ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6680/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1256 din 12 februarie 2009, Judecătoria Galați, a admis excepția

necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Galați.

Pentru a pronunța această sentință, judecătoria

a reținut că a fost sesizată cu o cerere privind restituirea în natură a suprafeței

de 10.000 m.p. teren, situat pe raza municipiului Galați, și, totodată, constatarea

nulității absolute a titlurilor de proprietate emise în temeiul Legii fondului funciar.

Pentru a se dezinvesti de soluționarea

cauzei, Judecătoria Galați a reținut că tribunalul este competent să soluționeze

litigiul, deoarece obiectul cererii are o valoare de peste 500.000 RON, având în

vedere și că reclamanta și-a modificat acțiunea în sensul că înțelege să se judece

doar cu pârâții J.M. și J.D.N. pentru revendicarea suprafeței de 4.300 m.p teren

situat în Galați.

La rândul său, Tribunalul Galați, prin

sentința civilă nr. 3 din 7 ianuarie 2010, a admis excepția necompetenței materiale

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați,

având în vedere că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ. și

privește un teren ce a făcut obiectul legilor fondului funciar, fiind incidente

dispozițiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ..

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ

de competență și, în temeiul art. 21 C. proc. civ., a dispus înaintarea dosarului

la Curtea de Apel Galați pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Prin sentința civilă nr. 5F din 4 martie

2010, Curtea de Apel Galați, secția civilă a stabilit competența de soluționare

a cauzei, în favoarea Judecătoriei Galați.

Analizând conflictul negativ de competență

ivit între judecătorie și tribunal, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (2) și

(5) C. proc. civ., Curtea de apel a stabilit că revine în competența Judecătoriei

Galați, soluționarea cererii întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ., privind

revendicarea unui teren ce a făcut, anterior, obiectul Legii nr. 18/1991.

Potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1

lit. b) C. proc. civ., tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile

în materie civilă a căror obiect are o valoare de peste 500.000 RON, cu excepția

cererilor de împărțeală, a cererilor în materie succesorală, a cererilor neevaluabile

în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept

comun, petitorii sau după caz posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile

lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar.

Astfel, s-a constatat că cererea formulată

de reclamantă este una petitorie, care tinde la recunoașterea dreptului real imobiliar,

ea privind însuși fondul dreptului.

Litigiul se poartă asupra unui drept real

patrimonial, dreptul de proprietate asupra unui teren intrat sub incidența Legii

fondului funciar, disputată fiind apartenența acestuia la patrimoniul uneia sau

alteia din părți.

Cum Judecătoria Galați este instanța civilă

competentă să judece ca instanță de fond, față de prevederile art. 1 pct. 1 C.

proc. civ., Curtea a stabilit că acestei instanțe îi revine competența materială

de a soluționa cauza.

Împotriva acestei sentințe au declarat

recurs pârâții J.M. și J.D.N.,

criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, din următoarele motive:

Curtea a reținut în considerentele hotărârii

pronunțate că cererea dedusă judecății este întemeiată pe dispozițiile art. 480

C. civ., dar privește de fapt, un teren ce a făcut obiectul Legii nr. 18/1991. Se

consideră că simpla apreciere a instanței nu poate fi primită fără a fi motivată

în vreun fel.

Astfel, la termenul din 8 ianuarie 2009,

reclamanta a arătat ca renunță la capătul de cerere privind anularea titlurilor

de proprietate emise în temeiul legii fondului funciar și înțelege să se judece

pe calea dreptului comun, respectiv într-o acțiune în revendicare întemeiată pe

dispozițiile art. 480 C. civ.. Față de această precizare a reclamantei, care stabilește

„ab initio" cadrul procesual și determină obiectul acțiunii, în mod corect

Judecătoria Galați a declinat competența în favoarea Tribunalului Galați

având în vedere obiectul cererii, dar și

valoarea acestuia de peste 500 000 RON. Or, Curtea de Apel nu a avut în vedere aceste

aspecte la momentul când a soluționat conflictul negativ de competență.

Reclamanta G.E. nu are calitatea de terț

față de actul de proprietate, așa cum a reținut în mod eronat Curtea de Apel Galați.

Aceasta urmărește, prin prezenta cauză, o îmbogățire fără just temei, având posibilitatea

de-a lungul anilor să formuleze acțiune în justiție, deoarece de mai bine de 10

ani pârâții dețin terenul sub nume de proprietar, public și netulburați de nimeni

în posesiunea lor.

Susținerea Curții de Apel cum că terenul

revendicat intră sub incidența legii fondului funciar este nefondată, cu atât mai

mult cu cât, titlurile de proprietate nu sunt contestate. Recurenții pârâți fiind

proprietari, dețin terenul în mod legal, iar reclamanta are la rândul ei mai multe

terenuri, însă îl vrea și pe cel în litigiu cu orice preț. Prezentul litigiu nu

privește în vreun fel reconstituirea dreptului de proprietate, ci se referă la o

acțiune de drept comun în revendicare, în condițiile prevăzute de art. 480 C.

civ..

Acțiunea în revendicare este o acțiune

petitorie, reală, imprescriptibilă și evaluabilă în bani. Prin expertiză s-a stabilit

valoarea imobilului, astfel încât, se consideră că raportat la dispozițiile

art. 112 pct. 3 C. proc. civ. și art. 1 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., competent

să judece prezenta cauză este Tribunalul Galați.

În

acest sens se exemplifică, decizia nr. 1332/2003 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și decizia nr. 4552/2005 a aceleiași

instanțe, prin care s-a stabilit competența de judecare a acțiunilor în revendicare

în favoarea tribunalului.

Examinând recursul prin prisma criticilor

formulate, Înalta Curte a constatat ca nu este fondat

Astfel, prin motivele de recurs formulate,

se critică aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 2 alin.

(1) lit. b) C. proc. civ., invocate ca temei al investirii tribunalului cu soluționarea

prezentei cauze.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) C.

proc. civ., tribunalul judecă în primă instanță „procesele și cererile în materie

civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde RON, cu excepția cererilor

de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile

în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept

comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile

lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar".

Prin urmare, în ceea ce privește judecata

în primă instanță, în materie civilă, tribunalul este instanță de excepție, pentru

că judecă numai litigiile date în mod expres în competența sa.

În

cazul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.,

delimitarea competenței de primă instanță între tribunal și judecătorie se face

după criteriul valorii obiectului litigiului, invocat în speță de recurenții-pârâți

în susținerea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Galați.

Textul procedural cuprinde, însă, o excepție

de la acest criteriu valoric și anume, cererile de drept comun, petitorii, sau,

după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea

legilor în materia fondului funciar.

În

speță, acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamantă,

este o acțiune reală imobiliară, de drept comun, petitorie, întemeiată pe dispozițiile

art. 480 C. civ. și privește un teren ce a făcut, anterior, obiectul legilor fondului

funciar.

Prin urmare, cererea reclamantei se înscrie

printre cele exceptate de art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. de la dispozițiile

legale privind competența după valoare.

În

consecință, în baza acestor dispoziții legale procedurale,

competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține Judecătoriei Galați.

Având în vedere că instanța competentă

să soluționeze conflictul negativ de competență, a statuat în favoarea Judecătoriei

Galați, competența de soluționare a cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 22

alin. (5) teza a

II-

a C. proc. civ., raportat la art. 312

alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat, recursul declarat de pârâții J.M. și J.D.N. împotriva sentinței

nr. 5F din 4 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 09 decembrie 2010.