ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1130/2011

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 05 octombrie 2006 pe rolul Tribunalului Galați, reclamantele M.S., S.I. au chemat în judecată pe pârâții Primăria Tecuci, D.G. și D.E. și au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea dispoziției nr. 3339 din 20 septembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Tecuci în temeiul Legii 10/2001. Au susținut că, în mod greșit, s-a restituit în natură numai suprafața de teren de 2460 mp din totalul de 5000 mp deoarece și diferența de 2540 mp este liberă în sensul Legii nr. 10/2001 și poate fi restituită în natură. Au mai arătat că, prin aceeași dispoziție, s-a atribuit nelegal pârâților D.G.

și E. cota de ½ din terenul și construcția restituită în natură. Tribunalul Galați, prin sentința civilă nr. 282 din 05 februarie 2007 a respins ca nefondată contestația. S-a apreciat ca fiind corectă restituirea în natură a construcției și a unei părți din teren, în cote ideale, către moștenitorii legali (reclamantele) și către cei testamentari (pârâții persoane fizice). În ceea ce privește suprafața de 2160 mp, s-a apreciat că aceasta nu poate fi restituită în natură, fiind destinată unei activități de interes public, respectiv serviciului de pompieri și voluntariat.

Apelul declarat de reclamante a fost respins de Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 417 din 08 noiembrie 2007. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele, iar prin decizia civilă nr. 8296 din 18 decembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamantelor, a casat decizia civilă nr. 417/A din 08 noiembrie 2007 a Curții de Apel Galați și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Cu ocazia rejudecării litigiului, I.S.U.G.I.G.

Galați a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei Primăria Municipiului Tecuci, cerere admisă în principiu prin încheierea de la termenul de judecată din data de 08 ianuarie 2010. Rejudecând cauza, prin decizia civilă nr. 180/A din 18 iunie 2010, Curtea de Apel Galați a admis apelul reclamantelor, a schimbat sentința civilă nr. 282 din 05 februarie 2007 a Tribunalului Galați în sensul că a admis acțiunea, a anulat în parte dispoziția nr. 3339 din 20 septembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Tecuci, și a dispus restituirea în natură reclamantelor în cotă de 1/1 a imobilului situat în Tecuci, compus din construcții în suprafață de 290 mp și teren în suprafață de 2640 mp.

A fost înlăturată mențiunea din dispoziție privind dreptul pârâților D.G. și E. la cota de ½ din imobil și a fost respinsă ca nefondată cererea de intervenție în interesul pârâtei Primăria Tecuci. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente: Atât reclamantele pe tot parcursul procesului, cât și Primăria Tecuci, prin dispoziția nr. 3339 din 20 septembrie 2006 au apreciat ca imobilul a aparținut M.C.A., conform unei declarații date la data de 06 martie 1949 de către C.S. Însă, la dosarul cauzei nu s-a depus nici această declarație și nici o altă probă nu s-a făcut în sensul reținerii acestei concluzii.

Dimpotrivă, din actele aflate la dosar, respectiv din certificatul nr. 800 din 03 iulie 1997 eliberat de Direcția Județeană Galați a Arhivelor Naționale rezultă că, în fondul arhivistic al Sfatului Popular Regional Galați, s-a păstrat tabelul nominal cu propunerile de naționalizare făcute conform HCM nr. 1390/1953 a unor imobile din orașul Tecuci, completare la Decretul 92/1950, unde la numărul curent 87 figurează S.T., negustor. Prin adresa 81778 din 2 aprilie 1959 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Regiunii Galați se solicita Consiliului de Miniștri scoaterea din listele de propuneri de naționalizare a lui S.T. cu imobilul din strada „A. nr. 34". Totodată, din referatul întocmit de Sfatul Popular Raionul Tecuci reiese că imobilul din str. A. nr. 34 proprietatea numitei S.T.

a trecut în patrimoniul statului și a fost preluat de I.L.L. conform Decretului nr. 111/1950. La această concluzie a ajuns și Curtea de Apel prin decizia civilă nr. 647 din 19 iunie 1998 pronunțată în dosarul de recurs nr. 306/1998 având ca obiect acțiunea numiților D.G. și D.E. împotriva Primăriei Municipiului Tecuci și a Inspectoratului Școlar Județean Galați pentru revendicarea acestui imobil. Astfel, instanța de recurs a reținut în considerentele acestei decizii că imobilul situat în Tecuci 30 a fost trecut în proprietatea statului conform decretului nr. 111/1951, prin decizia nr. 92 a Sfatului Popular Regional Galați. Așadar, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a reținut că proprietar al imobilului în litigiu a fost S.T.

și nu M.C.A. Cu toate acestea, instanța de apel a apreciat că nu se poate menține cota de ½ a pârâților D. asupra acestui imobil deoarece, prin două hotărâri definitive și irevocabile nu li s-a recunoscut acest drept. Una dintre aceste hotărâri este sentința civilă nr. 471 din 05 februarie 1997 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin decizia civilă nr. 1205 din 09 octombrie 1997 a Tribunalului Galați și irevocabilă prin decizia civila nr. 647/R din 19 iunie 1998 a Curții de Apel Galați, iar cea de a doua este sentința civilă nr. 826 din 16 mai 1994 a Judecătoriei Tecuci de ieșire din indiviziune asupra averii defunctei S.T. formulată de reclamantele S.E. și V. împotriva pârâtului D.G. În considerentele acestei hotărâri instanța a reținut că, „pârâtul, în baza testamentului, a devenit proprietarul numai al bunurilor ce le avea defuncta în proprietate în momentul decesului”.

Cum imobilul de față nu se afla în patrimoniul testatoarei la data decesului, și față de constatările definitive și irevocabile din aceste hotărâri, curtea de apel a constatat că pârâții D. sunt străini de imobilul din litigiu și că, în mod greșit, li s-a recunoscut dreptul de ½ asupra acestuia. În ceea ce privește întinderea suprafeței imobilului, reclamantele au solicitat 5000 mp, fără însă a face vreo dovadă a întinderii dreptului lor de proprietate. Primăria Tecuci a recunoscut prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe îndreptățirea reclamantelor la restituirea a 4800 mp. Prin raportul de expertiză s-a constatat că suprafața totală este de 4610 mp din care, prin dispoziția Primarului Municipiului Tecuci, s-a dispus restituirea în natură către reclamante a unei suprafețe de 2640 mp, în fapt 2744,34 mp.

Curtea de apel a constatat că poate fi restituită în natură și suprafața de teren ocupată de I.S.U.G.I.G. Galați, deoarece terenul nu este afectat de servituți legale, construcții noi sau amenajări de utilitate publică conform art. 9 și art. 10 din Legea nr. 10/2001 modificată. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții D.G. și E., pârâta Primăria Tecuci și intervenientul I.S.U.G.I.G. Galați. Reclamanții D.G. și E. formulează următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În cauză, nu operează autoritatea de lucru judecat în raport de decizia civilă nr. 647 din 19 iunie 1998 a Curții de Apel Galați (având ca obiect o acțiune în revendicare) și de sentința civilă nr. 826 din 16 mai 1994 a Judecătoriei Tecuci (având ca obiect acțiunea de ieșire din indiviziune asupra averii defunctei S.T.), nefiind îndeplinite condițiile legale în acest sens.

În plus, cele două hotărârii au fost pronunțate în anii 1994 și 1997, cu mult anterior intrării în vigoare a dispozițiilor legale care reglementează prezenta cauză, respectiv Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005. În consecință, în soluționarea apelului, instanța de jude­cată trebuia să dea eficiență în mod exclusiv dispozițiilor le­gale sus-menționate, care reglementează cu titlu special cauza dedusă judecății, prin derogare de la dreptul comun avut în ve­dere la pronunțarea celor două hotărâri judecătorești menționate. Pe de altă parte, soluția adoptată în cauză este contra­dictorie, deoarece dacă instanța de apel și-a întemeiat decizia pe dispozițiile hotărârii 647 din l9 iunie 1998 a Curții de Apel Galați, prin care s-a constatat că imobilul aflat în litigiu nu se găsea în patrimoniul defunctei S.T.

la data decesului, atunci bunul nu putea fi restituit în natură nici reclamantelor, întrucât tratamentul aplicat părților nu poate fi decât simetric. Se arată că, prin dispozițiile alin. (2) al art. 4 din Legea nr. 10/2001, reclamanților le-a fost recunoscută de drept calitatea proce­suală, iar instanța de apel era ținută să-și întemeieze decizia în mod exclusiv pe această dispoziție legală și nicidecum pe hotărâri judecătorești pronunțate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. Pârâta Primăria Municipiului Tecuci nu a motivat cererea de recurs formulată. În aceste condiții, Înalta Curte urmează a constata nul recursul, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 303 alin. (1) C. proc.

civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, termenul pentru depunerea motivelor de recurs, se va socoti de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. În raport de prevederile art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Deși hotărârea recurată a fost comunicată pârâtei la data de 05 iulie 2010, aceasta nu a înțeles să motiveze calea de atac promovată, astfel încât în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 306 C. proc. civ. și art. 103 C. proc. civ., în temeiul cărora instanța va constata nul recursul declarat de pârâta Primăria Tecuci.

Interveninetul I.S.U.G.I.G. Galați a declarat, la rândul său, recurs împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel. Față de poziția procesuală a acestei părți – de intervenient accesoriu în interesul pârâtei Primăria Tecuci – și de soluția pronunțată în privința recursului formulat de partea în folosul căreia a intervenit, în aplicarea art. 56 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca neavenit recursul declarat de intervenientul I.S.U.G.I.G. Galați. Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate de pârâții D.G. și D.E. prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente: Este necontestat în cauză că imobilul în litigiu, situat în Tecuci, a aparținut defunctei S.T.

Ceea ce reclamantele au contestat prin promovarea cererii de chemare în judecată a fost îndreptățirea pârâților D.G. și D.E. de a beneficia, în temeiul Legii 10/2001, de măsuri reparatorii corespunzătoare unei cote de ½ din acest imobil. Instanța de apel a considerat că pârâții nu au calitatea de persoane îndreptățite le restituire în baza acestei legi de reparație, fundamentându-și soluția pe puterea de lucru judecat a două hotărâri judecătorești anterioare, respectiv, sentința civilă nr. 471 din 05 februarie 1997 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin decizia civilă nr. 1205 din 09 octombrie 1997 a Tribunalului Galați și irevocabilă prin decizia civila nr. 647/R din 19 iunie 1998 a Curții de Apel Galați și este sentința civilă nr. 826 din 16 mai 1994 a Judecătoriei Tecuci.

Curtea de apel a reținut că, prin aceste două hotărâri judecătorești s-a stabilit cu putere de lucru judecată că pârâții D.G. și D.E., în baza testamentului întocmit în favoarea lor de defuncta S.T., proprietara imobilului în litigiu, au devenit proprietarii bunurilor pe care defuncta le avea în proprietate în momentul decesului. Cum imobilul de față nu se afla în patrimoniul testatoarei la data decesului, pârâții nu pot avea calitatea de succesori în privința acestui bun și, pe cale de consecință, nu sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii reglementate prin Legea 10/2001. Concluzia instanței de apel se întemeiază pe o interpretare eronată a dispozițiilor art. 4 din Legea 10/2001.

În primul rând, Înalta Curte constată că, prin testamentul autentificat sub nr. 774 din 02 septembrie 1982, defuncta S.T. i-a instituit pe pârâții D.G. și D.E. succesori universali, testând în favoarea lor „întreaga avere mobilă și imobilă” care se va afla în patrimoniul său la data decesului. Prin cele două hotărâri judecătorești anterioare, instanțele au apreciat că, întrucât imobilele ce constituiau obiectul acelor litigii, nu se aflau în patrimoniul defunctei S.T. la data decesului său, reclamanții D.G. și D.E.

nu pot promova o acțiune în revendicare a imobilului situat în Tecuci, (sentința civilă nr. 471 din 05 februarie 1997 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin decizia civilă nr. 1205 din 09 octombrie 1997 a Tribunalului Galați și irevocabilă prin decizia civila nr. 647/R din 19 iunie 1998 a Curții de Apel Galați), respectiv, nu se află în stare de indiviziune cu reclamantele asupra unei suprafețe de 4,15 ha de teren pentru care, în temeiul Legii 18/1991 a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantelor și a pârâților (sentința civilă nr. 826 din 16 mai 1994 a Judecătoriei Tecuci). În temeiul art. 4 alin. (2) din Legea 10/2001, de prevederile acestui act normativ beneficiază „moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite”.

În cele două hotărâri judecătorești anterioare, instanțele nu au contestat calitatea recurenților D.G. și D.E. de moștenitori testamentari ai defunctei S.T., ci și-au fundamentat soluțiile pe împrejurarea că imobilele asupra cărora purtau litigiul nu se aflau în patrimoniul defunctei la data decesului. Din perspectiva Legii nr. 10/2001, aplicabilă prezentului litigiu, împrejurarea că imobilul ce a constituit obiectul notificării nu sa afla în masa succesorală a defunctei S.T. nu prezintă relevanță, deoarece fiind vorba despre un imobil preluat de stat, calitatea de proprietar al defunctei a încetat la data decesului acesteia, astfel încât moștenitorii sunt cei în a căror persoană se redobândește dreptul de proprietate pe data adoptării deciziei de restituire.

Prin urmare, constatând că instanța de apel a făcut o greșită interpretare în cauză a prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea 10/2001, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat și, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va modifica în tot decizia recurată, în sensul că, potrivit art. 296 C. proc. civ., va respinge ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 282 din 05 februarie 2007 a Tribunalului Galați, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâții D.G. și D.E. împotriva deciziei nr. 180A din 18 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Modifică în tot decizia recurată, în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.M., a cărei calitate procesuală a fost transmisă moștenitorilor M.S. și S.I., împotriva sentinței civile nr. 282 din 05 februarie 2007 a Tribunalului Galați, secția civilă. Constată nul recursul declarat de pârâta Primăria Tecuci. Respinge ca neavenit recursul declarat de intervenientul I.S.U.G.I.G. Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2011.