ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5191/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

16 octombrie 2003, reclamantul S.C., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul

Local Tecuci, a solicitat anularea dispoziției nr. 622 din 8 septembrie 2003

emisă de primarul Municipiului Tecuci, prin care i s-a respins cererea de

restituire în natură a imobilului situat în acest municipiu, pe motivul că nu a

făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat.

Urmare, a anulării dispoziției

atacate, reclamantul solicită să se dispună în principal obligarea pârâtului

să-i restituie în natură imobilul situat în municipiul Tecuci, iar în

subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Fiind astfel investit, Tribunalul

Galați, prin sentința civilă nr. 521 din 4 iunie 2004, a respins acțiunea reclamantului

ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, în esență, că deși din actul de vânzare-cumpărare autentificat

sub nr. 6283 din 27 noiembrie 1909 rezultă că autorul reclamantului, S.C., a

devenit proprietarul imobilului din Tecuci, fără a se preciza concret numărul

imobilului, reclamantul nu a administrat probe prin care să individualizeze

imobilul și nici modalitatea de preluare a acestuia de către stat.

Soluția primei instanțe a fost

confirmată de Curtea de apel Galați care, prin decizia civilă nr. 333 A din 25

februarie 2005, a respins ca nefondat apelul reclamantului.

Împotriva acestei din urmă hotărâre

a declarat recurs reclamantul S.C. invocând prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Susține, astfel în esență, că instanța

de apel i-a încălcat dreptul la apărare în sensul că deși prin cererea de apel

a solicitat efectuarea unei expertize pentru identificarea imobilului în

discuție, instanța nu a pus în discuție proba solicitată, fiind astfel în

imposibilitatea de a-și apăra drepturile supuse judecății.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce succed:

Conform art. 314 C. proc. civ.

„Înalta Curte de Casație și Justiție hotărârile asupra fondului pricinii în

toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării

corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite”.

În speță, împrejurările de fapt nu

au fost deplin stabilite, ceea ce impune casarea hotărârii atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la instanța de apel.

Din actul de vânzare-cumpărare nr.

6283 din 9 noiembrie 1909 autentificat și transcris sub nr. 1114 din 9

noiembrie 1927 de fostul Tribunal Județean Tecuci (fila 15 dosar fond) rezultă

că S.C. (bunicul reclamantului) a cumpărat „una prăvălie la față cu 4 odăi și o

sală, construcție de cărămidă acoperită cu șindrilă, cu un beci de cărămidă,

plus un șopron de scândură ca o privată, precum și tot locul de sub ele, care

se mărginește la răsărit cu strada Unirii, la Nord cu strada Bulevardul

tribunal, pe din josu cu strada Mircea Vodă și la Apus cu imobilul d-nei M.P.”.

Este adevărat că prin cererea

introductivă de instanță reclamantul a arătat că imobilul solicitat se află pe

strada Tribunalului fără însă a-l individualiza în sensul de a preciza strada

pe care acest imobil s-ar afla în prezent.

În fața instanței de fond,

reclamantul a depus însă mai multe acte (filele 44-50) din care rezultă că

bunicul său, C.S., a fost înmatriculat în registrul comerțului cu o firmă

individualizată având sediul în Tecuci, str. I.C. (în anul 1931) și respectiv

în str. D. (în anul 1949).

În recurs, reclamantul a depus mai

multe acte (filele 31-53) din care rezultă că la adresa din Tecuci, figurează

ca proprietari S.C. și ulterior moștenitoarea acestuia (fiică) B.Ș., al cărei

nepot de frate este reclamantul.

De asemenea, la fila 31 din dosarul

de recurs s-a depus și Decretul de expropriere nr. 238 din 28 martie 1962 prin

care s-au expropriat în municipiul Tecuci mai multe imobile, printre care și

cele expropriate de la mătușa reclamantului, B.Ș. (născută S.) și situate în

str. D. nr. 20 (alcătuit din teren în suprafață de 320,70 mp și construcție în

suprafață de 182 mp, conform anexei la decret tabel 2 poziția 26 și

procesul-verbal de evaluare din 9 iulie 1962) și respectiv în str. A. nr. 101.

Deși prin apelul formulat

reclamantul a susținut că a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la

imobilul solicitat conform actului de vânzare-cumpărare nr. 6283 din 9

noiembrie 1909 autentificat și transcris sub nr. 1114 din 9 noiembrie 1927 de

fostul Tribunal Județean Tecuci și a solicitat efectuarea unei expertize pentru

a se identifica acest imobil, instanța de apel, în baza rolului activ prevăzut

de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., era datoare să verifice această apărare în

scopul aplicării corecte a legii și să ordone administrarea tuturor probelor

necesare.

Neprocedând în conformitate cu

prevederile legale menționate și nepunând în discuție proba cu expertiză

solicitată de reclamant, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, încălcând

astfel dreptul reclamantului la apărare.

Este evident că pentru

considerentele arătate și în lumina noilor înscrisuri depuse în recurs, se

impune admiterea recursului și casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei la

instanța de apel pentru rejudecarea apelului.

Cu prilejul rejudecării, instanța de

trimitere urmează a ordona efectuarea unei expertize judiciare care să

identifice amplasamentul actual al imobilului în litigiu, dimensiunile,

vecinătățile în raport de actul de proprietate al autorului pentru a se

verifica dacă acesta poate fi restituit sau nu în natură în integralitate sau

parțial sau dacă acesta a fost sau nu demolat.

De asemenea, instanța va verifica

prin înscrisuri dacă strada D. din municipiul Tecuci s-a numit și str. I.C. și

dacă în prezent se numește strada V. cum rezultă din unele acte, precum și

calitatea reclamantului de persoană îndreptățită în raport de prevederile art.

3 din Legea nr. 10/2001.

Drept urmare, cum în speță este

necesară administrarea de noi probe, așa cum s-a arătat, urmează ca în baza

prevederilor art. 313 C. proc. civ., să fie admis recursul, se va casa decizia

atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel, ca

instanță devolutivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul S.C. împotriva deciziei nr. 333 A din 25 februarie 2005 a Curții de

Apel Galați, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 26 mai 2006.