ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4471/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 05

octombrie 2006 pe rolul Tribunalului Galați, reclamantele M.S. și S.I. au

chemat în judecată pe pârâții Primăria Tecuci, D.G. și D.E. și au solicitat

instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea

Dispoziției nr. 3339 din 20 septembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului

Tecuci în temeiul Legii nr. 10/2001.

Tribunalul Galați,

prin Sentința civilă nr. 282 din 05 februarie 2007, a respins, ca nefondată,

acțiunea reclamantelor.

Curtea de Apel

Galați, secția civilă, prin Decizia nr. 417 din 08 noiembrie 2007, a respins,

ca nefondat, apelul declarat de reclamante.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs reclamantele, iar prin Decizia civilă nr. 8296 din

18 decembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

reclamantelor, a casat Decizia civilă nr. 417/A din 08 noiembrie 2007 a Curții

de Apel Galați și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării

litigiului, Inspectoratul pentru Situații de Urgență "General Ieremia

Grigorescu" Galați a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul

pârâtei Primăria Municipiului Tecuci, cerere admisă în principiu prin

încheierea de la termenul de judecată din data de 08 ianuarie 2010.

Rejudecând cauza,

prin Decizia civilă nr. 180/A din 18 iunie 2010, Curtea de Apel Galați a admis

apelul reclamantelor și a schimbat Sentința civilă nr. 282 din 05 februarie

2007 a Tribunalului Galați în sensul că a admis acțiunea, a anulat în parte

Dispoziția nr. 3339 din 20 septembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului

Tecuci și a dispus restituirea în natură reclamantelor în cotă de 1/1 a

imobilului situat în Tecuci, compus din construcții în suprafață de 290 mp și

teren în suprafață de 2640 mp.

A înlăturat mențiunea

din dispoziție privind dreptul pârâților D.G. și E. la cota de 1/2 din imobil

și a fost respinsă ca nefondată cererea de intervenție în interesul pârâtei

Primăria Tecuci.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții D.G. și E., pârâta Primăria Tecuci și

intervenientul Inspectoratul pentru Situații de Urgență "General Ieremia

Grigorescu " Galați.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin Decizia

nr. 1130 din 10 februarie 2011 a admis recursul declarat de pârâții D.G. și

D.E. împotriva Deciziei nr. 180A din 18 iunie 2010 a Curții de Apel Galați,

secția civilă.

A modificat în tot

decizia recurată, în sensul că a respins, ca nefondat, apelul declarat de

reclamanta S.M., a cărei calitate procesuală a fost transmisă moștenitorilor

M.S. și S.I., împotriva Sentinței civile nr. 282 din 05 februarie 2007 a

Tribunalului Galați, secția civilă.

A constatat nul

recursul declarat de pârâta Primăria Tecuci.

A respins, ca

neavenit, recursul declarat de intervenientul Inspectoratul pentru Situații de

Urgență "General Ieremia Grigorescu" Galați.

La data de 24

octombrie 2012 (data poștei), M.S. și S.I. au formulat cerere de revizuire a

Deciziei nr. 1130 din 10 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 1025/44/2009,

susținând că este contrară Deciziei nr. 647/R/19 iunie 1998 a Curții de Apel

Galați.

Prin Decizia nr. 1363

din 13 martie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă a fost respinsa, ca tardivă, cererea formulată de M.S. și S.I., de

revizuire a Deciziei nr. 1130 din 10 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în

Dosarul nr. 1025/44/2009.

Ulterior, la data de

25 martie 2013, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, cererea de revizuire formulată de M.S. și S.I. împotriva Deciziei nr.

1363 din 13 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, fără a se indica motivele în fapt și în drept ale cererii, revizuentele

arătând în mod generic, un istoric al cauzei și precizând decizia a cărui

revizuire o solicită.

De asemenea, la data

de 17 septembrie 2013, revizuenții au depus cerere prin care au solicitat și

revizuirea Deciziei nr. 1130 din 10 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, fără a indica

încadrarea în drept, arătând că au descoperit un înscris nou, respectiv

documentația de expropriere a imobilului din litigiu, deținut de către intimata

Primăria Tecuci, de care s-a folosit expertul tehnic la efectuarea raportului

de expertiză întocmit în cauză la data de 07 noiembrie 2011, sens în care

dezvoltă, pe larg, istoricul cauzei și probele administrate în dosarul de fond.

Totodată, intimata

Primăria Tecuci a depus întâmpinare, iar intimata D.E. a atașat note scrise,

prin ambele solicitându-se respingerea revizuirii ca nefondate.

La termenul de

judecată din data de 11 octombrie 2013, Înalta Curte a reținut cauza în

pronunțare asupra excepțiilor tardivității și inadmisibilității cererilor de

revizuire, în raport de art. 324 alin. (1) pct. 4 și 322 alin. (1) C. proc.

civ.

Analizând excepțiile

invocate, prin prisma prevederilor legale mai sus arătate, Înalta Curte

constată că cererea de revizuire a Deciziei nr. 1130 din 10 februarie 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, este tardiv formulată, iar cererea de revizuire a Deciziei nr.

1363 din 13 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

nu îndeplinește cerințele de admisibilitate, pentru considerentele ce succed:

Se constată că prin

cererea depusă la data de 17 septembrie 2013 revizuenții au depus cerere prin

care au solicitat și revizuirea Deciziei nr. 1130 din 10 februarie 2011 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., arătând că au

descoperit un înscris nou, respectiv documentația de expropriere a imobilului

din litigiu, deținut de către intimata Primăria Tecuci, de care s-a folosit

expertul tehnic la efectuarea raportului de expertiză întocmit în cauză la data

de 07 noiembrie 2011.

Conform art. 324

alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va

socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au

descoperit înscrisurile ce se invocă.

În speță, din actele

dosarului rezultă că termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) a fost

depășit, întrucât înscrisul nou, respectiv documentația de expropriere a

imobilului din litigiu, a fost folosit de expertul tehnic la întocmirea

raportului de expertiză întocmit în cauză la data de 07 noiembrie 2011,

revizuentele luând la cunoștință de existența acestui înscris cu ocazia

depunerii respectivului raport la dosar, la data de 24 ianuarie 2012, iar

revizuirea a fost formulată la data de 17 septembrie 2013 (data poștei),

conform cererii aflate la dosar, cu încălcarea termenului legal enunțat.

Legea sancționează cu

decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea

căilor de atac, sens în care sunt de observat și dispozițiile art. 103 alin.

(1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac și

neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea,

afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost

împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

În speță, revizuenții

au încălcat prevederile art. 324 alin. (1) C. proc. civ., deoarece au formulat

cererea cu depășirea termenului de o lună prevăzut de textul menționat.

În consecință, având

în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge cererea de

revizuire Deciziei nr. 1130 din 10 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, ca tardiv formulată.

În privința

revizuirii formulate împotriva Deciziei nr. 1363 din 13 martie 2013 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, se rețin următoarele:

Conform dispozițiilor

art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile

prevăzute de pct. 1 - 10 C. proc. civ.

Or, în speță, pe de o

parte, cererea de revizuire nu a fost motivată în fapt și în drept, iar, pe de

altă parte, hotărârea a cărei revizuire se solicită nu evocă fondul, în sensul

celor prevăzute de art. 322 alin. C. proc. civ.

În sensul textului de

lege citat, hotărârile date de instanțele de recurs pot constitui obiect al

cererii de revizuire numai dacă evocă fondul. O instanță de recurs evocă fondul

atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, aplicând dispoziții

legale la împrejurări de fapt ce au fost stabilite, dă o altă dezlegare

raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese dispusă până la acel

moment.

Se observă că cerința

de a fi vorba de o hotărâre de fond este prevăzută în mod expres doar pentru

hotărârile pronunțate de instanțele de recurs. Totuși, revizuirea privește

toate hotărârile prin care s-a rezolvat fondul pretenției deduse judecății

deoarece motivele prevăzute de art. 322 vizează, de regulă, situația de fapt.

Prin urmare, nu au

acest caracter și nu pot fi atacate pe calea extraordinară a revizuirii

hotărârile prin care s-a respins contestația în anulare sau revizuirea.

În cauză, prin

Decizia civilă nr. 1363 din 13 martie 2013, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, a respins, ca tardivă, revizuirea formulată de M.S.

și S.I. împotriva Deciziei civile nr. 1130 din 10 februarie 2011 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Prin urmare, se

constată că, pe de o parte, cererea de revizuire pendinte a fost formulată fără

indicarea vreuneia din situațiile prevăzute la cele 10 ipoteze ale art. 322 C.

proc. civ. și a faptelor pe care se întemeiază, iar, pe de altă parte, nu este

îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire,

condiție impusă de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., și anume aceea ca

hotărârea dată în recurs să evoce fondul, împrejurări ce determină

inadmisibilitatea cererii.

În consecință, în

temeiul art. 322 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire a Deciziei

civile nr. 1363 din 13 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă,

cererea de revizuire formulată de revizuenții M.S. și S.I. împotriva Deciziei

nr. 1130 din 10 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă.

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții M.S. și S.I.

împotriva Deciziei nr. 1363 din 13 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 11 octombrie 2013.

Procesat de GGC - GV