ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6703/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 521 din 4 iunie 2008 Tribunalul Galați, secția civilă, a respins acțiunea formulată de reclamantul S.C. în contradictoriu cu Consiliul Local Tecuci privind anularea dispoziției nr. 622 din 8 septembrie 2003 emisă de Primarul Municipiului Tecuci și restituirea în natură a imobilului situat în Tecuci. În motivare s-a reținut că autorul reclamantului, C.S., a devenit proprietarul imobilului în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6283 din 27 noiembrie 1909. In actul de proprietate nu se precizează numărul imobilului, iar reclamantul nu a administrat probe prin care să individualizeze imobilul și preluarea abuzivă de către stat.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Galați care prin decizia nr. 333 A din 25 februarie 2005 a respins apelul reclamantului. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 5191 din 26 mai 2006 a admis recursul declarat de reclamant și a casat decizia instanței de apel cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță reținând că bunicul său, C.S., a deținut o firmă cu sediul în Tecuci, (în anul 1931) și respectiv în str. (în anul 1949). In recurs reclamantul a depus mai multe înscrisuri din care rezultă că la adresa din Tecuci, au figurat ca proprietari C.S. și ulterior fiica acestuia, B.S., al cărei nepot de frate este reclamantul, s-a depus și Decretul nr. 238 din 28 martie 1962 prin care imobilul din str. a fost expropriat de la mătușa reclamantului, B.S.

Instanța supremă a recomandat efectuarea unei expertize pentru identificarea actuală a imobilului, amplasamentul acestuia și dacă poate fi restituit în natură. De asemenea a învederat că este necesar a se verifica, prin înscrisuri, dacă str. D. din Tecuci a purtat și denumirea de I. și dacă în prezent se numește str. V. În rejudecare, prin decizia nr. 229 A din 10 noiembrie 2008 Curtea de Apel Galați a admis apelul reclamantului, a schimbat în tot sentința, a anulat dispoziția nr. 622/2003 emisă de Primarul Municipiului Tecuci și a constatat că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri în valoare de 115.374 lei, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul din Tecuci, str. D., fostă str. T., actualmente Bd.

V. S-a efectuat și expertiza, cu obiectivele stabilite de instanța de trimitere, care a concluzionat că imobilul din Tecuci, str. D., actualmente Bd. V., proprietatea lui B.S., a fost expropriat în baza Decretului nr. 238 din 28 martie 1962 și are o valoare de 115.374 lei. Expertul a mai concluzionat că imobilul a fost demolat, astfel că nu se poate restitui în natură, în prezent în zonă fiind construite blocuri. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul S.C., în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., învederând că instanța a omis să acorde despăgubiri și pentru imobilul din str. A., casă și teren aferent de 1062, 50 mp, care a fost expropriat tot prin Decretul nr. 238/1962.

De asemenea, decizia cuprinde motive contradictorii și este dată cu încălcarea legii. Recursul nu este fondat. P rin notificarea nr. 33 din 17 mai 2001 înregistrată la Biroul Executorului judecătoresc C.A. sub nr. 20 din 25 mai 2001, depusă la fila 40 a dosarului de fond, reclamantul S.C. a solicitat restituirea imobilului din Tecuci, dobândit de autorii săi în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 6283 din 27 noiembrie 1909. Primarul Municipiului Tecuci, prin dispoziția nr. 622/2003, fila 38 a dosarului de fond, a respins notificarea cu motivarea că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului. Fiind nemulțumit de această soluție reclamantul a contestat în justiție dispoziția solicitând restituirea în natură a imobilului din Tecuci.

Imobilul din str. A., pentru care i s-a solicitat acordarea despăgubirilor pentru prima dată în motivarea prezentului recurs nu a făcut obiectul notificării soluționate prin dispoziția contestată și, ca atare, în mod corect instanța de apel a stabilit acordarea despăgubirilor dosar pentru imobilul din str. T., singurul imobil ce a făcut obiectul acțiunii introductive de instanță. Nu se pot reține nici celelalte două critici inserate în motivarea recursului. Astfel, decizia atacată nu cuprinde motive contradictorii, dimpotrivă, ea clară, precisă și se referă strict la indicațiile date prin decizia de casare pe care le-a respectat întocmai.

In urma administrării expertizei dispuse de instanța superioară s-a individualizat imobilul, i s-a stabilit valoarea și, întrucât expertul a concluzionat că imobilul a fost demolat și nu poate fi restituit în natură, instanța de apel, în mod corect a constatat că reclamantul este îndreptățit la acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005. Ca atare, nu se poate reține că decizia ar fi nemotivată. Motivul de recurs privind nelegalitatea deciziei nu se poate analiza întrucât recurentul nu a indicat ce text de lege a fost încălcat sau greșit aplicat. Având în vedere aceste considerente recursul va fi respins. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.C. împotriva deciziei nr. 229 A din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2009.