ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4471/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 05 octombrie 2006 pe rolul Tribunalului Galați, reclamantele M.S. și S.I. au chemat în judecată pe pârâții Primăria Tecuci, D.G. și D.E. și au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea Dispoziției nr. 3339 din 20 septembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Tecuci în temeiul Legii nr. 10/2001. Tribunalul Galați, prin Sentința civilă nr. 282 din 05 februarie 2007, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantelor. Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin Decizia nr. 417 din 08 noiembrie 2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamante.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele, iar prin Decizia civilă nr. 8296 din 18 decembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamantelor, a casat Decizia civilă nr. 417/A din 08 noiembrie 2007 a Curții de Apel Galați și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării litigiului, Inspectoratul pentru Situații de Urgență "General Ieremia Grigorescu" Galați a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei Primăria Municipiului Tecuci, cerere admisă în principiu prin încheierea de la termenul de judecată din data de 08 ianuarie 2010. Rejudecând cauza, prin Decizia civilă nr. 180/A din 18 iunie 2010, Curtea de Apel Galați a admis apelul reclamantelor și a schimbat Sentința civilă nr. 282 din 05 februarie 2007 a Tribunalului Galați în sensul că a admis acțiunea, a anulat în parte Dispoziția nr. 3339 din 20 septembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Tecuci și a dispus restituirea în natură reclamantelor în cotă de 1/1 a imobilului situat în Tecuci, compus din construcții în suprafață de 290 mp și teren în suprafață de 2640 mp.

A înlăturat mențiunea din dispoziție privind dreptul pârâților D.G. și E. la cota de 1/2 din imobil și a fost respinsă ca nefondată cererea de intervenție în interesul pârâtei Primăria Tecuci. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții D.G. și E., pârâta Primăria Tecuci și intervenientul Inspectoratul pentru Situații de Urgență "General Ieremia Grigorescu " Galați. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 1130 din 10 februarie 2011 a admis recursul declarat de pârâții D.G. și D.E. împotriva Deciziei nr. 180A din 18 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă. A modificat în tot decizia recurată, în sensul că a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta S.M., a cărei calitate procesuală a fost transmisă moștenitorilor M.S.

și S.I., împotriva Sentinței civile nr. 282 din 05 februarie 2007 a Tribunalului Galați, secția civilă. A constatat nul recursul declarat de pârâta Primăria Tecuci. A respins, ca neavenit, recursul declarat de intervenientul Inspectoratul pentru Situații de Urgență "General Ieremia Grigorescu" Galați. La data de 24 octombrie 2012 (data poștei), M.S. și S.I. au formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 1130 din 10 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 1025/44/2009, susținând că este contrară Deciziei nr. 647/R/19 iunie 1998 a Curții de Apel Galați. Prin Decizia nr. 1363 din 13 martie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a fost respinsa, ca tardivă, cererea formulată de M.S.

și S.I., de revizuire a Deciziei nr. 1130 din 10 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 1025/44/2009. Ulterior, la data de 25 martie 2013, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererea de revizuire formulată de M.S. și S.I. împotriva Deciziei nr. 1363 din 13 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, fără a se indica motivele în fapt și în drept ale cererii, revizuentele arătând în mod generic, un istoric al cauzei și precizând decizia a cărui revizuire o solicită.

De asemenea, la data de 17 septembrie 2013, revizuenții au depus cerere prin care au solicitat și revizuirea Deciziei nr. 1130 din 10 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, fără a indica încadrarea în drept, arătând că au descoperit un înscris nou, respectiv documentația de expropriere a imobilului din litigiu, deținut de către intimata Primăria Tecuci, de care s-a folosit expertul tehnic la efectuarea raportului de expertiză întocmit în cauză la data de 07 noiembrie 2011, sens în care dezvoltă, pe larg, istoricul cauzei și probele administrate în dosarul de fond. Totodată, intimata Primăria Tecuci a depus întâmpinare, iar intimata D.E.

a atașat note scrise, prin ambele solicitându-se respingerea revizuirii ca nefondate. La termenul de judecată din data de 11 octombrie 2013, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepțiilor tardivității și inadmisibilității cererilor de revizuire, în raport de art. 324 alin. (1) pct. 4 și 322 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând excepțiile invocate, prin prisma prevederilor legale mai sus arătate, Înalta Curte constată că cererea de revizuire a Deciziei nr. 1130 din 10 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, este tardiv formulată, iar cererea de revizuire a Deciziei nr. 1363 din 13 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, nu îndeplinește cerințele de admisibilitate, pentru considerentele ce succed: Se constată că prin cererea depusă la data de 17 septembrie 2013 revizuenții au depus cerere prin care au solicitat și revizuirea Deciziei nr. 1130 din 10 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., arătând că au descoperit un înscris nou, respectiv documentația de expropriere a imobilului din litigiu, deținut de către intimata Primăria Tecuci, de care s-a folosit expertul tehnic la efectuarea raportului de expertiză întocmit în cauză la data de 07 noiembrie 2011. Conform art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă.

În speță, din actele dosarului rezultă că termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) a fost depășit, întrucât înscrisul nou, respectiv documentația de expropriere a imobilului din litigiu, a fost folosit de expertul tehnic la întocmirea raportului de expertiză întocmit în cauză la data de 07 noiembrie 2011, revizuentele luând la cunoștință de existența acestui înscris cu ocazia depunerii respectivului raport la dosar, la data de 24 ianuarie 2012, iar revizuirea a fost formulată la data de 17 septembrie 2013 (data poștei), conform cererii aflate la dosar, cu încălcarea termenului legal enunțat. Legea sancționează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat și dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa. În speță, revizuenții au încălcat prevederile art. 324 alin. (1) C. proc. civ., deoarece au formulat cererea cu depășirea termenului de o lună prevăzut de textul menționat. În consecință, având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire Deciziei nr. 1130 din 10 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, ca tardiv formulată. În privința revizuirii formulate împotriva Deciziei nr. 1363 din 13 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, se rețin următoarele: Conform dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute de pct. 1 - 10 C. proc. civ. Or, în speță, pe de o parte, cererea de revizuire nu a fost motivată în fapt și în drept, iar, pe de altă parte, hotărârea a cărei revizuire se solicită nu evocă fondul, în sensul celor prevăzute de art. 322 alin. C. proc. civ. În sensul textului de lege citat, hotărârile date de instanțele de recurs pot constitui obiect al cererii de revizuire numai dacă evocă fondul. O instanță de recurs evocă fondul atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, aplicând dispoziții legale la împrejurări de fapt ce au fost stabilite, dă o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese dispusă până la acel moment.

Se observă că cerința de a fi vorba de o hotărâre de fond este prevăzută în mod expres doar pentru hotărârile pronunțate de instanțele de recurs. Totuși, revizuirea privește toate hotărârile prin care s-a rezolvat fondul pretenției deduse judecății deoarece motivele prevăzute de art. 322 vizează, de regulă, situația de fapt. Prin urmare, nu au acest caracter și nu pot fi atacate pe calea extraordinară a revizuirii hotărârile prin care s-a respins contestația în anulare sau revizuirea. În cauză, prin Decizia civilă nr. 1363 din 13 martie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca tardivă, revizuirea formulată de M.S. și S.I. împotriva Deciziei civile nr. 1130 din 10 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Prin urmare, se constată că, pe de o parte, cererea de revizuire pendinte a fost formulată fără indicarea vreuneia din situațiile prevăzute la cele 10 ipoteze ale art. 322 C. proc. civ. și a faptelor pe care se întemeiază, iar, pe de altă parte, nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., și anume aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul, împrejurări ce determină inadmisibilitatea cererii. În consecință, în temeiul art. 322 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 1363 din 13 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenții M.S. și S.I. împotriva Deciziei nr. 1130 din 10 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții M.S. și S.I. împotriva Deciziei nr. 1363 din 13 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 octombrie 2013. Procesat de GGC - GV