ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1376/2009

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

data de 29 aprilie 2005, reclamanta T.L. a chemat în judecată pe pârâții D.G.F.P.

Galați, A.V.A.S. și SC H.W. Galați solicitând restituirea suprafeței de 500 mp

teren aflat în incinta SC T. SA Galați.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat că terenul solicitat, proprietatea sa, a fost vândut în

anul 2002 către pârâta SC H.W. în vederea recuperării unor datorii pe care SC

T. SA le avea de achitat către D.G.F.P.

Deși pârâta A.V.A.S.

București, ca instituție a statului și acționar la societatea deținătoare a

bunului, cunoștea situația financiară a acesteia și, implicit starea de

încetare de plăți în care se afla societatea menționată, a emis decizia nr. 166

din 22 martie 2005 prin care a declinat competența de soluționare a notificării

sale către societatea arătată.

A solicitat anularea

deciziei și restituirea bunului în natură sau acordarea de măsuri reparatorii

prin echivalent.

Prin sentința civilă nr. 580

din 12 martie 2007, Tribunalul Galați a admis în parte acțiunea reclamantei și

a dispus anularea deciziei nr. 166 din 22 martie 2005 emisă de A.V.A.S.

București.

A constatat că reclamanta

este îndreptățită să i se acorde măsuri reparatorii prin echivalent pentru

imobilul situat în Galați.

A fost respinsă acțiunea

reclamantei formulată în contradictoriu cu celelalte pârâte, pentru lipsa de

calitate procesuală pasivă.

Au fost respinse excepțiile

invocate de pârâtele A.V.A.S. București și Primăria municipiului Galați ca și

cererile de intervenție în nume propriu formulate de M.D., L.V. și A.C.

Prima instanță a reținut, în

esență, că reclamanta a justificat în cauză atât vocația de a beneficia de

măsurile reparatorii prevăzute de legea specială, cât și preluarea abuzivă a

bunului solicitat, teren de 500,50 mp, de către stat, în temeiul deciziei nr. 418

din 5 septembrie 1974 de acceptare a ofertei de donație făcută de autorii săi,

autentificată sub nr. 715 din 19 februarie 1973 și anulată prin sentința civilă

nr. 1007/2003 a Judecătoriei Galați.

S-a reținut că bunul

solicitat în prezenta procedură se află evidențiat în patrimoniul SC T. SA

Galați, în prezent SC C.C. SA, societate la care pârâta A.V.A.S. este acționar

majoritar, cu o cotă de 96,77 % din capitalul social.

Pentru recuperarea

creanțelor bugetare datorate de societatea menționată, pârâta D.G.F.P. a vândut

la licitație publică suprafața de 4680,08 mp teren intravilan, în care este

inclusă și suprafața solicitată de reclamantă prin cererea dedusă judecății.

În raport de împrejurările

de fapt expuse și de prevederile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și

H.G. nr. 250/2007, cererea de chemare în judecată a fost admisă în limitele

celor dispuse prin dispozitiv.

Apelul declarat de pârâta A.V.A.S.

București împotriva susmenționatei hotărâri, a fost respins ca nefondat prin

decizia civilă nr. 413 A din 1 noiembrie 2007 a Curții de Apel Galați.

S-a reținut, relativ la

motivul de apel privind necompetența Tribunalului Galați în soluționarea

cauzei, că în speță, judecarea cauzei s-a făcut legal de instanța de la sediul

unității deținătoare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 26 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001.

Cât privește fondul cauzei

s-a reținut că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin

echivalent pentru bunul preluat de stat și imposibil de restituit care urmează

a fi acordat potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 de instituția publică

care a efectuat privatizarea, respectiv de pârâta-apelantă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs A.V.A.S., criticând-o pentru nelegalitate, sens în care au fost

invocate dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea primului motiv

de recurs au fost invocate prevederile art. 5 C. proc. civ., potrivit căruia

„cererea se face la instanța domiciliului pârâtului” și art. 26 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001 republicată.

Cât privește fondul cauzei,

au învederat incidența în cauză a prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001

republicată, întrucât imobilul se încadrează în ipoteza textului legal evocat,

pârâta-apelantă fiind acționar majoritar la societatea în patrimoniul căreia se

află bunul, fiind fără relevanță din acest punct de vedere starea financiară a

societății și împrejurarea că se află în procedura falimentului.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 26 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001 „decizia sau, după caz, dispoziția… poate fi atacată de

persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a

cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al

entității investite cu soluționarea notificării”.

Textul legal evocat se

constituie în normă de competență materială specială și exclusivă în materia

analizată, prevăzând că judecata căii de atac împotriva actului emis în faza

administrativă a procedurii să se realizeze de instanța în circumscripția

căreia se află sediul unității deținătoare sau, după caz unitatea investită cu

soluționarea notificării.

Conjuncția „sau” din textul

legal citat nu înseamnă instituirea unei norme de competență alternativă, cum

greșit a reținut curtea de apel, ci a unei norme de competență materială

specială și exclusiv în favoarea instanței (tribunalului) în a cărui rază

teritorială își are sediul persoana juridică emitentă a actului administrativ

atacat, în speță Tribunalul București.

Întrucât încălcarea normei

legale de competență enunțate se constituie, astfel cum cu temei susține

recurenta în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.,

urmează a se dispune casarea hotărârilor atacate iar în conformitate cu

dispozițiile art. 312 alin. (6) C. proc. civ., dosarul să fie trimis pentru

judecare instanței judecătorești competente.

În raport de soluția pronunțată

privind neregularitatea procedurală constatată, apare a fi de prisos analiza

celorlalte critici privind fondul cauzei și care vor fi avute în vedere de

instanțele de rejudecare ca apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S.

împotriva deciziei nr. 413 din 1 noiembrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția

civilă.

Casează decizia atacată, precum și

sentința nr. 580 din 12 martie 2007 a Tribunalului Galați, secția civilă, și

trimite cauza pentru soluționare în fond Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2009.