ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2126/2010

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința nr. 1046 din 24 mai 2007, Tribunalul Galați, secția civilă, a respins, ca nefondată, contestația formulată în baza Legii nr. 10/2001 de reclamantul E.H.I. împotriva Dispoziției nr. 3199/SR din 11 decembrie 2006, emisă de pârâtul Primarul Municipiului Galați. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat ca fiind legală dispoziția contestată, prin care s-a respins notificarea de restituire a reclamantului, în condițiile în care acesta, ca moștenitor al autorului A.B. și persoană îndreptățită, nu a dovedit preluarea imobilului de către stat. Mai mult, din adresa nr. 34586/2007 a Primăriei Galați rezultă că imobilul a cărui restituire se solicită nu figurează în patrimoniul municipiului Galați, deci nu există nicio probă în sensul că imobilul ar fi fost preluat abuziv, pentru a deveni incidente prevederile Legii nr. 10/2001.

Reclamantul a declarat apel împotriva sentinței, fără însă a motiva calea de atac exercitată. Apelul a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin Decizia nr. 249/A din 20 noiembrie 2008. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a avut în vedere, conform art. 292 alin. (2) C. proc. civ., motivele invocate de parte în fața primei instanțe, pe care le-a apreciat ca neîntemeiate. În acest sens, s-a reținut că deși reclamantul a pretins prin notificare că imobilul solicitat a trecut în proprietatea statului fără titlu, acesta nu a făcut dovada deposedării de către stat prin actele anexate notificării. De asemenea, prin Adresa nr. 34586/F.05/2007, Primăria municipiului Galați a precizat că imobilul situat în Galați, str. T., nr. 1, fostă D. nr. 1, nu figurează în patrimoniul municipiului.

În consecință, nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 1 din Legea nr. 10/2001 pentru restituire, aceea ca imobilul solicitat să fi fost preluat în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către reclamant. În motivarea cererii sale, recurentul-reclamant a arătat că instanțele anterioare au reținut în mod greșit că el nu a făcut dovada deposedării de către stat, pentru că în condițiile în care a arătat că imobilul solicitat a fost preluat de stat fără titlu, o asemenea dovadă era imposibil de făcut. Intimatul-pârât a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este fondat în sensul celor ce succed. Instanțele anterioare au reținut corect, față de dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, că fac obiectul acestei legi imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și că, în vederea restituirii lor, persoana îndreptățită trebuie să facă dovada preluării abuzive. Însă, pentru cazul în care nu se poate face dovada formală a preluării imobilul solicitat de către stat, art. 1 lit. e) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2001, prevede că în soluționarea notificării se va ține seama de faptul că existența imobilului în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă.

Or, în speță, reclamantul a invocat constant că imobilul solicitat prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 a fost preluat de stat fără titlu, situație în care în mod nelegal curtea de apel a confirmat soluția fondului de respingere a contestației, pe motiv că reclamantul nu a făcut dovada preluării abuzive, respectiv a preluării fără titlu. Faptele negative se dovedesc prin dovedirea faptelor pozitive contrare de către partea adversă, astfel că reclamantului nu i se putea imputa că nu a făcut dovada deposedării fără titlu operată de stat, el neputând proba un fapt negativ. Față de apărarea reclamantului, în vederea aplicării corecte a dispozițiilor art. 1 lit. e) din Nomele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, instanța avea obligația, conform art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., să stabilească, pe bază de probe, faptele ce interesau în aplicarea prezumției relative de preluare abuzivă, respectiv cine este posesorul bunului litigios. Împrejurarea că prin Adresa nr. 34586/F.05/2007 a Primăriei Municipiului Galați s-a comunicat instanței că imobilul litigios nu figurează în patrimoniul municipiului Galați nu justifică concluzia trasă de instanță, aceea că respectivul imobil nu a fost preluat abuziv de stat. O concluzie corectă pe acest aspect putea fi trasă numai după identificarea exactă a imobilului și a deținătorului lui actual, ceea ce presupunea suplimentarea probatoriului prin administrarea unei expertize tehnice de specialitate. Neprocedând în acest mod, curtea de apel a pronunțat o hotărâre pe baza unei situații de fapt incomplet stabilite, astfel că potrivit art. 312 alin. (1) - (3) și art. 314 cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recursul reclamantului se impune a fi admis, iar decizia recurată casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași curte de apel. Cu ocazia rejudecării, se va suplimenta probatoriul prin administrarea unei expertize tehnice care să identifice imobilul litigios și deținătorul lui, precum și a oricărei alte probe apreciate ca utilă în stabilirea acestor fapte, urmând ca, în funcție de rezultat, să se aprecieze asupra îndeplinirii condiției preluării abuzive a imobilului litigios prin prisma prezumției relative reglementate de art. 1 lit. e) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamantul E.H.I. împotriva Deciziei nr. 249/A din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2010.