipiului Galați și Primarul Municipiului Galați

împotriva deciziei nr. 800/A din 14 octombrie 2005 a Curții de Apel Galați,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 25 mai 2006.