ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5733/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr.759 din 30

august 2005 a Curții de Apel Galați, secția civilă, s-a admis apelul pârâtei

Primăria Municipiului Tecuci împotriva sentinței civile nr. 1060 din 28 iunie 2005

a Tribunalului Galați pe care a schimbat-o și, în rejudecare s-a respins ca

nefondată acțiunea formulată de către reclamantul P.S. în temeiul Legii

nr.10/2001 privind restituirea în natură a imobilului situat în Tecuci, și

respectiv anularea dispoziției Primarului cu privire la acest imobil.

Pentru aceasta, instanța de apel a

apreciat ca fiind corectă argumentarea comisiei că nu sunt îndeplinite

prevederile art. 22 din Legea 10/2001 în sensul că nu există concordanță între

imobilul pretins și cel menționat în actul de vânzare-cumpărare și că nu s-a

dovedit că preluarea abuzivă a imobilului s-a făcut de la autorii

reclamantului.

În esență s-a reținut că

reclamantul, solicitând imobilul din Tecuci, n-a făcut dovadă că a moștenit un

asemenea imobil de la autorii săi, titulari ai proprietății imobiliare revendicate,

iar, actul de care s-a prevalat reclamantul privește imobilul din Tecuci.

Împotriva susnumitei decizii a

declarat recurs P.S. care susține că, prin expertiza cauzei, consideră că a

dovedit pe deplin că imobilul revendicat este unul și același cu cel ce a

aparținut părinților.

Într-un asemenea context, recurentul

apreciază că s-a încălcat atât art. 304 pct. 8 C. proc. civ. în sensul că s-a

interpretat greșit actul dedus judecății, cât și art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în

sensul că s-a aplicat greșit legea.

În plus, același recurent

menționează că au fost nesocotite și prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. deoarece

a fost citat la avocatul său, în perioada cât acesta era plecat din țară în

concediu legal de odihnă.

Deliberând asupra recursului, Înalta

Curte urmează a-l admite pentru următoarele rațiuni:

Neîndoios recurentul face dovada că,

în calitate de descendent al părinților săi, P.S. și P.A., conform atestatului

de stabilire a filiației concretizat în certificatul de naștere, are vocație

succesorală asupra proprietății autorilor săi, proprietate dobândită prin actul

autentic încheiat la 15 iulie 1927 (fila 14 fond).

În această condiție recurentul este

persoana îndreptățită în sensul art. 3 și art. 4 alin. (2) din Legea 10/2001 la

măsuri reparatorii pentru imobilul ce a trecut la stat, fără titlu, ceea ce

această lege numește la art. 2 alin. (2) preluare abuzivă.

Actul de proprietate astfel emis se

referă la imobilul din Tecuci, și care a constituit locuința, dar și prăvălia

în încăperea din față, conform declarațiilor autentice notariale date de

numiții I.R.Ș., A.I. dar și de A.V., care indică faptul că imobilul revendicat

este evidențiat sub nr. 140, pentru ca, apoi, să poarte numerele 158 și

respectiv 164.

Actul recensământului vremii

nominalizează familia P. cu domiciliul la nr. 164 al străzii S. din Tecuci.

În contextul prezentat critica

recurentului în sensul că proprietatea sa a fost identificată prin expertiză nu

se susține deplin, deoarece în cauză s-a întocmit o expertiză prețuitoare.

Or, era pertinent a se identifica,

printr-o expertiză de specialitate, topografică, imobilul, întinderea,

amplasamentul, cu vecinătățile aferente, în raport de titlul de proprietate al

autorilor reclamantului pentru a delimita proprietatea în funcție de care

reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii conform Legii 10/2001.

Ca atare, numai în baza unor probe

pertinente, utile cauzei, se poate identifica imobilul care, de-a lungul

timpului a suportat, printre altele, modificări în privința numărului stradal.

Or, pentru a lămuri o astfel de situație erau necesare demersuri la organele cadastrale

competente pentru a afla, alături de schițele aferente, istoricul imobilului cu

privire la numerele sub care a figurat în nomenclatorul stradal.

De aceea, dacă aserțiunea

recurentului făcută în temeiul pct. 5 al art. 304 C. proc. civ. este

îndoielnică privind încălcarea drepturilor procedurale în situația în care

avocatul său, la care a fost citat, a fost în concediu de odihnă, fiind cert că

la dezbateri reclamantul n-a fost reprezentat, apoi celelalte critici invocate

în temeiul pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ. sunt certe și demonstrate ca

atare în sensul că actul dedus judecății a fost interpretat greșit și s-a făcut

o greșită aplicare a legii, fiind necesară casarea cu trimitere atunci când

interesele bunei administrări a justiției o cer.

Așadar, coroborând această

prerogativă legală pe care legea i-o conferă Înaltei Curți în virtutea dispozițiilor

art. 313 C. proc. civ. cu atribuțiile generale pe care le dă legea instanței de

recurs în baza dispozițiilor generale ale art. 312 alin. (3) teza a II a C.

proc. civ., este necesar a se administra de către instanța de trimitere probatoriul

nou, susmenționat.

Drept consecință, se va admite

recursul în limitele abordate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul P.S. împotriva deciziei civile nr. 759/A din 30 august 2005 a

Curții de Apel Galați, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 iunie 2006.