ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4583/2013

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 715/C/2003 pe rolul Tribunalului Galați, secția civilă, reclamantul C.N.Ș. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local al Municipiului Tecuci, jud. Galați, să se constate că este proprietarul imobilului situat în Tecuci, str. L., compus dintr-o moară, atelier și magazii cu o suprafață construită de 350,58 mp și terenul aferent și obligarea pârâtului să-i restituie acest imobil. Prin Sentința civilă nr. 934/2004 Tribunalul Galați a admis acțiunea, a anulat Dispoziția nr. 772 din 10 noiembrie 2003 emisă în baza Legii nr. 10/2001 de Primarul Municipiului Tecuci și a obligat Primăria Municipiului Tecuci să-i lase reclamantului în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul în litigiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a făcut dovada că autorul său, C.A., a fost proprietarul imobilului în litigiu și că în baza Legii nr. 10/2001 a notificat pârâtul la data de 13 februarie 2002 să-i restituie acest imobil, dar acesta nu s-a conformat dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 de a-i fi comunicat reclamantului că acest imobil este deținut de o societate comercială. S-a mai reținut că prin Dispoziția nr. 772/2003 în mod greșit reclamantului i-au fost respinse solicitările de restituire a imobilului în litigiu, cu atât mai mult cu cât reclamantul și-a dovedit pretențiile iar pârâta este în culpa de a nu fi respectat dispozițiile procedurale ale Legii nr. 10/2001.

Prin Decizia civilă nr. 649/A din 31 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, a fost admis apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Tecuci și s-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că s-a anulat Dispoziția nr. 772/2003 ca fiind emisă de o persoană care nu are calitatea de unitate deținătoare și s-a respins capătul de cerere privind acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului. Prin Decizia nr. 3795 din 12 aprilie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost admis recursul declarat de către reclamant, a fost casată Decizia civilă nr. 649/A/2005 a Curții de Apel Galați și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Prin Decizia civilă nr. 87/A din 29 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, în Dosarul nr. 3442/44/2006 a fost admis apelul declarat de către pârâtul Consiliul Local al Municipiului Tecuci, a fost desființată Sentința civilă nr. 934/2004 a Tribunalului Galați și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. RJ/5694/121/2007 și, conform aspectelor dezlegate de instanța de apel, s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a SC R. SA Tecuci care a fost citată prin lichidator judiciar SC S. SPRL Galați.

Prin Sentința civilă nr. 1779 din 29 noiembrie 2007, Tribunalul Galați a respins acțiunea formulată în baza Legii nr. 10/2001 de reclamantul C.N.Ș., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Tecuci și SC R. SA Tecuci prin lichidator judiciar SC S. SPPL Galați, ca nefondată, reținându-se că reclamantul nu a făcut dovada certă că autorul său ar fi deținut imobilul situat în Tecuci, str. L., compus dintr-o moară, atelier și magazii cu o suprafață construită de 350,58 mp și terenul aferent. Prin Decizia nr. 190/A din 13 octombrie 2008 a Curții de Apel Galați a fost admis apelul declarat de reclamantul C.N.Ș., desființată sentința apelată și cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a arătat ca imobilul în discuție a fost cumpărat de SC T.C. SRL Tecuci de la SC R. SA Tecuci care se afla în lichidare și că în aceste condiții, această societate - SC T.C. SRL Tecuci, trebuia introdusă în cauză pentru a se putea administra probatoriile arătate de Înalta Curte de Casație și Justiție, introducere în cauza care nu poate fi făcută direct în apel. În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția civilă (devenită secția I civilă) sub nr. 8345/121/2008.

Prin Sentința civilă nr. 498 din 9 martie 2012 a Tribunalului Galați s-au respins excepția perimării acțiunii, excepția inadmisibilității modificării cererii, excepția necompetenței funcționale a secției I civile în ceea ce privește judecarea capătului privind constatarea nulității absolute a actului de adjudecare din 25 aprilie 2008, excepția tardivității introducerii pe cale de excepție a constatării nulității absolute a actelor de transmitere a proprietății, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați în ceea ce privește constatarea nulității absolute a actelor de transmitere a proprietății și excepția tardivității introducerii cererii de constatare a nulității absolute a actelor de transmitere a proprietății.

S-a respins ca nefondată acțiunea.

Pentru a se pronunța această sentință s-au reținut următoarele: În ceea ce privește excepția perimării acțiunii invocată de pârâta SC R. SA Tecuci prin lichidator judiciar SC S. SPRL, tribunalul a constatat că dosarul a fost suspendat la data de 20 noiembrie 2009, iar reclamantul a formulat cererea de repunere pe rol la data de 19 aprilie 2010. În ceea ce privește excepția inadmisibilității modificării cererii invocată de pârâta SC R. SA Tecuci prin lichidator judiciar SC S. SRL, tribunalul a constatat că reclamantul nu și-a modificat acțiunea, ci a invocat excepția nulității absolute a actelor prin care a fost transmisă proprietatea asupra imobilului situat în Tecuci, str. L. În ceea ce privește excepția necompetenței funcționale a secției I civilă în ceea ce privește judecarea capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a actului de adjudecare din data de 25 aprilie 2008, invocată de pârâta SC R. SA Tecuci prin lichidator judiciar SC S. SPRL, tribunalul a apreciat că atât timp cât constatarea nulității absolute a acestui act de adjudecare s-a făcut pe cale de excepție, judecarea acestei excepții se face de instanța legal învestită cu soluționarea fondului cauzei.

În ceea ce privește excepția tardivității introducerii pe cale de excepție a constatării nulității absolute a actelor de transmitere a proprietății invocată de pârâta SC D. SRL, tribunalul a apreciat că excepțiile absolute pot fi invocate oricând în timpul desfășurării procesului în fața instanței de fond. În ceea ce privește excepția inadmisibilității introducerii pe cale de excepție a constatării nulității absolute a actelor de transmitere a proprietății invocată de pârâta SC D. SRL, tribunalul a apreciat că reclamantul putea să invoce o asemenea excepție, iar a considera că această excepție este inadmisibilă echivalează cu îngrădirea dreptului reclamantului la justiție și la apărare.

În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați referitor la constatarea nulității absolute a actelor de transmitere a proprietății invocată de pârâta SC D. SRL, tribunalul a apreciat că atât timp cât constatarea nulității absolute a acestor acte s-a făcut pe cale de excepție, judecarea acestei excepții se face de instanța legal învestită cu soluționarea fondului cauzei. În ceea ce privește excepția tardivității introducerii cererii de constatare a nulității absolute a actelor de transmitere a proprietății invocată de pârâta SC D. SRL, tribunalul a apreciat că această nulitate a fost invocată pe cale de excepție iar termenul arătat de pârâtă se referă numai la acțiunile formulate pe cale principală și nu pe cale de excepție, or, invocarea acestor excepții este imprescriptibilă în fața instanței de fond.

În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a apreciat că în cel de-al treilea ciclu de judecată reclamantul nu a făcut nicio dovadă în plus care să ducă la concluzia indubitabilă că imobilul care a existat în patrimoniul autorilor săi este cel situat în Tecuci, str. L. Prin Decizia nr. 9/A din 21 februarie 2013 a Curții de Apel Galați, secția I civilă, s-a admis apelul declarat de reclamant și a fost schimbată Sentința civilă nr. 498 din 9 martie 2012 a Tribunalului Galați, în sensul că s-a admis contestația, s-a anulat Dispoziția nr. 772/2003 a Primarului Municipiului Tecuci și s-a constatat dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent pentru moară și magazii având o suprafață construită totală de 350,58 mp.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că prin notificarea nr. 32/2002, apelantul-reclamant a solicitat restituirea în natură sau echivalent a imobilului din Tecuci, str. L., imobil ce avea o suprafață construită de 350,58 mp, iar prin Dispoziția nr. 772/2003 a Primarului Municipiului Tecuci s-a respins notificarea pentru lipsa dovezii de proprietar pentru imobilul solicitat.

Analizând probatoriul administrat în cauză și coroborând toate datele și dovezile aflate la dosar, instanța a constatat că, în speță, s-a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului reclamantului asupra morii și anexelor în suprafață totală de 350,58 mp, s-a făcut dovada preluării acestora în baza Decretului nr. 111/1955 (adresa nr. 979/2002 a SC T. SA și adresa nr. 3934/1953 a Secțiunii Financiare Tecuci), precum și a faptului că în prezent acestea sunt demolate, astfel că, în baza dispozițiilor art. 1 alin. (2), art. 2 lit. e), art. 10 alin. (1) ultima teză din Legea nr. 10/2001 a fost admis apelul, s-a schimbat sentința în sensul admiterii contestației, s-a anulat Dispoziția nr. 772/2003 a Primăriei Tecuci și s-a constatat dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru moară și magazii având o suprafață construită totală de 350,58 mp.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul C.N.Ș., criticând-o pentru nelegalitate. Astfel, recurentul a arătat că instanța de apel a interpretat greșit actele deduse judecății, în sensul că a apreciat în mod eronat că înscrisurile cu care s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra construcțiilor nu fac dovada proprietății și asupra terenului aferent. Pe de altă parte, în mod greșit instanța de apel a apreciat că atâta vreme cât pentru imobilul situat în str. L. s-a recunoscut dreptul de proprietate și s-au acordat măsuri reparatorii, se impune acordarea de măsuri reparatorii și în cazul de față. Recurentul a apreciat că, de vreme ce prin Decizia nr. 849/A/2005 a Curții de Apel Galați (Dosar nr. 684/C/2005) s-a recunoscut dreptul de proprietate și asupra terenului în suprafață de 21.221 mp, având în vedere că sunt și terenuri învecinate, instanța de apel trebuia, în consecință, să recunoască dreptul de proprietate și asupra terenului.

În al doilea rând, recurentul a susținut că, în mod eronat, instanța de apel a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru construcții, arătând că există posibilitatea restituirii în natură a imobilului în integralitatea sa, având în vedere că suprafața de teren pe care se află construcțiile se află în prezent în proprietatea statului, iar contractele de vânzare-cumpărare nu influențează cu nimic restituirea în natură, întrucât s-a vândut ceea ce vânzătorul nu avea în proprietate și, de asemenea, vânzările s-au efectuat după formularea notificărilor fiind lovite de nulitate absolută. A mai arătat recurentul că într-un ciclu procesual anterior a beneficiat de restituirea în natură, motivul casării cu trimitere pentru rejudecare fiind identificarea clădirilor și a deținătorilor acestora.

Recurentul a susținut și că instanța de apel a interpretat în mod eronat dispozițiile Înaltei Curți de Casație și Justiție. Criticile formulate de recurentul-reclamant, așa cum au fost expuse mai sus, fac posibilă încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., de către instanță, în condițiile art. 306 alin. (3) din C. proc. civ., iar instanța, analizând cu prioritate motivul de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 1 din C. proc. civ., asupra căruia au avut loc dezbaterile, constată recursul întemeiat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 304 pct. 1 din C. proc.

civ., casarea unei hotărâri se poate cere "când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale." Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, art. XXII "decizia sau după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, a entității învestite cu soluționarea notificării în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel", iar potrivit art. XXVI din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în M. Of.

nr. 714/26 octombrie 2010 și care a intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010 "Dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare în primă instanță dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data intrării în vigoare a prezentei legi". În speță, ne aflăm în situația unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, care a parcurs mai multe cicluri procesuale, iar sentințele pronunțate în primă instanță în ciclurile procesuale anterioare au fost desființate în căile de atac.

Or, o hotărâre desființată nu este producătoare de efecte, este inexistentă juridic, astfel încât prin raportare la ea nu se poate determina situația căilor de atac cărora le este supusă. Intenția legiuitorului, dedusă din conținutul art. XXVI al Legii nr. 202/2010, a constat în suprimarea unei căi de atac în privința hotărârilor de primă instanță pronunțate după intrarea în vigoare a noii reglementări - ipoteză regăsită în speță, cu referire la singura hotărâre a fondului existentă din punct de vedere juridic (Sentința civilă nr. 498 din 9 martie 2012 a Tribunalului Galați). Așadar, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 (care a avut loc la 25 noiembrie 2010 ) s-a pronunțat o hotărâre de primă instanță care, atât potrivit normei tranzitorii cât și potrivit dispoziției de drept comun (art. 725 C. proc.

civ.) este supusă regimului căilor de atac în vigoare la data emiterii actului jurisdicțional. Prin urmare, hotărârea primei instanțe este supusă recursului, în speță fiind incidente dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, față de dispozițiile art. XXVI din același act normativ, întrucât în cauză prima instanță a pronunțat o hotărâre după data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, astfel că în mod nelegal curtea de apel a calificat calea de atac exercitată de reclamant ca fiind apel și nu recurs și a soluționat calea de atac în complet nelegal constituit, din doi judecători și nu din trei judecători, încălcând dispozițiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004.

Față de considerentele expuse, constatând că motivul de ordine publică invocat, prevăzut de art. 304 pct. 1 din C. proc. civ., este întemeiat, instanța, în baza art. 312 alin. (3) din C. proc. civ., fără a mai analiza celelalte motive de recurs, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galați, ca instanță de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul C.N.Ș. împotriva Deciziei nr. 9/A din 21 februarie 2013 a Curții de Apel Galați, secția I civilă, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel, ca instanță de recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2013. Procesat de GGC - AS