ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6556/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6556/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 999 din 14 decembrie
2004 a Tribunalului Galați s-a respins acțiunea înaintată de reclamanta Casa de
Cultură a Sindicatelor Galați împotriva pârâților Primarul Municipiului Galați,
C.E., C.G. și C.V. pentru anularea parțială a Dispozițiilor nr. 723/2009 emisă
de Primarul Municipiului Galați, ca fiind formulată de o persoană fără
capacitate de folosință.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat apel reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Galați iar
în rejudecarea cauzei după anularea Sentinței civile nr. 999 din 14 decembrie
2004 a Tribunalului Galați s-a respins cererea de anulare parțială a
Dispoziției nr. 723 din 25 ianuarie 2004 emisă de Primăria Municipiului Galați
și s-a disjuns cererea completatoare de constatare a nulității absolute a
contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 7 noiembrie 2006 autentificat sub
nr. y din 7 noiembrie 2006 și s-a declinat competența de soluționare a cererii
în favoarea Tribunalului Galați.
Pentru a pronunța
această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:
Tribunalul Galați
prin Sentința civilă nr. 999 din 14 decembrie 2004 a respins acțiunea ca fiind
formulată de o persoană fără capacitate de folosință.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel reclamanta. Curtea de Apel Galați prin Decizia nr. 574
din 11 mai 2005, a admis apelul, a anulat Sentința nr. 999/2004 și a păstrat
cauza pentru evocarea fondului, fixând termen în acest scop la 14 iunie 2005
când instanța a pus din oficiu în discuția părților, excepția de necompetență
materială a Tribunalului Galați ca instanță de fond.
Curtea de Apel Galați
prin Decizia nr. 860 din 12 decembrie 2005 a admis excepția și a declinat
competența de soluționare a cauzei în fond în favoarea Judecătoriei Galați,
considerând că în cauză reclamanta fiind terț față de dispoziția emisă de
primar, nu se aplică prevederile Legii nr. 10/2001.
Înalta Curte de
Casație și Justiție prin Decizia nr. 3071 din 16 aprilie 2007 a admis recursul
declarat de pârâți împotriva Deciziei nr. 860/2005 care a fost casată și
trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Prin aceeași decizie
Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibil recursul
reclamantei împotriva Deciziei nr. 574/2005 a Curții de Apel Galați (de
admitere a apelului și păstrarea cauzei spre judecarea fondului) pentru că
decizia recurată este o hotărâre de intermediere și nu este susceptibilă de a
fi atacată separat cu recurs, ci doar o dată cu hotărârea prin care se
finalizează judecata în apel, numai această ultimă hotărâre având caracter
definitiv.
Curtea de Apel Galați
prin Decizia civilă nr. 209/A din 17 iunie 2009 primind cauza pentru
continuarea judecății, a declinat competența de soluționare a cauzei privind
apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. 999/2004 a Tribunalului Galați -
în favoarea Tribunalului Galați.
S-a constatat că la
momentul pronunțării deciziei preliminare erau în vigoare dispozițiile art. 297
alin. (1) C. proc. civ. în forma ce permitea evocarea fondului pentru prima
dată direct în apel.
Ulterior,
dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. au fost modificate prin Legea nr.
219/2005 în sensul că în situația în care prima instanță a rezolvat procesul
fără a intra în evocarea fondului, instanța de apel va desființa hotărârea
atacată și va trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.
Tribunalul Galați
prin Sentința civilă nr. 1916 din 27 noiembrie 2009 a admis excepția privind
necompetența materială a Tribunalului Galați de a soluționa acțiunea și a
declinat competența în favoarea Curții de Apel Galați.
S-a constatat ivit
conflictul negativ de competență și, ca urmare s-a trimis cauza spre
soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin Decizia civilă
nr. 3631 din 10 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit
competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați,
reținându-se că sunt aplicabile dispozițiile art. 273 alin. (2) C. proc. civ.,
potrivit cărora această instanță era legal învestită să soluționeze fondul
cauzei - prin Decizia civilă nr. 574 din 11 mai 2005 la momentul schimbării
normelor de competență.
În rejudecarea cauzei
după anularea Sentinței civile nr. 999 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului
Galați, instanța a reținut următoarele:
Prin Decretul
Consiliului de Stat nr. 605 din 25 iulie 1966 s-a trecut în proprietatea
statului suprafața de 6258,66 mp care s-a transmis pe durată nedeterminată în
folosința Uniunii Generale a Sindicatelor din România pentru construirea Casei
de Cultură a Sindicatelor Galați.
Tot prin Decretul nr.
605 din 25 iulie 1966 s-a expropriat terenurile din str. M. proprietatea V.I.
cu suprafața de 682,50 mp și nr. 147 proprietatea C.F. cu suprafața de 916,78
mp.
Prin HCM nr. 1533 din
2 iulie 1966 s-a mai atribuit o suprafață de 251,32 mp din proprietatea
Sfatului Popular al Orașului Galați în folosința gratuită a Uniunii Generale a
Sindicatelor din România.
Pe terenurile
expropriate din str. M. s-a executat Gospodăria de apă PSI a Casei de Cultură a
Sindicatelor compusă din: rezervor semiîngropat din beton armat, cu capacitate
de 1.000 mc, stație de pompare canivouri conducte PSI alimentare și scurgere.
Reclamanta Casa de
Cultură a Sindicatelor, terț față de raportul juridic, a solicitat anularea
parțială a Dispoziției nr. 723 din 25 mai 2004 prin care s-a dispus restituirea
în natură a terenului în suprafață de 916,78 mp, situat în str. M., reducându-se
dreptul de restituire în natură la suprafața de 16,78 mp. A invocat faptul că
în subsolul terenului restituit este construit un bazin de apă necesar
stingerii incendiilor și o rețea de conducte multiramificate ce asigură în caz
de urgență, apa necesară stingerii eventualelor incendii. Suprafața ocupată cu
acest bazin este de 900 mp.
Prin expertiza
topometrică, efectuată de expertul B.V. (Dosar 957/44/2007) s-a identificat
suprafața de 916,78 mp teren, restituită prin Dispoziția nr. 723/SR din 25 aprilie
2004 a Primăriei Municipiului Galați, precum și suprafața ocupată de rețele în
subteran de 107,50 mp. compusă din bazinul de apă - 79, 30 mp și canivou
conducte 28,20 mp.
În cauză, instanța a
dispus și efectuarea unei expertize având ca obiectiv identificarea lucrărilor
subterane de sub terenul în litigiu și verificarea funcționalității acestora.
Lucrarea a fost
întocmită de un expert în "Instalații pentru construcții" care a
concluzionat că pe terenul în litigiu a fost identificată o gospodărie de incendiu,
compusă dintr-un rezervor de apă subteran cu un cămin de întreținere și o gură
de ventilație, o stație de pompare complet subterană și un sistem de canale
subterane.
Amplasarea lor a fost
evidențiată pe schița anexă. Expertul a mai precizat că instalațiile nu sunt
funcționabile fiind scoase din uz de aproximativ 2 ani când au intrat în RK,
iar la acel moment se lucra la înlocuirea conductelor metalice, iar stația de
pompe era finalizată.
Din corespondența
purtată cu Inspectoratul pentru Situații de Urgență, rezultă că această
gospodărie de apă trebuie ținută în stare perfectă de funcționare, chiar dacă
acest lucru ar presupune mutarea gospodăriei de apă pe un alt teren, la care să
fie asigurat accesul în orice moment. La efectuarea expertizei a participat și
un reprezentant al Inspectoratului pentru Situații de Urgență care a precizat
expertului punctul de vedere al acestei instituții.
În concluzie, având
în vedere părerea expertului, instanța de apel a reținut că această gospodărie
de apă este absolut necesară pentru funcționarea în condiții de siguranță la
incendiu a Casei de Cultură a Sindicatelor, dar că există posibilitatea mutării
ei pe un alt amplasament, învecinat acestei instituții și la care să aibă acces
permanent, fără afectarea dreptului de proprietate privată asupra terenului
recunoscut prin Dispoziția nr. 723 din 25 mai 2004.
Acest teren a fost
restituit de șapte ani de zile, a intrat în circuitul civil și a fost
înstrăinat de proprietari prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 7
noiembrie 2006, autentificat sub nr. y din 7 noiembrie 2006, cumpărător fiind
SC R. SRL. Pentru stabilitatea raporturilor juridice și siguranța circuitului
civil se impune menținerea Dispoziției nr. 723 din 25 mai 2004.
În plus, într-o cauză
similară, în contradictoriu cu proprietarii învecinați, V.E. și R.M. (ce au
înstrăinat terenul tot către SC R. SRL Galați), prin Decizia civilă nr. 215/A
din 18 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, irevocabilă prin Decizia civilă nr.
2742 din 5 mai 2010 s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de Casa de
Cultură a Sindicatelor. La situații juridice identice, nu se pot pronunța
soluții contradictorii.
E adevărat că
potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 3 din Legea nr. 10/2001 în această situație
s-ar fi impus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, dar raportat la
situația concretă din speță și la necesitatea menținerii securității
raporturilor juridice apreciază că acțiunea este nefondată și că reclamanta are
posibilitatea să mute bazinul de apă pe un alt amplasament pentru rezolvarea
problemelor legale de siguranța contra incendiilor.
După casarea cu
trimitere spre rejudecare la instanța de apel, pentru evocarea fondului, prin
Decizia civilă nr. 3071 din 16 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, reclamanta și-a completat acțiunea cu un nou capăt de cerere în
constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare subsecvent
nr. x din 7 noiembrie 2006, autentificat sub nr. y din 7 noiembrie 2006,
încheiat între vânzătorii C.V., C.E., C.S. și cumpărătorul SC R. SRL (Dosar nr.
4192/121/2009 al Tribunalului Galați).
Cu privire la aceasta
s-a apreciat că instanța de apel care evocă fondul după anularea sentinței
civile a Tribunalului, nu ar putea soluționa această cerere modificatoare
pentru că ar priva părțile de un grad de jurisdicție.
Astfel s-a dispus
disjungerea acestei cereri incidentale și declinarea ei spre competentă
soluționare în favoarea Tribunalului Galați, a cărui competență a fost
stabilită prin Decizia civilă nr. 3671 din 16 aprilie 2007 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Galați și
Asociația Națională a Caselor de Cultură a Sindicatelor din România, solicitând
modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat și pe
cale de consecință admiterea acțiunii și anularea Deciziei nr. 723/2004 emisă
de Primarul Municipiului Galați.
Criticile aduse
hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Astfel reclamanta
susține că instanța de apel a adoptat o soluție contrară dispozițiilor art. 11
alin. (3) din Legea nr. 10/2001, iar nelegalitatea hotărârii este evidentă mai
ales că instanța de fond a constatat că există o rețea și o stație de pompare
și în loc să anuleze Dispoziția nr. 723/2004 o menține, instituind în sarcina
ei o obligație aproape imposibilă, mutarea pe un alt amplasament.
S-a mai învederat că
a fost ignorată și expertiza tehnică efectuată în cauză de expert B.V..
Cu privire la
disjungerea dispusă în cauză, se susține că cererea a fost soluționată cu lipsă
de procedură și fără a fi pusă în discuția contradictorie a părților astfel că
prin disjungerea cererii completatoare au fost de fapt favorizați pârâții care
în timpul procesului au încheiat un contract de vânzare - cumpărare a
terenului, invocându-se astfel reaua credință a pârâților.
Examinând hotărârea
instanței de apel prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304
pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte reține următoarele:
Reclamanta Casa de
Cultură a Sindicatelor, a solicitat anularea parțială a Dispoziției nr. 723 din
25 mai 2004 prin care s-a dispus în condițiile Legii nr. 10/2001 restituirea în
natură către intimații C.E., C.S., C.V., a terenului în suprafață de 916,78 mp,
situat în str. M., reducându-se dreptul de restituire în natură la suprafața de
16,78 mp.
Motivele invocate de
reclamantă ce este un terț față de dispoziția sus evocată și a cărei anulare o
solicită se referă la faptul că în subsolul terenului restituit este construit
un bazin de apă necesar stingerii incendiilor și o rețea de conducte
multiramificate ce asigură în caz de urgență, apa necesară stingerii
eventualelor incendii, arătând că suprafața ocupată de acest bazin este de 900
mp.
Este adevărat că
principial, nulitatea absolută a actului juridic civil poate fi invocată de
oricine justifică un interes legitim și actual, dar recurenta omite faptul că
decizia/dispoziția emisă de primar sau altă entitate deținătoare în aplicarea
Legii nr. 10/2001 are un caracter special, de act administrativ cu efecte
civile, supus reglementărilor Legii nr. 10/2001, derogatorii de la dreptul
comun.
Astfel după
republicarea Legii nr. 10/2001, ca urmare a modificărilor ce au fost aduse prin
Legea nr. 247/2005, O.U.G. nr. 209/2005, Legea nr. 263/2006 și Legea nr.
74/2007, art. 24 a devenit art. 26, prevăzând în alin. (3) că: "decizia
sau după caz dispoziția motivată de respingerea notificării sau a cererii de
restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită
la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul
unității deținătoare sau după caz ale entității învestită cu soluționarea
notificării în termen de 30 zile de la comunicare".
Pe cale de
consecință, doar persoana îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr.
10/2001 și în favoarea căreia a fost emisă respectiva decizie sau dispoziție
poate ataca în instanță în condițiile art. 26 alin. (3) acea dispoziție.
Prin art. 26 alin.
(3) din Legea nr. 10/2001 se stabilește exclusiv sfera persoanelor ce pot ataca
această dispoziție/decizie a autorității sau unității emitente. Acestea sunt
persoanele care se pretind îndreptățite, în sensul art. 3 alin. (1) din Legea
nr. 10/2001 sau cele care au calitatea de succesori ai persoanelor îndreptățite
la acordarea măsurilor reparatorii, în sensul art. 4 din lege.
Niciun text din Legea
nr. 10/2001, ca lege reparatorie, nu prevede posibilitatea terților, chiar dacă
ar fi legitimați de un interes actual, de a ataca dispoziția de restituire,
deoarece raportul juridic izvorât din aplicarea Legii nr. 10/2001 ia naștere
între deținătorul imobilului și persoana îndreptățită la restituire în natură,
sau la măsuri reparatorii.
Chiar dacă reclamanta
invocă o situație legată de situația faptică a terenului, respectiv că în
subsolul terenului restituit este construit un bazin de apă necesar stingerii
incendiilor și o rețea de conducte multiramificate ce asigură în caz de
urgență, apa necesară stingerii eventualelor incendii, această situație nu-i
poate conferi acesteia calitatea de a solicita în temeiul art. 26 din Legea nr.
10/2001 (temei pe care aceasta și-a fondat acțiunea) anularea dispoziției prin
care li s-au conferit intimaților măsuri reparatorii pentru imobilele preluate
abuziv.
Aceasta nu înseamnă că
reclamanta ar fi obstrucționată în dreptul de acces liber la justiție, drept
consacrat constituțional, întrucât acest drept urmează a fi înfăptuit pe calea
altor proceduri decât acelea prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Pe cale de
consecință, doar persoana îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr.
10/2001 și în favoarea căreia a fost emisă respectiva Decizie sau Dispoziție
poate ataca în instanță în condițiile art. 26 alin. (3) acea dispoziție.
Cum în situația de
față, dispoziția emisă în favoarea unor persoane îndreptățite la măsuri
reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, este atacată de o altă persoană decât
cea în favoarea căreia a fost emisă decizia (respectiv de o terță persoană),
cenzurarea legalității și valabilității acesteia, se va putea face numai în
condițiile dreptului comun și nu în condițiile procedurii speciale,
reglementată de Legea nr. 10/2001.
Terța persoană are
astfel la îndemână o acțiune în constatarea nulității absolute de drept comun,
și nicidecum o plângere întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, chiar dacă
aceasta ar susține și emite pretenții proprii cu privire la imobilul ce a făcut
obiectul dispoziției atacate.
Din aceste
considerente nu sunt fondate nici criticile legate de incidența dispozițiilor
art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și cele privind disjungerea cererii
completatoare.
Cum nici una din
criticile recurentei nu se circumscrie exigențelor art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Galați
și de intervenienta Asociația Națională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor
din România împotriva Deciziei nr. 275/A din 7 decembrie 2011 a Curții de Apel
Galați, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică astăzi, 29 octombrie 2012.
Procesat
de GGC - CL