ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6183/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

17 mai 2004, reclamantul D.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria

municipiului Galați anularea dispoziției nr. 664/SR din 25 martie 2004 emisă de

pârâtă.

În motivarea cererii, reclamantul a

susținut că, în termen legal a formulat cerere în baza Legii nr. 10/2001, prin

care a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în municipiul

Galați, compus din teren în suprafață de 240 mp, teren ce a aparținut unchiului

său D.D., teren ce este liber de construcții.

La data de 19.04.2004 i-a fost

comunicată decizia atacată, prin care i-a fost adusă la cunoștință respingerea

cererii sale pe motiv că nu are vocație succesorală la moștenirea defunctului D.D.,

fostul proprietar al terenului.

Reclamantul a mai arătat că terenul

a trecut în proprietatea statului în conformitate cu dispozițiile Decretului

nr. 111/1951 prin sentința civilă nr. 105 din 14 ianuarie 1958 a Tribunalului

Poporului Galați.

În drept, au fost invocate

prevederile art. 24 pct. 7 din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 704 din 3

septembrie 2004 a Tribunalului Galați, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea

reclamantului, prima instanță reținând, în esență, că imobilul situat în Galați,

a intrat în proprietatea statului conform Decretului nr. 111/1951, ca bun

părăsit, proprietar anterior al terenului fiind D.D. Reclamantul este nepotul

fostului său unchi D.D., făcând parte din clasa a II-a de moștenitori, a ascendenților

și colateralilor privilegiați cu toți descendenții acestora.

De principiu, reclamantul are

vocație la moștenirea defunctului D.D. fiind înlăturat de moștenitorii clasei I-a

de moștenitori.

Întrucât moștenirea defunctului D.D.

a fost acceptată de un succesibil de clasa I, fiica acestuia, D.I.T. (conform

certificatului de moștenitor nr. 23/2003), reclamantul, deși are calitatea de

succesibil nu este chemat la moștenire și nu poate beneficia și uza de

prevederile Legii nr. 10/2001, neavând calitate de moștenitor.

Odată cu acceptarea moștenirii de

fiica proprietarului bunului, reclamantul a considerat că nu a fost niciodată

moștenitor, Legea nr. 10/2001 referindu-se la moștenitorii determinați potrivit

dreptului comun.

Apelul reclamantului a fost respins

ca nefondat prin decizia nr. 322/A din 24 februarie 2005 a Curții de Apel

Galați, instanța care a reținut că nu au relevanță susținerile acestuia privind

neacceptarea moștenirii

de cujus-ului

de către fiica acestuia, pe motiv

că aceasta nu a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, întrucât, dimpotrivă,

aceasta a acceptat moștenirea obținând un certificat de calitate de moștenitor

ce atestă tocmai contrariul susținerilor reclamantului.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a

invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

A susținut că instanțele au făcut o

greșită interpretare și aplicare a prevederilor art. 4 din Legea nr. 10/2001,

deși a făcut dovada atât a calității de moștenitor legal al defunctului D.D.,

cât și a acceptării moștenirii acestuia.

Fiica defunctului D.D., deși a

obținut un certificat de calitate de moștenitor, nu a formulat notificare în

temeiul Legii nr. 10/2001, astfel încât, cu privire la terenul în litigiu,

aceasta nu a acceptat succesiunea defunctului.

A solicitat admiterea recursului,

casarea hotărârilor atacate și, pe fond, anularea dispoziției emise de pârât.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce succed:

Cu notificarea înregistrată sub nr. 57/2001

la Biroul Executorului Judecătoresc M.T., reclamantul D.S., în calitate de

moștenitor al defunctului D.D., a solicitat restituirea în natură a imobilului

proprietatea acestuia, teren de 240 mp situat în municipiul Galați, teren liber

în sensul Legii nr. 10/2001.

Prin dispoziția nr. 664/SR din 25

martie 2004, pârâta Primăria municipiului Galați a comunicat reclamantului

respingerea cererii sale, întrucât nu a făcut dovada vocației succesorale în

conformitate cu prevederile art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001 la

succesiunea defunctului.

Din probele dosarului, astfel cum au

fost reținute și de instanțe, rezultă că reclamantul este strănepot de frate cu

defunctul proprietar al imobilului, D.D. fiind unicul moștenitor legal ce și-a

manifestat voința în sensul recuperării terenului în litigiu proprietatea

acestuia preluat de stat în baza Decretului nr. 111/1951. Persoana juridică

notificată, cât și instanțele judecătorești au reținut imposibilitatea

valorificării dreptului subiectiv invocat, întrucât, potrivit certificatului de

moștenitor nr. 23 din 28 februarie 2003, calitatea de moștenitor al

defunctului, în grad superior, o are fiica acestuia, D.I.T., care însă nu a

depus notificare în termen legal, astfel încât, reclamantul este considerat că

nu a fost niciodată moștenitor.

Într-adevăr, potrivit dreptului

comun, moștenitorii sunt chemați la moștenire în ordinea claselor de

moștenitori legali, principiu în temeiul căruia, ordinea chemării

moștenitorilor legali la moștenire este dată de ordinea claselor de

moștenitori.

Prin urmare, moștenitorii din clasa

I-a (descendenții defunctului) vor fi chemați la moștenirea defunctului, cu

excluderea moștenitorilor din celelalte clase, indiferent de gradul acestora.

În speță, este evident că potrivit

regulilor devoluțiunii succesorale legale menționate, fiica defunctului, D.I.T.

ar fi înlăturat de la exercitarea dreptului de opțiune succesorală pe

reclamant, moștenitor ce face parte din clasa a II-a de moștenitori(clasa

ascendenților privilegiați și a colateralilor privilegiați).

În acest sens sunt atât prevederile

dreptului comun, cât și dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001 care consacră

aceleași reguli și principii prevăzute de legea civilă română privind

stabilirea calității de moștenitor (legal sau testamentar).

Dispozițiile de excepție ale legii de

reparațiuni privesc caracterul și efectele cererii de restituire formulate în

temeiul acestei legi, cât și termenul de acceptare a succesiunii și care

coincide cu termenul pentru depunerea notificării.

Prin urmare, față de prevederile

Legii nr. 10/2001, în forma inițială, se constată că, într-adevăr, reclamantul

este înlăturat de la succesiunea

de cujus-ului

urmare a existenței unui

moștenitor dintr-o clasă superioară și care, chiar dacă nu a formulat cerere de

restituire a terenului în temeiul legii speciale, în lipsa unei dispoziții

legale speciale derogatorii de la dreptul comun al exclude pe reclamant de

posibilitatea exercitării și valorificării dreptului de opțiune succesorală

privind averea defunctului.

Însă, în urma modificării și

completării acesteia prin Legea nr. 247/2005 la art. 4 s-a adăugat un nou

aliniat [alin. (4)] conform căruia „de cotele moștenitorilor legali sau

testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de Cap. III profită ceilalți

moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cerere de

restituire”.

Dispoziția legală menționată,

aplicabilă și prezentului raport juridic litigios, conform art. 46 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, are relevanță în sensul că, imobilul se cuvine doar

celor ce s-au conformat Legii nr. 10/2001, prin efectul dreptului de accrescământ

adoptat și în materia fondului funciar și care este în acord cu principiile și

spiritul legilor de reparațiune.

Prin urmare, față de dispozițiile

legale evocate, de poziția fiicei defunctului, care nu a formulat cerere de

restituire în baza Legii nr. 10/2001 fiind de acord ca restituirea să se facă

în numele nepotului său, reclamantul, care a formulat notificare în baza legii

speciale, se constată că în mod greșit instanțele au reținut neîndeplinirea

cerinței art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din lege.

Pentru motivele invocate și pentru

ca instanțele să se pronunțe asupra fondului cauzei, în temeiul art. 312 C.

proc. civ. hotărârile pronunțate vor fi casate și pricina trimisă cauzei, spre

rejudecare primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul D.S. împotriva

deciziei nr. 322/A din 24 februarie 2005 a Curții de Apel Galați, secția

civilă.

Casează decizia atacată precum și sentința civilă

nr. 704 din 3 septembrie 2003 a Tribunalului Galați, secția civilă, și trimite

cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2006.