ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5733/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr.759 din 30 august 2005 a Curții de Apel Galați, secția civilă, s-a admis apelul pârâtei Primăria Municipiului Tecuci împotriva sentinței civile nr. 1060 din 28 iunie 2005 a Tribunalului Galați pe care a schimbat-o și, în rejudecare s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de către reclamantul P.S. în temeiul Legii nr.10/2001 privind restituirea în natură a imobilului situat în Tecuci, și respectiv anularea dispoziției Primarului cu privire la acest imobil. Pentru aceasta, instanța de apel a apreciat ca fiind corectă argumentarea comisiei că nu sunt îndeplinite prevederile art. 22 din Legea 10/2001 în sensul că nu există concordanță între imobilul pretins și cel menționat în actul de vânzare-cumpărare și că nu s-a dovedit că preluarea abuzivă a imobilului s-a făcut de la autorii reclamantului.

În esență s-a reținut că reclamantul, solicitând imobilul din Tecuci, n-a făcut dovadă că a moștenit un asemenea imobil de la autorii săi, titulari ai proprietății imobiliare revendicate, iar, actul de care s-a prevalat reclamantul privește imobilul din Tecuci. Împotriva susnumitei decizii a declarat recurs P.S. care susține că, prin expertiza cauzei, consideră că a dovedit pe deplin că imobilul revendicat este unul și același cu cel ce a aparținut părinților. Într-un asemenea context, recurentul apreciază că s-a încălcat atât art. 304 pct. 8 C. proc. civ. în sensul că s-a interpretat greșit actul dedus judecății, cât și art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul că s-a aplicat greșit legea. În plus, același recurent menționează că au fost nesocotite și prevederile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. deoarece a fost citat la avocatul său, în perioada cât acesta era plecat din țară în concediu legal de odihnă. Deliberând asupra recursului, Înalta Curte urmează a-l admite pentru următoarele rațiuni: Neîndoios recurentul face dovada că, în calitate de descendent al părinților săi, P.S. și P.A., conform atestatului de stabilire a filiației concretizat în certificatul de naștere, are vocație succesorală asupra proprietății autorilor săi, proprietate dobândită prin actul autentic încheiat la 15 iulie 1927 (fila 14 fond). În această condiție recurentul este persoana îndreptățită în sensul art. 3 și art. 4 alin. (2) din Legea 10/2001 la măsuri reparatorii pentru imobilul ce a trecut la stat, fără titlu, ceea ce această lege numește la art. 2 alin. (2) preluare abuzivă.

Actul de proprietate astfel emis se referă la imobilul din Tecuci, și care a constituit locuința, dar și prăvălia în încăperea din față, conform declarațiilor autentice notariale date de numiții I.R.Ș., A.I. dar și de A.V., care indică faptul că imobilul revendicat este evidențiat sub nr. 140, pentru ca, apoi, să poarte numerele 158 și respectiv 164. Actul recensământului vremii nominalizează familia P. cu domiciliul la nr. 164 al străzii S. din Tecuci. În contextul prezentat critica recurentului în sensul că proprietatea sa a fost identificată prin expertiză nu se susține deplin, deoarece în cauză s-a întocmit o expertiză prețuitoare. Or, era pertinent a se identifica, printr-o expertiză de specialitate, topografică, imobilul, întinderea, amplasamentul, cu vecinătățile aferente, în raport de titlul de proprietate al autorilor reclamantului pentru a delimita proprietatea în funcție de care reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii conform Legii 10/2001.

Ca atare, numai în baza unor probe pertinente, utile cauzei, se poate identifica imobilul care, de-a lungul timpului a suportat, printre altele, modificări în privința numărului stradal. Or, pentru a lămuri o astfel de situație erau necesare demersuri la organele cadastrale competente pentru a afla, alături de schițele aferente, istoricul imobilului cu privire la numerele sub care a figurat în nomenclatorul stradal. De aceea, dacă aserțiunea recurentului făcută în temeiul pct. 5 al art. 304 C. proc. civ. este îndoielnică privind încălcarea drepturilor procedurale în situația în care avocatul său, la care a fost citat, a fost în concediu de odihnă, fiind cert că la dezbateri reclamantul n-a fost reprezentat, apoi celelalte critici invocate în temeiul pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc.

civ. sunt certe și demonstrate ca atare în sensul că actul dedus judecății a fost interpretat greșit și s-a făcut o greșită aplicare a legii, fiind necesară casarea cu trimitere atunci când interesele bunei administrări a justiției o cer. Așadar, coroborând această prerogativă legală pe care legea i-o conferă Înaltei Curți în virtutea dispozițiilor art. 313 C. proc. civ. cu atribuțiile generale pe care le dă legea instanței de recurs în baza dispozițiilor generale ale art. 312 alin. (3) teza a II a C. proc. civ., este necesar a se administra de către instanța de trimitere probatoriul nou, susmenționat. Drept consecință, se va admite recursul în limitele abordate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul P.S. împotriva deciziei civile nr. 759/A din 30 august 2005 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2006.