ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 329/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1806 din 6 noiembrie 2006 s-a respins ca nefondată acțiunea

reclamantului R.A.M.S. - în contradictoriu cu primarul Municipiului Tecuci

având ca obiect anularea dispoziției din 10 iunie 2006.

Pentru a pronunța această hotărâre au

fost reținute următoarele considerente:

Prin notificarea din 2001 reclamantul

a solicitat restituirea în natură a unui teren de 780 mp situat în Tecuci

imobil expropriat prin Decretul nr. 112/1987 în vederea construirii unor

apartamente.

Prin Dispoziția din 2006 i s-a

restituit în natură doar o porțiune de 268 mp iar pentru restul terenului s-a

constatat că acesta reprezintă căi de acces, loc de joacă și punct gospodăresc

acestea deservind blocul construit.

Instanța de fond a constatat că potrivit

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, C.C.S.D. urmează să analizeze dosarele sub

toate aspectele, putând să dispună inclusiv restituirea în natură în situațiile

în care acest lucru este posibil.

Instanța de fond a mai reținut că

reclamantul nu a propus administrarea unor probe pentru a dovedi că terenul

este liber și că poate fi restituit în natură, deși sarcina probei îi revenea

conform art. 1169 C. civ.

împotriva acestei hotărâri a declarat

apel reclamantul iar prin Decizia civilă nr. 240 din 14 iunie 2007 a Curții de

Apel Galați s-a respins ca nefundat apelul, reținându-se că părțile nu au fost

de acord cu efectuarea unei expertize care să stabilească situația faptică a

terenului neafectat de utilități.

Această hotărâre a fost atacată cu

recurs de către reclamant iar prin Decizia civilă nr. 459 din 29 ianuarie 2008

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a casat hotărârea instanței

de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare reținându-se în esență că

neachitarea onorariului de expert nu constituie un impediment la administrarea

probei.

Astfel în rejudecare, instanța de apel

a dispus efectuarea unei expertize tehnice de identificare a terenului

solicitat de reclamant.

Prin Decizia civilă nr. 25 din 20

ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați apelul reclamantului a fost respins

pentru următoarele considerente:

Din concluziile raportului de

expertiză întocmit de expertul N.V. rezultă că se poate restitui reclamantului

suprafața de 744,24 mp.

Instanța de apel în rejudecare mai

reține că verificând schița anexă a raportului de expertiză întocmit de ing. N.V.

rezultă că pe terenul propus a fi restituit se află amenajat un loc de joacă

pentru copii, un spațiu amenajat pentru ghena de gunoi, un trotuar și o

parcare, toate folosite de locatarii blocului.

Astfel, reține instanța de apel, că

terenul este afectat de utilități publice necesare folosirii în condiții optime

a locuințelor din blocul arătat, și ca atare nu este posibilă restituirea

terenului în natură.

Se mai reține că din schița anexă la

raportul de expertiză mai rezultă că terenul pe care se află garajele a fost

restituit reclamantului, însă restituirea celeilalte părți din teren nu se

impune întrucât sistematizarea urbană presupune proiectarea și reorganizarea

științifică a așezărilor în scopul creării condițiilor optime de viață pentru

populație, iar trotuarul, locul de joacă pentru copii și spațiul destinat

colectării gunoiului contribuie la asigurarea acestor condiții.

împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs reclamantul solicită modificarea ei în sensul schimbării apelului astfel

cum a fost formulat.

Criticile aduse hotărârii instanței de

apel vizează nelegalitatea ei prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ.

Astfel recurentul susține că instanța

de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii respectiv a

dispozițiilor art. 7 pct. 1 ș i 2 din Legea nr. 10/2001.

Recurentul susține că notificarea lui

viza terenul de 780 mp iar conform raportului de expertiză rezultă că ar fi

trebuit să solicite prin notificare suprafața de 1.012,24 mp.

Or, susține recurentul terenul propus

a fi restituit în natură nu face parte din nici o categorie de bani ce

alcătuiesc lista Anexei nr. 1 a Legii nr. 213/1998 și acest teren nu face parte

din domeniul public, așa cum de altfel a concluzionat și expertul în

concluziile raportului de expertiză.

Recurentul a solicitat judecarea

cauzei și în lipsa sa de la dezbateri, invocând dispozițiile art. 242 pct. 2 C.

proc. civ.

Intimata Primăria Tecuci prin

interpretarea depusă la filele 15 - 17 s-a opus admiterii recursului, susținând

că prin sintagma „amenajare de utilitate publică" se înțeleg acele

suprafețe de teren supuse unor nevoi de a deservi o comunitate.

Examinând hotărârea atacată prin

prisma motivelor de recurs invocate a dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este fondat.

Este real că în rejudecare instanța de

apel s-a conformat recomandărilor obligatorii ale instanței de recurs cuprinse

în Decizia civilă nr. 459 din 20 ianuarie 2008 Dosarul civil nr. 853/121/2006 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție în ce privește administrarea unor probe,

prin care și efectuarea unei expertize de specialitate privind situația faptică

a terenului din litigiu.

Astfel expertiza efectuată de ing. N.V.

concluzionează că terenul solicitat de reclamanta face parte dintr-un teren mai

mare moștenit de reclamant de la părinți, și că reclamantul a primit până în

prezent o suprafață de 840 mp situat în conturul A B C D, din schița anexată

raportului de expertiză (filele 48 - 49 dosarul instanței de apel în

rejudecare) și că Primăria municipiului Tecuci a atribuit reclamantului o

suprafață de teren de 268 mp ocupat de garajele nr. 1 - 6 și 7 - 10 din schiță.

Expertul concluzionează că este

posibilă restituirea în natură a terenului de 744,24 mp deoarece această

suprafață se află între alte două parcele de teren ce au fost deja restituite

reclamantului.

În schița anexă raportului de

expertiză tehnică fila 49 dosarul instanței de apel este marcat terenul propus

pentru a fi restituit în natură ca fiind cel cuprins între pct. C, B, E, F, G, H,

dar care în această variantă cuprinde și suprafața de teren, pe care se află

garajele, 1 - 6 și 7 - 10, suprafață care a fost restituită prin Dispoziția din

16 iunie 2006.

Expertiza însă nu este edificatoare

pentru lămurirea situației juridice a terenului rămas în urma exproprierii prin

Decretul nr. 112/1987, în condițiile în care expertul concluzionează că există

nepotriviri între suprafețele cuprinse în certificatul de moștenitor din 1963,

certificatul de moștenitor din 2003 și respectiv Decretul nr. 425/1970 prin

care s-au expropriat 1.975 mp și Decretul Consiliului de Stat nr. 112/1987.

Or față de aceste neconcordanțe, se

impunea completarea raportului de expertiză și respectiv a probatoriului pentru

a se stabili în mod indubitabil situația terenului liber, posibil și disponibil

a fi restituit în natură.

Or, neprocedând în acest sens, au fost

nesocotite dispozițiile art. 129 pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora

judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a

preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii

faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri

temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea tuturor probelor pe care

le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Astfel față de cele expuse, și de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și văzând și

dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., urmează a se casa decizia cu

trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, instanța de

apel, cu observarea dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. urmează a

dispune administrarea probelor în sensul celor expuse pentru aflarea adevărului

obiectiv și pentru stabilirea situației juridice reale a terenului ce face

obiectul notificării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul R.A.M.S. împotriva Deciziei nr. 25/A din 20 ianuarie 2009 a Curții

de Apel Galați, secția civilă.

Casează decizia recurată și trimite

cauza spre rejudecare instanței de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

25 ianuarie 2010.