ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6183/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 17 mai 2004, reclamantul D.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Galați anularea dispoziției nr. 664/SR din 25 martie 2004 emisă de pârâtă. În motivarea cererii, reclamantul a susținut că, în termen legal a formulat cerere în baza Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Galați, compus din teren în suprafață de 240 mp, teren ce a aparținut unchiului său D.D., teren ce este liber de construcții. La data de 19.04.2004 i-a fost comunicată decizia atacată, prin care i-a fost adusă la cunoștință respingerea cererii sale pe motiv că nu are vocație succesorală la moștenirea defunctului D.D., fostul proprietar al terenului.

Reclamantul a mai arătat că terenul a trecut în proprietatea statului în conformitate cu dispozițiile Decretului nr. 111/1951 prin sentința civilă nr. 105 din 14 ianuarie 1958 a Tribunalului Poporului Galați. În drept, au fost invocate prevederile art. 24 pct. 7 din Legea nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 704 din 3 septembrie 2004 a Tribunalului Galați, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantului, prima instanță reținând, în esență, că imobilul situat în Galați, a intrat în proprietatea statului conform Decretului nr. 111/1951, ca bun părăsit, proprietar anterior al terenului fiind D.D. Reclamantul este nepotul fostului său unchi D.D., făcând parte din clasa a II-a de moștenitori, a ascendenților și colateralilor privilegiați cu toți descendenții acestora.

De principiu, reclamantul are vocație la moștenirea defunctului D.D. fiind înlăturat de moștenitorii clasei I-a de moștenitori. Întrucât moștenirea defunctului D.D. a fost acceptată de un succesibil de clasa I, fiica acestuia, D.I.T. (conform certificatului de moștenitor nr. 23/2003), reclamantul, deși are calitatea de succesibil nu este chemat la moștenire și nu poate beneficia și uza de prevederile Legii nr. 10/2001, neavând calitate de moștenitor. Odată cu acceptarea moștenirii de fiica proprietarului bunului, reclamantul a considerat că nu a fost niciodată moștenitor, Legea nr. 10/2001 referindu-se la moștenitorii determinați potrivit dreptului comun.

Apelul reclamantului a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 322/A din 24 februarie 2005 a Curții de Apel Galați, instanța care a reținut că nu au relevanță susținerile acestuia privind neacceptarea moștenirii de cujus-ului de către fiica acestuia, pe motiv că aceasta nu a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, întrucât, dimpotrivă, aceasta a acceptat moștenirea obținând un certificat de calitate de moștenitor ce atestă tocmai contrariul susținerilor reclamantului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. A susținut că instanțele au făcut o greșită interpretare și aplicare a prevederilor art. 4 din Legea nr. 10/2001, deși a făcut dovada atât a calității de moștenitor legal al defunctului D.D., cât și a acceptării moștenirii acestuia.

Fiica defunctului D.D., deși a obținut un certificat de calitate de moștenitor, nu a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel încât, cu privire la terenul în litigiu, aceasta nu a acceptat succesiunea defunctului. A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și, pe fond, anularea dispoziției emise de pârât. Recursul este fondat pentru considerentele ce succed: Cu notificarea înregistrată sub nr. 57/2001 la Biroul Executorului Judecătoresc M.T., reclamantul D.S., în calitate de moștenitor al defunctului D.D., a solicitat restituirea în natură a imobilului proprietatea acestuia, teren de 240 mp situat în municipiul Galați, teren liber în sensul Legii nr. 10/2001.

Prin dispoziția nr. 664/SR din 25 martie 2004, pârâta Primăria municipiului Galați a comunicat reclamantului respingerea cererii sale, întrucât nu a făcut dovada vocației succesorale în conformitate cu prevederile art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001 la succesiunea defunctului. Din probele dosarului, astfel cum au fost reținute și de instanțe, rezultă că reclamantul este strănepot de frate cu defunctul proprietar al imobilului, D.D. fiind unicul moștenitor legal ce și-a manifestat voința în sensul recuperării terenului în litigiu proprietatea acestuia preluat de stat în baza Decretului nr. 111/1951.

Persoana juridică notificată, cât și instanțele judecătorești au reținut imposibilitatea valorificării dreptului subiectiv invocat, întrucât, potrivit certificatului de moștenitor nr. 23 din 28 februarie 2003, calitatea de moștenitor al defunctului, în grad superior, o are fiica acestuia, D.I.T., care însă nu a depus notificare în termen legal, astfel încât, reclamantul este considerat că nu a fost niciodată moștenitor. Într-adevăr, potrivit dreptului comun, moștenitorii sunt chemați la moștenire în ordinea claselor de moștenitori legali, principiu în temeiul căruia, ordinea chemării moștenitorilor legali la moștenire este dată de ordinea claselor de moștenitori. Prin urmare, moștenitorii din clasa I-a (descendenții defunctului) vor fi chemați la moștenirea defunctului, cu excluderea moștenitorilor din celelalte clase, indiferent de gradul acestora.

În speță, este evident că potrivit regulilor devoluțiunii succesorale legale menționate, fiica defunctului, D.I.T. ar fi înlăturat de la exercitarea dreptului de opțiune succesorală pe reclamant, moștenitor ce face parte din clasa a II-a de moștenitori(clasa ascendenților privilegiați și a colateralilor privilegiați). În acest sens sunt atât prevederile dreptului comun, cât și dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001 care consacră aceleași reguli și principii prevăzute de legea civilă română privind stabilirea calității de moștenitor (legal sau testamentar). Dispozițiile de excepție ale legii de reparațiuni privesc caracterul și efectele cererii de restituire formulate în temeiul acestei legi, cât și termenul de acceptare a succesiunii și care coincide cu termenul pentru depunerea notificării.

Prin urmare, față de prevederile Legii nr. 10/2001, în forma inițială, se constată că, într-adevăr, reclamantul este înlăturat de la succesiunea de cujus-ului urmare a existenței unui moștenitor dintr-o clasă superioară și care, chiar dacă nu a formulat cerere de restituire a terenului în temeiul legii speciale, în lipsa unei dispoziții legale speciale derogatorii de la dreptul comun al exclude pe reclamant de posibilitatea exercitării și valorificării dreptului de opțiune succesorală privind averea defunctului. Însă, în urma modificării și completării acesteia prin Legea nr. 247/2005 la art. 4 s-a adăugat un nou aliniat [alin. (4)] conform căruia „de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de Cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cerere de restituire”.

Dispoziția legală menționată, aplicabilă și prezentului raport juridic litigios, conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, are relevanță în sensul că, imobilul se cuvine doar celor ce s-au conformat Legii nr. 10/2001, prin efectul dreptului de accrescământ adoptat și în materia fondului funciar și care este în acord cu principiile și spiritul legilor de reparațiune. Prin urmare, față de dispozițiile legale evocate, de poziția fiicei defunctului, care nu a formulat cerere de restituire în baza Legii nr. 10/2001 fiind de acord ca restituirea să se facă în numele nepotului său, reclamantul, care a formulat notificare în baza legii speciale, se constată că în mod greșit instanțele au reținut neîndeplinirea cerinței art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din lege.

Pentru motivele invocate și pentru ca instanțele să se pronunțe asupra fondului cauzei, în temeiul art. 312 C. proc. civ. hotărârile pronunțate vor fi casate și pricina trimisă cauzei, spre rejudecare primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul D.S. împotriva deciziei nr. 322/A din 24 februarie 2005 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Casează decizia atacată precum și sentința civilă nr. 704 din 3 septembrie 2003 a Tribunalului Galați, secția civilă, și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2006.