ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1130/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1130/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Deliberând asupra cauzei de față,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05
octombrie 2006 pe rolul Tribunalului Galați, reclamantele M.S., S.I. au chemat
în judecată pe pârâții Primăria Tecuci, D.G. și D.E. și au solicitat instanței
ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea dispoziției nr.
3339 din 20 septembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Tecuci în temeiul
Legii 10/2001.
Au susținut că, în mod greșit, s-a
restituit în natură numai suprafața de teren de 2460 mp din totalul de 5000 mp
deoarece și diferența de 2540 mp este liberă în sensul Legii nr. 10/2001 și
poate fi restituită în natură.
Au mai arătat că, prin aceeași
dispoziție, s-a atribuit nelegal pârâților D.G. și E. cota de ½ din
terenul și construcția restituită în natură.
Tribunalul Galați, prin sentința
civilă nr. 282 din 05 februarie 2007 a respins ca nefondată contestația. S-a
apreciat ca fiind corectă restituirea în natură a construcției și a unei părți
din teren, în cote ideale, către moștenitorii legali (reclamantele) și către
cei testamentari (pârâții persoane fizice). În ceea ce privește suprafața de
2160 mp, s-a apreciat că aceasta nu poate fi restituită în natură, fiind
destinată unei activități de interes public, respectiv serviciului de pompieri
și voluntariat.
Apelul declarat de reclamante a fost
respins de Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 417 din 08
noiembrie 2007.
Împotriva acestei hotărâri au
declarat recurs reclamantele, iar prin decizia civilă nr. 8296 din 18 decembrie
2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamantelor, a
casat decizia civilă nr. 417/A din 08 noiembrie 2007 a Curții de Apel Galați și
a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării litigiului, I.S.U.G.I.G.
Galați a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei Primăria
Municipiului Tecuci, cerere admisă în principiu prin încheierea de la termenul
de judecată din data de 08 ianuarie 2010.
Rejudecând cauza, prin decizia
civilă nr. 180/A din 18 iunie 2010, Curtea de Apel Galați a admis apelul
reclamantelor, a schimbat sentința civilă nr. 282 din 05 februarie 2007 a
Tribunalului Galați în sensul că a admis acțiunea, a anulat în parte dispoziția
nr. 3339 din 20 septembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Tecuci, și a
dispus restituirea în natură reclamantelor în cotă de 1/1 a imobilului situat
în Tecuci, compus din construcții în suprafață de 290 mp și teren în suprafață
de 2640 mp.
A fost înlăturată mențiunea din
dispoziție privind dreptul pârâților D.G. și E. la cota de ½ din imobil
și a fost respinsă ca nefondată cererea de intervenție în interesul pârâtei
Primăria Tecuci.
Pentru a pronunța această decizie,
instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Atât reclamantele pe tot parcursul
procesului, cât și Primăria Tecuci, prin dispoziția nr. 3339 din 20 septembrie 2006
au apreciat ca imobilul a aparținut M.C.A., conform unei declarații date la
data de 06 martie 1949 de către C.S.
Însă, la dosarul cauzei nu s-a depus
nici această declarație și nici o altă probă nu s-a făcut în sensul reținerii
acestei concluzii. Dimpotrivă, din actele aflate la dosar, respectiv din
certificatul nr. 800 din 03 iulie 1997 eliberat de Direcția Județeană Galați a
Arhivelor Naționale rezultă că, în fondul arhivistic al Sfatului Popular
Regional Galați, s-a păstrat tabelul nominal cu propunerile de naționalizare
făcute conform HCM nr. 1390/1953 a unor imobile din orașul Tecuci, completare la Decretul 92/1950, unde la numărul curent 87 figurează S.T., negustor.
Prin adresa 81778 din 2 aprilie 1959
a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Regiunii Galați se solicita
Consiliului de Miniștri scoaterea din listele de propuneri de naționalizare a
lui S.T. cu imobilul din strada „A. nr. 34".
Totodată, din referatul întocmit de
Sfatul Popular Raionul Tecuci reiese că imobilul din str. A. nr. 34
proprietatea numitei S.T. a trecut în patrimoniul statului și a fost preluat de
I.L.L. conform Decretului nr. 111/1950.
La această concluzie a ajuns și
Curtea de Apel prin decizia civilă nr. 647 din 19 iunie 1998 pronunțată în
dosarul de recurs nr. 306/1998 având ca obiect acțiunea numiților D.G. și D.E.
împotriva Primăriei Municipiului Tecuci și a Inspectoratului Școlar Județean
Galați pentru revendicarea acestui imobil.
Astfel, instanța de recurs a reținut
în considerentele acestei decizii că imobilul situat în Tecuci 30 a fost trecut în proprietatea statului conform decretului nr. 111/1951, prin decizia nr. 92 a Sfatului Popular Regional Galați.
Așadar, printr-o hotărâre
judecătorească definitivă și irevocabilă s-a reținut că proprietar al
imobilului în litigiu a fost S.T. și nu M.C.A.
Cu toate acestea, instanța de apel a
apreciat că nu se poate menține cota de ½ a pârâților D. asupra acestui
imobil deoarece, prin două hotărâri definitive și irevocabile nu li s-a
recunoscut acest drept.
Una dintre aceste hotărâri este
sentința civilă nr. 471 din 05 februarie 1997 a Judecătoriei Tecuci, definitivă
prin decizia civilă nr. 1205 din 09 octombrie 1997 a Tribunalului Galați și
irevocabilă prin decizia civila nr. 647/R din 19 iunie 1998 a Curții de Apel
Galați, iar cea de a doua este sentința civilă nr. 826 din 16 mai 1994 a
Judecătoriei Tecuci de ieșire din indiviziune asupra averii defunctei S.T.
formulată de reclamantele S.E. și V. împotriva pârâtului D.G.
În considerentele acestei hotărâri
instanța a reținut că, „pârâtul, în baza testamentului, a devenit proprietarul
numai al bunurilor ce le avea defuncta în proprietate în momentul decesului”.
Cum imobilul de față nu se afla în
patrimoniul testatoarei la data decesului, și față de constatările definitive
și irevocabile din aceste hotărâri, curtea de apel a constatat că pârâții D.
sunt străini de imobilul din litigiu și că, în mod greșit, li s-a recunoscut
dreptul de ½ asupra acestuia.
În ceea ce privește întinderea
suprafeței imobilului, reclamantele au solicitat 5000 mp, fără însă a face vreo
dovadă a întinderii dreptului lor de proprietate. Primăria Tecuci a recunoscut
prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe îndreptățirea reclamantelor
la restituirea a 4800 mp.
Prin raportul de expertiză s-a
constatat că suprafața totală este de 4610 mp din care, prin dispoziția
Primarului Municipiului Tecuci, s-a dispus restituirea în natură către
reclamante a unei suprafețe de 2640 mp, în fapt 2744,34 mp.
Curtea de apel a constatat că poate
fi restituită în natură și suprafața de teren ocupată de I.S.U.G.I.G. Galați,
deoarece terenul nu este afectat de servituți legale, construcții noi sau
amenajări de utilitate publică conform art. 9 și art. 10 din Legea nr. 10/2001
modificată.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs reclamanții D.G. și E., pârâta Primăria Tecuci și
intervenientul I.S.U.G.I.G. Galați.
Reclamanții D.G. și E. formulează
următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C.
proc. civ.
În cauză, nu operează autoritatea de
lucru judecat în raport de decizia civilă nr. 647 din 19 iunie 1998 a Curții de
Apel Galați (având ca obiect o acțiune în revendicare) și de sentința civilă
nr. 826 din 16 mai 1994 a Judecătoriei Tecuci (având ca obiect acțiunea de
ieșire din indiviziune asupra averii defunctei S.T.), nefiind îndeplinite
condițiile legale în acest sens.
În plus, cele două hotărârii au fost
pronunțate în anii 1994 și 1997, cu mult anterior intrării în vigoare a
dispozițiilor legale care reglementează prezenta cauză, respectiv Legea nr. 10/2001,
modificată prin Legea nr. 247/2005.
În consecință, în soluționarea
apelului, instanța de judecată trebuia să dea eficiență în mod exclusiv
dispozițiilor legale sus-menționate, care reglementează cu titlu special cauza
dedusă judecății, prin derogare de la dreptul comun avut în vedere la
pronunțarea celor două hotărâri judecătorești menționate.
Pe de altă parte, soluția adoptată
în cauză este contradictorie, deoarece dacă instanța de apel și-a întemeiat
decizia pe dispozițiile hotărârii 647 din l9 iunie 1998 a Curții de Apel
Galați, prin care s-a constatat că imobilul aflat în litigiu nu se găsea în patrimoniul
defunctei S.T. la data decesului, atunci bunul nu putea fi restituit în natură
nici reclamantelor, întrucât tratamentul aplicat părților nu poate fi decât
simetric.
Se arată că, prin dispozițiile alin.
(2) al art. 4 din Legea nr. 10/2001, reclamanților le-a fost recunoscută de
drept calitatea procesuală, iar instanța de apel era ținută să-și întemeieze
decizia în mod exclusiv pe această dispoziție legală și nicidecum pe hotărâri
judecătorești pronunțate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Pârâta Primăria Municipiului Tecuci
nu a motivat cererea de recurs formulată.
În aceste condiții, Înalta Curte
urmează a constata nul recursul, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 303 alin. (1) C. proc.
civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul
termenului de recurs, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, termenul
pentru depunerea motivelor de recurs, se va socoti de la comunicarea hotărârii,
chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
În raport de prevederile art. 301 C.
proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare hotărârii, dacă
legea nu dispune altfel.
Deși hotărârea recurată a fost
comunicată pârâtei la data de 05 iulie 2010, aceasta nu a înțeles să motiveze
calea de atac promovată, astfel încât în cauză devin aplicabile dispozițiile
art. 306 C. proc. civ. și art. 103 C. proc. civ., în temeiul cărora instanța va
constata nul recursul declarat de pârâta Primăria Tecuci.
Interveninetul I.S.U.G.I.G. Galați a
declarat, la rândul său, recurs împotriva deciziei pronunțate de instanța de
apel.
Față de poziția procesuală a acestei
părți – de intervenient accesoriu în interesul pârâtei Primăria Tecuci – și de
soluția pronunțată în privința recursului formulat de partea în folosul căreia
a intervenit, în aplicarea art. 56 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca
neavenit recursul declarat de intervenientul I.S.U.G.I.G. Galați.
Analizând decizia recurată în limita
criticilor formulate de pârâții D.G. și D.E. prin motivele de recurs, Înalta
Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele
considerente:
Este necontestat în cauză că
imobilul în litigiu, situat în Tecuci, a aparținut defunctei S.T.
Ceea ce reclamantele au contestat
prin promovarea cererii de chemare în judecată a fost îndreptățirea pârâților D.G.
și D.E. de a beneficia, în temeiul Legii 10/2001, de măsuri reparatorii
corespunzătoare unei cote de ½ din acest imobil.
Instanța de apel a considerat că
pârâții nu au calitatea de persoane îndreptățite le restituire în baza acestei
legi de reparație, fundamentându-și soluția pe puterea de lucru judecat a două
hotărâri judecătorești anterioare, respectiv, sentința civilă nr. 471 din 05
februarie 1997 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin decizia civilă nr. 1205
din 09 octombrie 1997 a Tribunalului Galați și irevocabilă prin decizia civila
nr. 647/R din 19 iunie 1998 a Curții de Apel Galați și este sentința civilă nr.
826 din 16 mai 1994 a Judecătoriei Tecuci.
Curtea de apel a reținut că, prin
aceste două hotărâri judecătorești s-a stabilit cu putere de lucru judecată că
pârâții D.G. și D.E., în baza testamentului întocmit în favoarea lor de
defuncta S.T., proprietara imobilului în litigiu, au devenit proprietarii
bunurilor pe care defuncta le avea în proprietate în momentul decesului.
Cum imobilul de față nu se afla în
patrimoniul testatoarei la data decesului, pârâții nu pot avea calitatea de
succesori în privința acestui bun și, pe cale de consecință, nu sunt
îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii reglementate prin Legea
10/2001.
Concluzia instanței de apel se
întemeiază pe o interpretare eronată a dispozițiilor art. 4 din Legea 10/2001.
În primul rând, Înalta Curte
constată că, prin testamentul autentificat sub nr. 774 din 02 septembrie 1982,
defuncta S.T. i-a instituit pe pârâții D.G. și D.E. succesori universali,
testând în favoarea lor „întreaga avere mobilă și imobilă” care se va afla în
patrimoniul său la data decesului.
Prin cele două hotărâri
judecătorești anterioare, instanțele au apreciat că, întrucât imobilele ce
constituiau obiectul acelor litigii, nu se aflau în patrimoniul defunctei S.T.
la data decesului său, reclamanții D.G. și D.E. nu pot promova o acțiune în
revendicare a imobilului situat în Tecuci, (sentința civilă nr. 471 din 05
februarie 1997 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin decizia civilă nr. 1205
din 09 octombrie 1997 a Tribunalului Galați și irevocabilă prin decizia civila
nr. 647/R din 19 iunie 1998 a Curții de Apel Galați), respectiv, nu se află în
stare de indiviziune cu reclamantele asupra unei suprafețe de 4,15 ha de teren pentru care, în temeiul Legii 18/1991 a fost reconstituit dreptul de proprietate în
favoarea reclamantelor și a pârâților (sentința civilă nr. 826 din 16 mai 1994
a Judecătoriei Tecuci).
În temeiul art. 4 alin. (2) din
Legea 10/2001, de prevederile acestui act normativ beneficiază „moștenitorii
legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite”.
În cele două hotărâri judecătorești
anterioare, instanțele nu au contestat calitatea recurenților D.G. și D.E. de
moștenitori testamentari ai defunctei S.T., ci și-au fundamentat soluțiile pe
împrejurarea că imobilele asupra cărora purtau litigiul nu se aflau în
patrimoniul defunctei la data decesului.
Din perspectiva Legii nr. 10/2001,
aplicabilă prezentului litigiu, împrejurarea că imobilul ce a constituit
obiectul notificării nu sa afla în masa succesorală a defunctei S.T. nu
prezintă relevanță, deoarece fiind vorba despre un imobil preluat de stat,
calitatea de proprietar al defunctei a încetat la data decesului acesteia,
astfel încât moștenitorii sunt cei în a căror persoană se redobândește dreptul
de proprietate pe data adoptării deciziei de restituire.
Prin urmare, constatând că instanța
de apel a făcut o greșită interpretare în cauză a prevederilor art. 4 alin. (2)
din Legea 10/2001, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va
admite recursul declarat și, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va
modifica în tot decizia recurată, în sensul că, potrivit art. 296 C. proc. civ.,
va respinge ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 282 din 05
februarie 2007 a Tribunalului Galați, secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâții D.G.
și D.E. împotriva deciziei nr. 180A din 18 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă.
Modifică în tot decizia recurată, în
sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.M., a cărei
calitate procesuală a fost transmisă moștenitorilor M.S. și S.I., împotriva
sentinței civile nr. 282 din 05 februarie 2007 a Tribunalului Galați, secția civilă.
Constată nul recursul declarat de
pârâta Primăria Tecuci.
Respinge ca neavenit recursul
declarat de intervenientul I.S.U.G.I.G. Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
10 februarie 2011.