ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6556/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6556/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 999 din 14 decembrie

2004 a Tribunalului Galați s-a respins acțiunea înaintată de reclamanta Casa de

Cultură a Sindicatelor Galați împotriva pârâților Primarul Municipiului Galați,

C.E., C.G. și C.V. pentru anularea parțială a Dispozițiilor nr. 723/2009 emisă

de Primarul Municipiului Galați, ca fiind formulată de o persoană fără

capacitate de folosință.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Galați iar

în rejudecarea cauzei după anularea Sentinței civile nr. 999 din 14 decembrie

2004 a Tribunalului Galați s-a respins cererea de anulare parțială a

Dispoziției nr. 723 din 25 ianuarie 2004 emisă de Primăria Municipiului Galați

și s-a disjuns cererea completatoare de constatare a nulității absolute a

contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 7 noiembrie 2006 autentificat sub

nr. y din 7 noiembrie 2006 și s-a declinat competența de soluționare a cererii

în favoarea Tribunalului Galați.

Pentru a pronunța

această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:

Tribunalul Galați

prin Sentința civilă nr. 999 din 14 decembrie 2004 a respins acțiunea ca fiind

formulată de o persoană fără capacitate de folosință.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta. Curtea de Apel Galați prin Decizia nr. 574

din 11 mai 2005, a admis apelul, a anulat Sentința nr. 999/2004 și a păstrat

cauza pentru evocarea fondului, fixând termen în acest scop la 14 iunie 2005

când instanța a pus din oficiu în discuția părților, excepția de necompetență

materială a Tribunalului Galați ca instanță de fond.

Curtea de Apel Galați

prin Decizia nr. 860 din 12 decembrie 2005 a admis excepția și a declinat

competența de soluționare a cauzei în fond în favoarea Judecătoriei Galați,

considerând că în cauză reclamanta fiind terț față de dispoziția emisă de

primar, nu se aplică prevederile Legii nr. 10/2001.

Înalta Curte de

Casație și Justiție prin Decizia nr. 3071 din 16 aprilie 2007 a admis recursul

declarat de pârâți împotriva Deciziei nr. 860/2005 care a fost casată și

trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin aceeași decizie

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibil recursul

reclamantei împotriva Deciziei nr. 574/2005 a Curții de Apel Galați (de

admitere a apelului și păstrarea cauzei spre judecarea fondului) pentru că

decizia recurată este o hotărâre de intermediere și nu este susceptibilă de a

fi atacată separat cu recurs, ci doar o dată cu hotărârea prin care se

finalizează judecata în apel, numai această ultimă hotărâre având caracter

definitiv.

Curtea de Apel Galați

prin Decizia civilă nr. 209/A din 17 iunie 2009 primind cauza pentru

continuarea judecății, a declinat competența de soluționare a cauzei privind

apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. 999/2004 a Tribunalului Galați -

în favoarea Tribunalului Galați.

S-a constatat că la

momentul pronunțării deciziei preliminare erau în vigoare dispozițiile art. 297

alin. (1) C. proc. civ. în forma ce permitea evocarea fondului pentru prima

dată direct în apel.

Ulterior,

dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. au fost modificate prin Legea nr.

219/2005 în sensul că în situația în care prima instanță a rezolvat procesul

fără a intra în evocarea fondului, instanța de apel va desființa hotărârea

atacată și va trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.

Tribunalul Galați

prin Sentința civilă nr. 1916 din 27 noiembrie 2009 a admis excepția privind

necompetența materială a Tribunalului Galați de a soluționa acțiunea și a

declinat competența în favoarea Curții de Apel Galați.

S-a constatat ivit

conflictul negativ de competență și, ca urmare s-a trimis cauza spre

soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin Decizia civilă

nr. 3631 din 10 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați,

reținându-se că sunt aplicabile dispozițiile art. 273 alin. (2) C. proc. civ.,

potrivit cărora această instanță era legal învestită să soluționeze fondul

cauzei - prin Decizia civilă nr. 574 din 11 mai 2005 la momentul schimbării

normelor de competență.

În rejudecarea cauzei

după anularea Sentinței civile nr. 999 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului

Galați, instanța a reținut următoarele:

Prin Decretul

Consiliului de Stat nr. 605 din 25 iulie 1966 s-a trecut în proprietatea

statului suprafața de 6258,66 mp care s-a transmis pe durată nedeterminată în

folosința Uniunii Generale a Sindicatelor din România pentru construirea Casei

de Cultură a Sindicatelor Galați.

Tot prin Decretul nr.

605 din 25 iulie 1966 s-a expropriat terenurile din str. M. proprietatea V.I.

cu suprafața de 682,50 mp și nr. 147 proprietatea C.F. cu suprafața de 916,78

mp.

Prin HCM nr. 1533 din

2 iulie 1966 s-a mai atribuit o suprafață de 251,32 mp din proprietatea

Sfatului Popular al Orașului Galați în folosința gratuită a Uniunii Generale a

Sindicatelor din România.

Pe terenurile

expropriate din str. M. s-a executat Gospodăria de apă PSI a Casei de Cultură a

Sindicatelor compusă din: rezervor semiîngropat din beton armat, cu capacitate

de 1.000 mc, stație de pompare canivouri conducte PSI alimentare și scurgere.

Reclamanta Casa de

Cultură a Sindicatelor, terț față de raportul juridic, a solicitat anularea

parțială a Dispoziției nr. 723 din 25 mai 2004 prin care s-a dispus restituirea

în natură a terenului în suprafață de 916,78 mp, situat în str. M., reducându-se

dreptul de restituire în natură la suprafața de 16,78 mp. A invocat faptul că

în subsolul terenului restituit este construit un bazin de apă necesar

stingerii incendiilor și o rețea de conducte multiramificate ce asigură în caz

de urgență, apa necesară stingerii eventualelor incendii. Suprafața ocupată cu

acest bazin este de 900 mp.

Prin expertiza

topometrică, efectuată de expertul B.V. (Dosar 957/44/2007) s-a identificat

suprafața de 916,78 mp teren, restituită prin Dispoziția nr. 723/SR din 25 aprilie

2004 a Primăriei Municipiului Galați, precum și suprafața ocupată de rețele în

subteran de 107,50 mp. compusă din bazinul de apă - 79, 30 mp și canivou

conducte 28,20 mp.

În cauză, instanța a

dispus și efectuarea unei expertize având ca obiectiv identificarea lucrărilor

subterane de sub terenul în litigiu și verificarea funcționalității acestora.

Lucrarea a fost

întocmită de un expert în "Instalații pentru construcții" care a

concluzionat că pe terenul în litigiu a fost identificată o gospodărie de incendiu,

compusă dintr-un rezervor de apă subteran cu un cămin de întreținere și o gură

de ventilație, o stație de pompare complet subterană și un sistem de canale

subterane.

Amplasarea lor a fost

evidențiată pe schița anexă. Expertul a mai precizat că instalațiile nu sunt

funcționabile fiind scoase din uz de aproximativ 2 ani când au intrat în RK,

iar la acel moment se lucra la înlocuirea conductelor metalice, iar stația de

pompe era finalizată.

Din corespondența

purtată cu Inspectoratul pentru Situații de Urgență, rezultă că această

gospodărie de apă trebuie ținută în stare perfectă de funcționare, chiar dacă

acest lucru ar presupune mutarea gospodăriei de apă pe un alt teren, la care să

fie asigurat accesul în orice moment. La efectuarea expertizei a participat și

un reprezentant al Inspectoratului pentru Situații de Urgență care a precizat

expertului punctul de vedere al acestei instituții.

În concluzie, având

în vedere părerea expertului, instanța de apel a reținut că această gospodărie

de apă este absolut necesară pentru funcționarea în condiții de siguranță la

incendiu a Casei de Cultură a Sindicatelor, dar că există posibilitatea mutării

ei pe un alt amplasament, învecinat acestei instituții și la care să aibă acces

permanent, fără afectarea dreptului de proprietate privată asupra terenului

recunoscut prin Dispoziția nr. 723 din 25 mai 2004.

Acest teren a fost

restituit de șapte ani de zile, a intrat în circuitul civil și a fost

înstrăinat de proprietari prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 7

noiembrie 2006, autentificat sub nr. y din 7 noiembrie 2006, cumpărător fiind

SC R. SRL. Pentru stabilitatea raporturilor juridice și siguranța circuitului

civil se impune menținerea Dispoziției nr. 723 din 25 mai 2004.

În plus, într-o cauză

similară, în contradictoriu cu proprietarii învecinați, V.E. și R.M. (ce au

înstrăinat terenul tot către SC R. SRL Galați), prin Decizia civilă nr. 215/A

din 18 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, irevocabilă prin Decizia civilă nr.

2742 din 5 mai 2010 s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de Casa de

Cultură a Sindicatelor. La situații juridice identice, nu se pot pronunța

soluții contradictorii.

E adevărat că

potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 3 din Legea nr. 10/2001 în această situație

s-ar fi impus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, dar raportat la

situația concretă din speță și la necesitatea menținerii securității

raporturilor juridice apreciază că acțiunea este nefondată și că reclamanta are

posibilitatea să mute bazinul de apă pe un alt amplasament pentru rezolvarea

problemelor legale de siguranța contra incendiilor.

După casarea cu

trimitere spre rejudecare la instanța de apel, pentru evocarea fondului, prin

Decizia civilă nr. 3071 din 16 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, reclamanta și-a completat acțiunea cu un nou capăt de cerere în

constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare subsecvent

nr. x din 7 noiembrie 2006, autentificat sub nr. y din 7 noiembrie 2006,

încheiat între vânzătorii C.V., C.E., C.S. și cumpărătorul SC R. SRL (Dosar nr.

4192/121/2009 al Tribunalului Galați).

Cu privire la aceasta

s-a apreciat că instanța de apel care evocă fondul după anularea sentinței

civile a Tribunalului, nu ar putea soluționa această cerere modificatoare

pentru că ar priva părțile de un grad de jurisdicție.

Astfel s-a dispus

disjungerea acestei cereri incidentale și declinarea ei spre competentă

soluționare în favoarea Tribunalului Galați, a cărui competență a fost

stabilită prin Decizia civilă nr. 3671 din 16 aprilie 2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Galați și

Asociația Națională a Caselor de Cultură a Sindicatelor din România, solicitând

modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat și pe

cale de consecință admiterea acțiunii și anularea Deciziei nr. 723/2004 emisă

de Primarul Municipiului Galați.

Criticile aduse

hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:

Astfel reclamanta

susține că instanța de apel a adoptat o soluție contrară dispozițiilor art. 11

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, iar nelegalitatea hotărârii este evidentă mai

ales că instanța de fond a constatat că există o rețea și o stație de pompare

și în loc să anuleze Dispoziția nr. 723/2004 o menține, instituind în sarcina

ei o obligație aproape imposibilă, mutarea pe un alt amplasament.

S-a mai învederat că

a fost ignorată și expertiza tehnică efectuată în cauză de expert B.V..

Cu privire la

disjungerea dispusă în cauză, se susține că cererea a fost soluționată cu lipsă

de procedură și fără a fi pusă în discuția contradictorie a părților astfel că

prin disjungerea cererii completatoare au fost de fapt favorizați pârâții care

în timpul procesului au încheiat un contract de vânzare - cumpărare a

terenului, invocându-se astfel reaua credință a pârâților.

Examinând hotărârea

instanței de apel prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte reține următoarele:

Reclamanta Casa de

Cultură a Sindicatelor, a solicitat anularea parțială a Dispoziției nr. 723 din

25 mai 2004 prin care s-a dispus în condițiile Legii nr. 10/2001 restituirea în

natură către intimații C.E., C.S., C.V., a terenului în suprafață de 916,78 mp,

situat în str. M., reducându-se dreptul de restituire în natură la suprafața de

16,78 mp.

Motivele invocate de

reclamantă ce este un terț față de dispoziția sus evocată și a cărei anulare o

solicită se referă la faptul că în subsolul terenului restituit este construit

un bazin de apă necesar stingerii incendiilor și o rețea de conducte

multiramificate ce asigură în caz de urgență, apa necesară stingerii

eventualelor incendii, arătând că suprafața ocupată de acest bazin este de 900

mp.

Este adevărat că

principial, nulitatea absolută a actului juridic civil poate fi invocată de

oricine justifică un interes legitim și actual, dar recurenta omite faptul că

decizia/dispoziția emisă de primar sau altă entitate deținătoare în aplicarea

Legii nr. 10/2001 are un caracter special, de act administrativ cu efecte

civile, supus reglementărilor Legii nr. 10/2001, derogatorii de la dreptul

comun.

Astfel după

republicarea Legii nr. 10/2001, ca urmare a modificărilor ce au fost aduse prin

Legea nr. 247/2005, O.U.G. nr. 209/2005, Legea nr. 263/2006 și Legea nr.

74/2007, art. 24 a devenit art. 26, prevăzând în alin. (3) că: "decizia

sau după caz dispoziția motivată de respingerea notificării sau a cererii de

restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită

la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul

unității deținătoare sau după caz ale entității învestită cu soluționarea

notificării în termen de 30 zile de la comunicare".

Pe cale de

consecință, doar persoana îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr.

10/2001 și în favoarea căreia a fost emisă respectiva decizie sau dispoziție

poate ataca în instanță în condițiile art. 26 alin. (3) acea dispoziție.

Prin art. 26 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001 se stabilește exclusiv sfera persoanelor ce pot ataca

această dispoziție/decizie a autorității sau unității emitente. Acestea sunt

persoanele care se pretind îndreptățite, în sensul art. 3 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001 sau cele care au calitatea de succesori ai persoanelor îndreptățite

la acordarea măsurilor reparatorii, în sensul art. 4 din lege.

Niciun text din Legea

nr. 10/2001, ca lege reparatorie, nu prevede posibilitatea terților, chiar dacă

ar fi legitimați de un interes actual, de a ataca dispoziția de restituire,

deoarece raportul juridic izvorât din aplicarea Legii nr. 10/2001 ia naștere

între deținătorul imobilului și persoana îndreptățită la restituire în natură,

sau la măsuri reparatorii.

Chiar dacă reclamanta

invocă o situație legată de situația faptică a terenului, respectiv că în

subsolul terenului restituit este construit un bazin de apă necesar stingerii

incendiilor și o rețea de conducte multiramificate ce asigură în caz de

urgență, apa necesară stingerii eventualelor incendii, această situație nu-i

poate conferi acesteia calitatea de a solicita în temeiul art. 26 din Legea nr.

10/2001 (temei pe care aceasta și-a fondat acțiunea) anularea dispoziției prin

care li s-au conferit intimaților măsuri reparatorii pentru imobilele preluate

abuziv.

Aceasta nu înseamnă că

reclamanta ar fi obstrucționată în dreptul de acces liber la justiție, drept

consacrat constituțional, întrucât acest drept urmează a fi înfăptuit pe calea

altor proceduri decât acelea prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Pe cale de

consecință, doar persoana îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr.

10/2001 și în favoarea căreia a fost emisă respectiva Decizie sau Dispoziție

poate ataca în instanță în condițiile art. 26 alin. (3) acea dispoziție.

Cum în situația de

față, dispoziția emisă în favoarea unor persoane îndreptățite la măsuri

reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, este atacată de o altă persoană decât

cea în favoarea căreia a fost emisă decizia (respectiv de o terță persoană),

cenzurarea legalității și valabilității acesteia, se va putea face numai în

condițiile dreptului comun și nu în condițiile procedurii speciale,

reglementată de Legea nr. 10/2001.

Terța persoană are

astfel la îndemână o acțiune în constatarea nulității absolute de drept comun,

și nicidecum o plângere întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, chiar dacă

aceasta ar susține și emite pretenții proprii cu privire la imobilul ce a făcut

obiectul dispoziției atacate.

Din aceste

considerente nu sunt fondate nici criticile legate de incidența dispozițiilor

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și cele privind disjungerea cererii

completatoare.

Cum nici una din

criticile recurentei nu se circumscrie exigențelor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Galați

și de intervenienta Asociația Națională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor

din România împotriva Deciziei nr. 275/A din 7 decembrie 2011 a Curții de Apel

Galați, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 29 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - CL