ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 413/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 16 martie 2006, reclamanții B.I., D.I., D.E., P.P., R.O., S.V. și T.A. au

solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Comerțului, să

se constate că îndeplinesc condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 36/2003, pentru a

beneficia de pensie de serviciu și să fie obligat pârâtul să le elibereze

adeverința tip prevăzută la pct. 14 din normele de aplicare a acestui act

normativ pentru stabilirea dreptului de pensie.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că au desfășurat activitate profesională în comerț

exterior peste 20 de ani, din care cel puțin 4 ani în misiuni permanente în

străinătate, în calitate de reprezentanți economici și comerciali în cadrul

agențiilor economice și ale ambasadelor României în străinătate, îndeplinind

condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 36/2003, pentru acordarea pensiei de

serviciu, într-un procent de 80% din venitul salarial net lunar la data

pensionării. Reclamanții au învederat că pârâtul a refuzat în mod nelegal să le

recunoască acest drept și să le elibereze adeverința tip necesară pentru

calculul pensiei de serviciu.

Prin sentința civilă nr. 1.151

din 24 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a constatat că reclamanții

îndeplinesc condițiile legale pentru a beneficia de pensie de serviciu conform O.U.G.

nr. 36/2003 și a obligat pârâtul să elibereze pentru fiecare reclamant,

adeverința tip necesară stabilirii pensiei de serviciu.

Hotărând astfel, instanța de

fond a constatat că reclamanții fac parte din categoria persoanelor care au

desfășurat activitate de comerț exterior și cooperare economică internațională,

pentru care în art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 36/2003, s-a prevăzut dreptul la

pensie de serviciu pentru o vechime de cel puțin 20 de ani bărbații și 15 ani

femeile, din care cel puțin 4 ani în misiune permanentă la ambasadele,

consulatele și alte reprezentanțe ale României în străinătate, Instanța de fond

a reținut că pentru dreptul la pensie de serviciu nu este necesar ca

reclamanții să fi avut grad diplomatic sau consular, cu grad de ministru,

consilier, consilier economic sau secretar economic și că această prevedere,

cuprinsă în Ordinul nr. 137/3455/225758 din 29 martie 2004, adaugă la O.U.G. nr. 36/2003, în aplicarea căreia a fost emis.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâtul Ministerul Economiei și Comerțului, solicitând casarea

hotărârii în baza art. 304 pct. 4, 7, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul a criticat

hotărârea instanței de fond pentru interpretarea și aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 36/2003, arătând că intimații nu

au avut grad diplomatic sau consular și nu îndeplinesc condiția prevăzută

expres de lege pentru acordarea pensiei de serviciu.

Din acest motiv, s-a

susținut că instanța de fond a depășit cadrul procesual al acțiunii și a

acordat mai mult decât s-a cerut, asimilând în mod nelegal pe intimații cu personalul

diplomatic sau consular.

Obligarea sa la eliberarea

adeverințelor - tip a fost criticată de recurent și față de dispozițiile art. 1

din O.U.G. nr. 36/2003, motivând că stabilirea pensiei este atribuția exclusivă

a C.N.P.A.S. după verificarea îndeplinirii condițiilor legale, ceea ce nu s-a

avut în vedere în cazul intimaților, care nu au prezentat înscrisuri privind

existența vârstei de pensionare și a stagiului complet de cotizare.

Examinând cauza, în raport cu

motivele de recurs invocate și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru

următoarele considerente.

Conform dispozițiilor art. 4

alin. (1) din O.U.G. nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor

personalului diplomatic și consular, aprobată prin Legea nr. 595/2003,

beneficiază de pensie de serviciu, membrii personalului diplomatic și consular

și celelalte persoane care au desfășurat activitate de comerț exterior și

cooperare economică internațională, încadrați în administrațiile centrale din

Departamentul de Comerț Exterior, Ministerul Comerțului Exterior și Cooperării

Economice Internaționale, Ministerului Comerțului și Turismului, Ministerului

Industriei și Comerțului, Departamentul de Comerț Exterior și Promovare

Economică din Ministerul Afacerilor Externe și din unități cu specific de

comerț exterior și cooperare economică internațională, precum și ca trimiși în

misiuni permanente, cu grade diplomatice sau consulare, la ambasadele,

consulatele și alte reprezentanțe ale României în străinătate.

Acordarea acestei pensii de

serviciu este condiționată de o vechime de cel puțin 2o de ani bărbații și 15

ani femeile, în activitatea de comerț exterior și cooperare economică

internațională, din care cel puțin 4 ani în misiuni permanente la ambasade,

consulate și alte reprezentanțe ale României în străinătate, cu grade

diplomatice sau consulare.

Instanța de fond a constatat

corect că fiecare din intimații în cauză a dovedit îndeplinirea acestei

condiții legale, atât în ceea ce privește vechimea minimă în activitatea de

comerț exterior și cooperare economică internațională, cât și în privința

perioadei de cel puțin 4 ani în misiuni permanente la ambasade, consulate și

alte reprezentanțe ale României în străinătate.

Fiind îndeplinită această

condiție, instanța de fond a stabilit judicios dreptul intimaților de a

beneficia de pensie de serviciu, prin asimilare cu personalul diplomatic și

consular, având în vedere natura juridică a funcției exercitate și regimul

juridic prevăzut de legislația în vigoare în perioada în care și-au desfășurat

activitatea.

Astfel, se reține că intimații

au fost angajați ai Ministerului Comerțului Exterior și au fost trimiși ca

reprezentanți economici și comerciali ai României în străinătate, îndeplinind

funcții consulare în sensul dispozițiilor art. 5, 9 și 19 din Convenția de la Viena cu privire la relațiile consulare din 24 aprilie 1963, ratificată prin Decretul nr. 481/1971

și art. 50 și 53 din Legea nr. 1/1971, cu privire la activitatea de comerț

exterior, de cooperare economică și tehnico-științifică a României.

Exercitând atribuțiile

reprezentanților comerciali ai unităților cu specific de comerț exterior și

cooperare economică internațională în cadrul unor misiuni permanente de cel

puțin 4 ani la ambasadele, consulatele și alte reprezentanțe ale României în

străinătate, intimații au avut calitatea de funcționari consulari, pentru care

nu s-au prevăzut grade diplomatice sau consulare.

Împrejurarea că intimații nu

au avut grade diplomatice sau consulare nu exclude aplicarea O.U.G. nr. 36/2003

în cazul lor, întrucât funcțiile pe care le-au exercitat, au fost asimilate

funcțiilor diplomatice, sub aspectul dreptului la pensie de serviciu prin

același act normativ, respectiv prin art. 1 alin. (2) care a prevăzut că

reprezintă vechime în diplomație, vechimea în munca diplomatică desfășurată de

membrii personalului diplomatic și consular în administrația centrală a

Ministerului Afacerilor Externe, la misiunile diplomatice, oficiile consulare

și alte reprezentanțe din străinătate ale României.

În consecință, prin

recunoașterea dreptului intimaților la acordarea pensiei de serviciu, instanța

de fond a interpretat și a aplicat corect dispozițiile O.U.G. nr. 36/2003 și

este nefondată critica formulată sub acest aspect în recurs.

Celelalte critici din recurs

sunt, de asemenea nefondate și urmează a fi respinse.

Calificarea juridică a

funcțiilor exercitate de intimați și încadrarea lor în categoria profesională

beneficiară a pensiei de serviciu prevăzută de O.U.G. nr. 36/2003, au fost

stabilite de instanța de fond în limitele cadrului procesual pentru care a fost

sesizată prin acțiune și cu respectarea competențelor recunoscute prin lege

autorității judecătorești.

În atare situație,

recurentul a susținut neîntemeiat că instanța de fond a acordat mai mult decât

s-a cerut.

Referitor la îndeplinirea de

către intimați a celorlalte condiții legale pentru pensionare, și anume, limita

de vârstă și stagiul minimum de cotizare, se constată că reclamantul nu a

formulat apărări la instanța de fond, dat fiind că au fost depuse la dosar

înscrisurile doveditoare ale dreptului la pensie, iar acțiunea a avut ca obiect

numai recunoașterea dreptului la pensie de serviciu în baza legii speciale

pentru membrii personalului diplomatic și consular.

Din acest motiv, urmează a

fi respinsă și critica prin care recurentul a invocat atribuțiile C.N.P.A.S. în

stabilirea drepturilor de pensie, întrucât intimații au solicitat recunoașterea

dreptului lor la pensie de serviciu și eliberarea adeverinței tip, act

administrativ necesar pentru stabilirea ulterioară a pensiei, astfel încât nu

au fost încălcate atribuțiile legale ale unei alte autorități publice.

Pentru considerentele

expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii

atacate, Înalta Curte va respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Economiei și Comerțului, împotriva sentinței nr. 1151 din 24 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 ianuarie 2007.