ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6680/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1256 din 12 februarie 2009, Judecătoria Galați, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați. Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că a fost sesizată cu o cerere privind restituirea în natură a suprafeței de 10.000 m.p. teren, situat pe raza municipiului Galați, și, totodată, constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate emise în temeiul Legii fondului funciar. Pentru a se dezinvesti de soluționarea cauzei, Judecătoria Galați a reținut că tribunalul este competent să soluționeze litigiul, deoarece obiectul cererii are o valoare de peste 500.000 RON, având în vedere și că reclamanta și-a modificat acțiunea în sensul că înțelege să se judece doar cu pârâții J.M.

și J.D.N. pentru revendicarea suprafeței de 4.300 m.p teren situat în Galați. La rândul său, Tribunalul Galați, prin sentința civilă nr. 3 din 7 ianuarie 2010, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, având în vedere că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ. și privește un teren ce a făcut obiectul legilor fondului funciar, fiind incidente dispozițiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ.. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în temeiul art. 21 C. proc. civ., a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Galați pentru soluționarea conflictului negativ de competență. Prin sentința civilă nr. 5F din 4 martie 2010, Curtea de Apel Galați, secția civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Galați.

Analizând conflictul negativ de competență ivit între judecătorie și tribunal, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (2) și (5) C. proc. civ., Curtea de apel a stabilit că revine în competența Judecătoriei Galați, soluționarea cererii întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ., privind revendicarea unui teren ce a făcut, anterior, obiectul Legii nr. 18/1991. Potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă a căror obiect are o valoare de peste 500.000 RON, cu excepția cererilor de împărțeală, a cererilor în materie succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau după caz posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar.

Astfel, s-a constatat că cererea formulată de reclamantă este una petitorie, care tinde la recunoașterea dreptului real imobiliar, ea privind însuși fondul dreptului. Litigiul se poartă asupra unui drept real patrimonial, dreptul de proprietate asupra unui teren intrat sub incidența Legii fondului funciar, disputată fiind apartenența acestuia la patrimoniul uneia sau alteia din părți. Cum Judecătoria Galați este instanța civilă competentă să judece ca instanță de fond, față de prevederile art. 1 pct. 1 C. proc. civ., Curtea a stabilit că acestei instanțe îi revine competența materială de a soluționa cauza. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții J.M. și J.D.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din următoarele motive: Curtea a reținut în considerentele hotărârii pronunțate că cererea dedusă judecății este întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ., dar privește de fapt, un teren ce a făcut obiectul Legii nr. 18/1991.

Se consideră că simpla apreciere a instanței nu poate fi primită fără a fi motivată în vreun fel. Astfel, la termenul din 8 ianuarie 2009, reclamanta a arătat ca renunță la capătul de cerere privind anularea titlurilor de proprietate emise în temeiul legii fondului funciar și înțelege să se judece pe calea dreptului comun, respectiv într-o acțiune în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ.. Față de această precizare a reclamantei, care stabilește „ab initio" cadrul procesual și determină obiectul acțiunii, în mod corect Judecătoria Galați a declinat competența în favoarea Tribunalului Galați având în vedere obiectul cererii, dar și valoarea acestuia de peste 500 000 RON. Or, Curtea de Apel nu a avut în vedere aceste aspecte la momentul când a soluționat conflictul negativ de competență.

Reclamanta G.E. nu are calitatea de terț față de actul de proprietate, așa cum a reținut în mod eronat Curtea de Apel Galați. Aceasta urmărește, prin prezenta cauză, o îmbogățire fără just temei, având posibilitatea de-a lungul anilor să formuleze acțiune în justiție, deoarece de mai bine de 10 ani pârâții dețin terenul sub nume de proprietar, public și netulburați de nimeni în posesiunea lor. Susținerea Curții de Apel cum că terenul revendicat intră sub incidența legii fondului funciar este nefondată, cu atât mai mult cu cât, titlurile de proprietate nu sunt contestate. Recurenții pârâți fiind proprietari, dețin terenul în mod legal, iar reclamanta are la rândul ei mai multe terenuri, însă îl vrea și pe cel în litigiu cu orice preț.

Prezentul litigiu nu privește în vreun fel reconstituirea dreptului de proprietate, ci se referă la o acțiune de drept comun în revendicare, în condițiile prevăzute de art. 480 C. civ.. Acțiunea în revendicare este o acțiune petitorie, reală, imprescriptibilă și evaluabilă în bani. Prin expertiză s-a stabilit valoarea imobilului, astfel încât, se consideră că raportat la dispozițiile art. 112 pct. 3 C. proc. civ. și art. 1 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., competent să judece prezenta cauză este Tribunalul Galați. În acest sens se exemplifică, decizia nr. 1332/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și decizia nr. 4552/2005 a aceleiași instanțe, prin care s-a stabilit competența de judecare a acțiunilor în revendicare în favoarea tribunalului.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte a constatat ca nu este fondat Astfel, prin motivele de recurs formulate, se critică aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., invocate ca temei al investirii tribunalului cu soluționarea prezentei cauze. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc.

civ., tribunalul judecă în primă instanță „procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde RON, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar". Prin urmare, în ceea ce privește judecata în primă instanță, în materie civilă, tribunalul este instanță de excepție, pentru că judecă numai litigiile date în mod expres în competența sa. În cazul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc.

civ., delimitarea competenței de primă instanță între tribunal și judecătorie se face după criteriul valorii obiectului litigiului, invocat în speță de recurenții-pârâți în susținerea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Galați. Textul procedural cuprinde, însă, o excepție de la acest criteriu valoric și anume, cererile de drept comun, petitorii, sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar. În speță, acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamantă, este o acțiune reală imobiliară, de drept comun, petitorie, întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ. și privește un teren ce a făcut, anterior, obiectul legilor fondului funciar.

Prin urmare, cererea reclamantei se înscrie printre cele exceptate de art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. de la dispozițiile legale privind competența după valoare. În consecință, în baza acestor dispoziții legale procedurale, competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține Judecătoriei Galați. Având în vedere că instanța competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, a statuat în favoarea Judecătoriei Galați, competența de soluționare a cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) teza a II- a C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâții J.M. și J.D.N. împotriva sentinței nr. 5F din 4 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 decembrie 2010.