ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6556/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 999 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului Galați s-a respins acțiunea înaintată de reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Galați împotriva pârâților Primarul Municipiului Galați, C.E., C.G. și C.V. pentru anularea parțială a Dispozițiilor nr. 723/2009 emisă de Primarul Municipiului Galați, ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosință.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Galați iar în rejudecarea cauzei după anularea Sentinței civile nr. 999 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului Galați s-a respins cererea de anulare parțială a Dispoziției nr. 723 din 25 ianuarie 2004 emisă de Primăria Municipiului Galați și s-a disjuns cererea completatoare de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 7 noiembrie 2006 autentificat sub nr. y din 7 noiembrie 2006 și s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Galați. Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente: Tribunalul Galați prin Sentința civilă nr. 999 din 14 decembrie 2004 a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosință.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta. Curtea de Apel Galați prin Decizia nr. 574 din 11 mai 2005, a admis apelul, a anulat Sentința nr. 999/2004 și a păstrat cauza pentru evocarea fondului, fixând termen în acest scop la 14 iunie 2005 când instanța a pus din oficiu în discuția părților, excepția de necompetență materială a Tribunalului Galați ca instanță de fond. Curtea de Apel Galați prin Decizia nr. 860 din 12 decembrie 2005 a admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei în fond în favoarea Judecătoriei Galați, considerând că în cauză reclamanta fiind terț față de dispoziția emisă de primar, nu se aplică prevederile Legii nr. 10/2001. Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3071 din 16 aprilie 2007 a admis recursul declarat de pârâți împotriva Deciziei nr. 860/2005 care a fost casată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin aceeași decizie Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibil recursul reclamantei împotriva Deciziei nr. 574/2005 a Curții de Apel Galați (de admitere a apelului și păstrarea cauzei spre judecarea fondului) pentru că decizia recurată este o hotărâre de intermediere și nu este susceptibilă de a fi atacată separat cu recurs, ci doar o dată cu hotărârea prin care se finalizează judecata în apel, numai această ultimă hotărâre având caracter definitiv. Curtea de Apel Galați prin Decizia civilă nr. 209/A din 17 iunie 2009 primind cauza pentru continuarea judecății, a declinat competența de soluționare a cauzei privind apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. 999/2004 a Tribunalului Galați - în favoarea Tribunalului Galați.

S-a constatat că la momentul pronunțării deciziei preliminare erau în vigoare dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. în forma ce permitea evocarea fondului pentru prima dată direct în apel. Ulterior, dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. au fost modificate prin Legea nr. 219/2005 în sensul că în situația în care prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în evocarea fondului, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la prima instanță. Tribunalul Galați prin Sentința civilă nr. 1916 din 27 noiembrie 2009 a admis excepția privind necompetența materială a Tribunalului Galați de a soluționa acțiunea și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Galați.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și, ca urmare s-a trimis cauza spre soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin Decizia civilă nr. 3631 din 10 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, reținându-se că sunt aplicabile dispozițiile art. 273 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora această instanță era legal învestită să soluționeze fondul cauzei - prin Decizia civilă nr. 574 din 11 mai 2005 la momentul schimbării normelor de competență. În rejudecarea cauzei după anularea Sentinței civile nr. 999 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului Galați, instanța a reținut următoarele: Prin Decretul Consiliului de Stat nr. 605 din 25 iulie 1966 s-a trecut în proprietatea statului suprafața de 6258,66 mp care s-a transmis pe durată nedeterminată în folosința Uniunii Generale a Sindicatelor din România pentru construirea Casei de Cultură a Sindicatelor Galați.

Tot prin Decretul nr. 605 din 25 iulie 1966 s-a expropriat terenurile din str. M. proprietatea V.I. cu suprafața de 682,50 mp și nr. 147 proprietatea C.F. cu suprafața de 916,78 mp. Prin HCM nr. 1533 din 2 iulie 1966 s-a mai atribuit o suprafață de 251,32 mp din proprietatea Sfatului Popular al Orașului Galați în folosința gratuită a Uniunii Generale a Sindicatelor din România. Pe terenurile expropriate din str. M. s-a executat Gospodăria de apă PSI a Casei de Cultură a Sindicatelor compusă din: rezervor semiîngropat din beton armat, cu capacitate de 1.000 mc, stație de pompare canivouri conducte PSI alimentare și scurgere. Reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor, terț față de raportul juridic, a solicitat anularea parțială a Dispoziției nr. 723 din 25 mai 2004 prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 916,78 mp, situat în str. M., reducându-se dreptul de restituire în natură la suprafața de 16,78 mp.

A invocat faptul că în subsolul terenului restituit este construit un bazin de apă necesar stingerii incendiilor și o rețea de conducte multiramificate ce asigură în caz de urgență, apa necesară stingerii eventualelor incendii. Suprafața ocupată cu acest bazin este de 900 mp. Prin expertiza topometrică, efectuată de expertul B.V. (Dosar 957/44/2007) s-a identificat suprafața de 916,78 mp teren, restituită prin Dispoziția nr. 723/SR din 25 aprilie 2004 a Primăriei Municipiului Galați, precum și suprafața ocupată de rețele în subteran de 107,50 mp. compusă din bazinul de apă - 79, 30 mp și canivou conducte 28,20 mp. În cauză, instanța a dispus și efectuarea unei expertize având ca obiectiv identificarea lucrărilor subterane de sub terenul în litigiu și verificarea funcționalității acestora.

Lucrarea a fost întocmită de un expert în "Instalații pentru construcții" care a concluzionat că pe terenul în litigiu a fost identificată o gospodărie de incendiu, compusă dintr-un rezervor de apă subteran cu un cămin de întreținere și o gură de ventilație, o stație de pompare complet subterană și un sistem de canale subterane. Amplasarea lor a fost evidențiată pe schița anexă. Expertul a mai precizat că instalațiile nu sunt funcționabile fiind scoase din uz de aproximativ 2 ani când au intrat în RK, iar la acel moment se lucra la înlocuirea conductelor metalice, iar stația de pompe era finalizată. Din corespondența purtată cu Inspectoratul pentru Situații de Urgență, rezultă că această gospodărie de apă trebuie ținută în stare perfectă de funcționare, chiar dacă acest lucru ar presupune mutarea gospodăriei de apă pe un alt teren, la care să fie asigurat accesul în orice moment.

La efectuarea expertizei a participat și un reprezentant al Inspectoratului pentru Situații de Urgență care a precizat expertului punctul de vedere al acestei instituții. În concluzie, având în vedere părerea expertului, instanța de apel a reținut că această gospodărie de apă este absolut necesară pentru funcționarea în condiții de siguranță la incendiu a Casei de Cultură a Sindicatelor, dar că există posibilitatea mutării ei pe un alt amplasament, învecinat acestei instituții și la care să aibă acces permanent, fără afectarea dreptului de proprietate privată asupra terenului recunoscut prin Dispoziția nr. 723 din 25 mai 2004. Acest teren a fost restituit de șapte ani de zile, a intrat în circuitul civil și a fost înstrăinat de proprietari prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 7 noiembrie 2006, autentificat sub nr. y din 7 noiembrie 2006, cumpărător fiind SC R. SRL.

Pentru stabilitatea raporturilor juridice și siguranța circuitului civil se impune menținerea Dispoziției nr. 723 din 25 mai 2004. În plus, într-o cauză similară, în contradictoriu cu proprietarii învecinați, V.E. și R.M. (ce au înstrăinat terenul tot către SC R. SRL Galați), prin Decizia civilă nr. 215/A din 18 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2742 din 5 mai 2010 s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de Casa de Cultură a Sindicatelor. La situații juridice identice, nu se pot pronunța soluții contradictorii.

E adevărat că potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 3 din Legea nr. 10/2001 în această situație s-ar fi impus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, dar raportat la situația concretă din speță și la necesitatea menținerii securității raporturilor juridice apreciază că acțiunea este nefondată și că reclamanta are posibilitatea să mute bazinul de apă pe un alt amplasament pentru rezolvarea problemelor legale de siguranța contra incendiilor. După casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel, pentru evocarea fondului, prin Decizia civilă nr. 3071 din 16 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamanta și-a completat acțiunea cu un nou capăt de cerere în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare subsecvent nr. x din 7 noiembrie 2006, autentificat sub nr. y din 7 noiembrie 2006, încheiat între vânzătorii C.V., C.E., C.S.

și cumpărătorul SC R. SRL (Dosar nr. 4192/121/2009 al Tribunalului Galați). Cu privire la aceasta s-a apreciat că instanța de apel care evocă fondul după anularea sentinței civile a Tribunalului, nu ar putea soluționa această cerere modificatoare pentru că ar priva părțile de un grad de jurisdicție. Astfel s-a dispus disjungerea acestei cereri incidentale și declinarea ei spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului Galați, a cărui competență a fost stabilită prin Decizia civilă nr. 3671 din 16 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Galați și Asociația Națională a Caselor de Cultură a Sindicatelor din România, solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat și pe cale de consecință admiterea acțiunii și anularea Deciziei nr. 723/2004 emisă de Primarul Municipiului Galați.

Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte: Astfel reclamanta susține că instanța de apel a adoptat o soluție contrară dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, iar nelegalitatea hotărârii este evidentă mai ales că instanța de fond a constatat că există o rețea și o stație de pompare și în loc să anuleze Dispoziția nr. 723/2004 o menține, instituind în sarcina ei o obligație aproape imposibilă, mutarea pe un alt amplasament. S-a mai învederat că a fost ignorată și expertiza tehnică efectuată în cauză de expert B.V.. Cu privire la disjungerea dispusă în cauză, se susține că cererea a fost soluționată cu lipsă de procedură și fără a fi pusă în discuția contradictorie a părților astfel că prin disjungerea cererii completatoare au fost de fapt favorizați pârâții care în timpul procesului au încheiat un contract de vânzare - cumpărare a terenului, invocându-se astfel reaua credință a pârâților.

Examinând hotărârea instanței de apel prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte reține următoarele: Reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor, a solicitat anularea parțială a Dispoziției nr. 723 din 25 mai 2004 prin care s-a dispus în condițiile Legii nr. 10/2001 restituirea în natură către intimații C.E., C.S., C.V., a terenului în suprafață de 916,78 mp, situat în str. M., reducându-se dreptul de restituire în natură la suprafața de 16,78 mp. Motivele invocate de reclamantă ce este un terț față de dispoziția sus evocată și a cărei anulare o solicită se referă la faptul că în subsolul terenului restituit este construit un bazin de apă necesar stingerii incendiilor și o rețea de conducte multiramificate ce asigură în caz de urgență, apa necesară stingerii eventualelor incendii, arătând că suprafața ocupată de acest bazin este de 900 mp.

Este adevărat că principial, nulitatea absolută a actului juridic civil poate fi invocată de oricine justifică un interes legitim și actual, dar recurenta omite faptul că decizia/dispoziția emisă de primar sau altă entitate deținătoare în aplicarea Legii nr. 10/2001 are un caracter special, de act administrativ cu efecte civile, supus reglementărilor Legii nr. 10/2001, derogatorii de la dreptul comun. Astfel după republicarea Legii nr. 10/2001, ca urmare a modificărilor ce au fost aduse prin Legea nr. 247/2005, O.U.G.

nr. 209/2005, Legea nr. 263/2006 și Legea nr. 74/2007, art. 24 a devenit art. 26, prevăzând în alin. (3) că: "decizia sau după caz dispoziția motivată de respingerea notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau după caz ale entității învestită cu soluționarea notificării în termen de 30 zile de la comunicare". Pe cale de consecință, doar persoana îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 și în favoarea căreia a fost emisă respectiva decizie sau dispoziție poate ataca în instanță în condițiile art. 26 alin. (3) acea dispoziție.

Prin art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 se stabilește exclusiv sfera persoanelor ce pot ataca această dispoziție/decizie a autorității sau unității emitente. Acestea sunt persoanele care se pretind îndreptățite, în sensul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 sau cele care au calitatea de succesori ai persoanelor îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii, în sensul art. 4 din lege. Niciun text din Legea nr. 10/2001, ca lege reparatorie, nu prevede posibilitatea terților, chiar dacă ar fi legitimați de un interes actual, de a ataca dispoziția de restituire, deoarece raportul juridic izvorât din aplicarea Legii nr. 10/2001 ia naștere între deținătorul imobilului și persoana îndreptățită la restituire în natură, sau la măsuri reparatorii.

Chiar dacă reclamanta invocă o situație legată de situația faptică a terenului, respectiv că în subsolul terenului restituit este construit un bazin de apă necesar stingerii incendiilor și o rețea de conducte multiramificate ce asigură în caz de urgență, apa necesară stingerii eventualelor incendii, această situație nu-i poate conferi acesteia calitatea de a solicita în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001 (temei pe care aceasta și-a fondat acțiunea) anularea dispoziției prin care li s-au conferit intimaților măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv. Aceasta nu înseamnă că reclamanta ar fi obstrucționată în dreptul de acces liber la justiție, drept consacrat constituțional, întrucât acest drept urmează a fi înfăptuit pe calea altor proceduri decât acelea prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Pe cale de consecință, doar persoana îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 și în favoarea căreia a fost emisă respectiva Decizie sau Dispoziție poate ataca în instanță în condițiile art. 26 alin. (3) acea dispoziție. Cum în situația de față, dispoziția emisă în favoarea unor persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, este atacată de o altă persoană decât cea în favoarea căreia a fost emisă decizia (respectiv de o terță persoană), cenzurarea legalității și valabilității acesteia, se va putea face numai în condițiile dreptului comun și nu în condițiile procedurii speciale, reglementată de Legea nr. 10/2001. Terța persoană are astfel la îndemână o acțiune în constatarea nulității absolute de drept comun, și nicidecum o plângere întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, chiar dacă aceasta ar susține și emite pretenții proprii cu privire la imobilul ce a făcut obiectul dispoziției atacate.

Din aceste considerente nu sunt fondate nici criticile legate de incidența dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și cele privind disjungerea cererii completatoare. Cum nici una din criticile recurentei nu se circumscrie exigențelor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Galați și de intervenienta Asociația Națională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România împotriva Deciziei nr. 275/A din 7 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 octombrie 2012. Procesat de GGC - CL