ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 413/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 16 martie 2006, reclamanții B.I., D.I., D.E., P.P., R.O., S.V. și T.A. au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Comerțului, să se constate că îndeplinesc condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 36/2003, pentru a beneficia de pensie de serviciu și să fie obligat pârâtul să le elibereze adeverința tip prevăzută la pct. 14 din normele de aplicare a acestui act normativ pentru stabilirea dreptului de pensie. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au desfășurat activitate profesională în comerț exterior peste 20 de ani, din care cel puțin 4 ani în misiuni permanente în străinătate, în calitate de reprezentanți economici și comerciali în cadrul agențiilor economice și ale ambasadelor României în străinătate, îndeplinind condițiile prevăzute de O.U.G.

nr. 36/2003, pentru acordarea pensiei de serviciu, într-un procent de 80% din venitul salarial net lunar la data pensionării. Reclamanții au învederat că pârâtul a refuzat în mod nelegal să le recunoască acest drept și să le elibereze adeverința tip necesară pentru calculul pensiei de serviciu. Prin sentința civilă nr. 1.151 din 24 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a constatat că reclamanții îndeplinesc condițiile legale pentru a beneficia de pensie de serviciu conform O.U.G. nr. 36/2003 și a obligat pârâtul să elibereze pentru fiecare reclamant, adeverința tip necesară stabilirii pensiei de serviciu. Hotărând astfel, instanța de fond a constatat că reclamanții fac parte din categoria persoanelor care au desfășurat activitate de comerț exterior și cooperare economică internațională, pentru care în art. 4 alin. (1) din O.U.G.

nr. 36/2003, s-a prevăzut dreptul la pensie de serviciu pentru o vechime de cel puțin 20 de ani bărbații și 15 ani femeile, din care cel puțin 4 ani în misiune permanentă la ambasadele, consulatele și alte reprezentanțe ale României în străinătate, Instanța de fond a reținut că pentru dreptul la pensie de serviciu nu este necesar ca reclamanții să fi avut grad diplomatic sau consular, cu grad de ministru, consilier, consilier economic sau secretar economic și că această prevedere, cuprinsă în Ordinul nr. 137/3455/225758 din 29 martie 2004, adaugă la O.U.G. nr. 36/2003, în aplicarea căreia a fost emis. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâtul Ministerul Economiei și Comerțului, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 4, 7, 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. Recurentul a criticat hotărârea instanței de fond pentru interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 36/2003, arătând că intimații nu au avut grad diplomatic sau consular și nu îndeplinesc condiția prevăzută expres de lege pentru acordarea pensiei de serviciu. Din acest motiv, s-a susținut că instanța de fond a depășit cadrul procesual al acțiunii și a acordat mai mult decât s-a cerut, asimilând în mod nelegal pe intimații cu personalul diplomatic sau consular. Obligarea sa la eliberarea adeverințelor - tip a fost criticată de recurent și față de dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 36/2003, motivând că stabilirea pensiei este atribuția exclusivă a C.N.P.A.S.

după verificarea îndeplinirii condițiilor legale, ceea ce nu s-a avut în vedere în cazul intimaților, care nu au prezentat înscrisuri privind existența vârstei de pensionare și a stagiului complet de cotizare. Examinând cauza, în raport cu motivele de recurs invocate și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente. Conform dispozițiilor art. 4 alin. (1) din O.U.G.

nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic și consular, aprobată prin Legea nr. 595/2003, beneficiază de pensie de serviciu, membrii personalului diplomatic și consular și celelalte persoane care au desfășurat activitate de comerț exterior și cooperare economică internațională, încadrați în administrațiile centrale din Departamentul de Comerț Exterior, Ministerul Comerțului Exterior și Cooperării Economice Internaționale, Ministerului Comerțului și Turismului, Ministerului Industriei și Comerțului, Departamentul de Comerț Exterior și Promovare Economică din Ministerul Afacerilor Externe și din unități cu specific de comerț exterior și cooperare economică internațională, precum și ca trimiși în misiuni permanente, cu grade diplomatice sau consulare, la ambasadele, consulatele și alte reprezentanțe ale României în străinătate.

Acordarea acestei pensii de serviciu este condiționată de o vechime de cel puțin 2o de ani bărbații și 15 ani femeile, în activitatea de comerț exterior și cooperare economică internațională, din care cel puțin 4 ani în misiuni permanente la ambasade, consulate și alte reprezentanțe ale României în străinătate, cu grade diplomatice sau consulare. Instanța de fond a constatat corect că fiecare din intimații în cauză a dovedit îndeplinirea acestei condiții legale, atât în ceea ce privește vechimea minimă în activitatea de comerț exterior și cooperare economică internațională, cât și în privința perioadei de cel puțin 4 ani în misiuni permanente la ambasade, consulate și alte reprezentanțe ale României în străinătate.

Fiind îndeplinită această condiție, instanța de fond a stabilit judicios dreptul intimaților de a beneficia de pensie de serviciu, prin asimilare cu personalul diplomatic și consular, având în vedere natura juridică a funcției exercitate și regimul juridic prevăzut de legislația în vigoare în perioada în care și-au desfășurat activitatea. Astfel, se reține că intimații au fost angajați ai Ministerului Comerțului Exterior și au fost trimiși ca reprezentanți economici și comerciali ai României în străinătate, îndeplinind funcții consulare în sensul dispozițiilor art. 5, 9 și 19 din Convenția de la Viena cu privire la relațiile consulare din 24 aprilie 1963, ratificată prin Decretul nr. 481/1971 și art. 50 și 53 din Legea nr. 1/1971, cu privire la activitatea de comerț exterior, de cooperare economică și tehnico-științifică a României.

Exercitând atribuțiile reprezentanților comerciali ai unităților cu specific de comerț exterior și cooperare economică internațională în cadrul unor misiuni permanente de cel puțin 4 ani la ambasadele, consulatele și alte reprezentanțe ale României în străinătate, intimații au avut calitatea de funcționari consulari, pentru care nu s-au prevăzut grade diplomatice sau consulare. Împrejurarea că intimații nu au avut grade diplomatice sau consulare nu exclude aplicarea O.U.G.

nr. 36/2003 în cazul lor, întrucât funcțiile pe care le-au exercitat, au fost asimilate funcțiilor diplomatice, sub aspectul dreptului la pensie de serviciu prin același act normativ, respectiv prin art. 1 alin. (2) care a prevăzut că reprezintă vechime în diplomație, vechimea în munca diplomatică desfășurată de membrii personalului diplomatic și consular în administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe, la misiunile diplomatice, oficiile consulare și alte reprezentanțe din străinătate ale României. În consecință, prin recunoașterea dreptului intimaților la acordarea pensiei de serviciu, instanța de fond a interpretat și a aplicat corect dispozițiile O.U.G. nr. 36/2003 și este nefondată critica formulată sub acest aspect în recurs.

Celelalte critici din recurs sunt, de asemenea nefondate și urmează a fi respinse. Calificarea juridică a funcțiilor exercitate de intimați și încadrarea lor în categoria profesională beneficiară a pensiei de serviciu prevăzută de O.U.G. nr. 36/2003, au fost stabilite de instanța de fond în limitele cadrului procesual pentru care a fost sesizată prin acțiune și cu respectarea competențelor recunoscute prin lege autorității judecătorești. În atare situație, recurentul a susținut neîntemeiat că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut.

Referitor la îndeplinirea de către intimați a celorlalte condiții legale pentru pensionare, și anume, limita de vârstă și stagiul minimum de cotizare, se constată că reclamantul nu a formulat apărări la instanța de fond, dat fiind că au fost depuse la dosar înscrisurile doveditoare ale dreptului la pensie, iar acțiunea a avut ca obiect numai recunoașterea dreptului la pensie de serviciu în baza legii speciale pentru membrii personalului diplomatic și consular. Din acest motiv, urmează a fi respinsă și critica prin care recurentul a invocat atribuțiile C.N.P.A.S. în stabilirea drepturilor de pensie, întrucât intimații au solicitat recunoașterea dreptului lor la pensie de serviciu și eliberarea adeverinței tip, act administrativ necesar pentru stabilirea ulterioară a pensiei, astfel încât nu au fost încălcate atribuțiile legale ale unei alte autorități publice.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Comerțului, împotriva sentinței nr. 1151 din 24 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2007.