ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7775/2007

Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 219 din 12 aprilie 2002, Tribunalul Galați a respins cererea formulată de reclamantul P.G., în contradictoriu cu A.P.A.P.S. București, pentru lipsa calității de moștenitor al fostului proprietar al imobilului. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat restituirea prin echivalent a imobilului situat în Tecuci. Imobilul a fost proprietatea lui C.S., fiind dobândit prin cumpărare în anul 1910. Proprietarul a încetat din viață în anul 1968, iar din actele dosarului nu rezultă ce s-a întâmplat cu imobilul situat la adresa menționată, de la cine a fost naționalizat și nici dacă a fost trecut abuziv în proprietatea statului.

Reclamantul este moștenitor al moștenitorului moștenitoarei fostului proprietar, chiar dacă în acțiune a indicat a fi proprietar deposedat pe autorul său direct, P.N. Antecesorii care ar fi putut avea în patrimoniul propriu imobilul, au dispus prin legat cu titlu particular (C.E.) și respectiv, legat cu titlu universal (P.N.), fără a transmite universalitatea bunurilor lor către succesori. Prin decizia civilă nr. 77A din 4 noiembrie 2002, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, reținând că imobilul au fost trecute în patrimoniul SC A. SA Tecuci în baza Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 834/1991, societatea posedând certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria GL nr. 0044 din 2 martie 2000, emis de Consiliul județean Galați.

Imobilul a fost vândut către SC G.C. SRL Tecuci, prin urmare, notificarea a fost transmisă eronat A.P.A.P.S., care a sugerat reclamantului să se adreseze deținătorului imobilului, SC A. SA Tecuci. Prin decizia nr. 7045 din 14 decembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de reclamant, a casat decizia pronunțată de curtea de apel și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru re judecarea apelului. Instanța supremă a constatat că, deși motivul de apel al reclamantului viza lipsa calității procesuale active a reclamantului, acest motiv nu a fost analizat de instanța de apel, care s-a limitat să menționeze doar că „făcând abstracție de lipsa calității procesuale active reținute de instanța de fond", acțiunea trebuia introdusă în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001.

După rejudecare, prin decizia civilă nr. 767 din 5 septembrie 2005, Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de reclamant, a desființat sentința civilă nr. 219 din 12 aprilie 2002, pronunțată de Tribunalul Galați și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că reclamantul a făcut dovada calității de moștenitor. Astfel, E.C., soția și moștenitoarea proprietarului inițial a lăsat moștenitori pe soții P.N. și P.S. P.S. a decedat în anul 1998 și prin testament autentic a lăsat averea soțului ei, care, la rândul său, a testat în favoarea reclamantului. Prin urmare, soluția respingerii acțiunii este ne justificată, a reținut curtea de apel.

Rejudecând cauza în fond, Tribunalul Galați a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus restituirea imobilului situat în municipiul Tecuci, compus din suprafața de 315,98 mp teren și construcția edificată pe suprafața de 212,50 mp, cu destinație de spațiu comercial - restaurant R., identificat conform raportului de expertiză efectuat de expert N.M., prin echivalent, ce urmează a fi stabilit de Comisia Centrală de Acordare a Despăgubirilor. Tribunalul a reținut că, prin decizia civilă nr. 767/2005, curtea de apel a stabilit calitatea procesuală activă a reclamantului. Imobilul solicitat a trecut în proprietatea statului în mod abuziv, iar reclamantului i se cuvin măsurile reparatorii prin echivalent, pe care le-a solicitat, acestea urmând a fi acordate de Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor.

Tribunalul a mai reținut că, în cauză, au existat dificultăți în ceea ce privește identificarea deținătorului, datorită faptului că imobilul a fost înstrăinat succesiv, dar calitatea procesuală a pârâtei este dată de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Prin decizia civilă nr. 23A din 23 ianuarie 2007, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat în parte sentința și a obligat A.V.A.S. să plătească reclamantului suma de 635 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond. Pârâtul intimat a fost obligat să plătească reclamantului apelant suma de 44,50 cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. Curtea de apel a reținut că A.V.A.S.

are calitate procesuală pasivă, pentru că a fost implicată în procesul de privatizare a SC A. SA, fiind cea care a dispus vânzarea imobilului solicitat către SC G.E. SRL, iar reclamantul a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent. In cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, deoarece imobilul solicitat se află în patrimoniul unei societăți integral privatizate. De asemenea, curtea de apel a constatat că instanța de fond a aplicat justificat dispozițiile art. 13 alin. (1) din Capitolul III al Legii nr. 247/2005, așa cum, de altfel, a confirmat și pârâta. În ceea ce privește apelul declarat de reclamant, curtea de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ. având în vedere că A.V.A.S. a căzut în pretenții și că reclamantul a făcut dovada cheltuielilor de transport. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta A.V.A.S. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că decizia este nelegală, pentru că art. 29 din Legea nr. 10/2001 nu este aplicabil în cauză, iar A.V.A.S. nu are calitate procesuală pasivă. Astfel, SC A. SA nu este societate integral privatizată, statul, prin A.V.A.S., deținând 78,65% din capitalul social al societăți, ceea ce atrage incidența art. 21 din Legea nr. 10/2001. De aceea, A.V.A.S. a transmis notificarea către SC A. SA, care era obligată să o soluționeze. De asemenea, instanța era obligată să verifice dacă restituirea în natură era posibilă, având în vedere că principiul restituirii în natură primează față de celelalte măsuri reparatorii.

Mai arată recurenta, că a fost obligată în mod nelegal la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care nu este obligată, conform legii să soluționeze notificarea. Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare. În sistemul Legii nr. 10/2001, în forma în vigoare la data la care a fost transmisă notificarea, unitatea obligată să răspundă unei notificări și natura măsurilor reparatorii care se cuvin, se determină în funcție și de faptul dacă aceasta era privatizată la data intrării în vigoare a legii, distingându-se două situații. Atunci când entitatea deținătoare a bunului era integral privatizată, sunt aplicabile dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată (anterior, art. 27), iar când bunul se află în patrimoniul unei societăți la care statul era acționar, devin aplicabile dispozițiile art. 21 (anterior, art. 20) din același act normativ.

În cauză, imobilul solicitat se află în proprietatea SC G.C. SRL, care l-a dobândit de la SC A. SA, prin contractul de vânzare cumpărare, autentificat la B.N.P. A.M., sub nr. 2052. Nici una dintre instanțe nu a fost preocupată să analizeze dacă societatea comercială care a înstrăinat imobilul era, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, societate integral privatizată, la dosar neaflându-se vreun înscris care să demonstreze structura acționariatului societății la această dată. Fără să stabilească această împrejurare, instanța de apel a reținut că A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă, pentru că a fost implicată în procesul de privatizare a SC A. SA, dispunând înstrăinarea imobilului și pentru că restituirea în natură nu este posibilă, iar recurenta a susținut că această societate nu a fost integral privatizată.

Or, așa cum s-a arătat, obligația de soluționare a notificării de către societatea implicată în privatizare, în condițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 nu este condiționată de imposibilitatea restituirii în natură și nici de faptul că a existat un proces de privatizare ci de existența capitalului privat la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. La dosar, în recurs, au fost depuse de către recurentă relații privind capitalul social al SC A. SA la data intrării în vigoare a legii speciale de reparații, din care rezultă că fostul A.P.A.P.S. deținea 78,58% din acțiunile societății. Acest înscris emană, însă, de la parte, motiv pentru care nu este suficient pentru stabilirea incidenței art. 29 sau art. 21 din Legea nr. 10/2001.

De aceea, constatându-se că circumstanțele cauzei nu au fost pe deplin stabilite, se va admite recursul declarat, se va casa decizia atacată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe. La rejudecare, se vor administra toate probele necesare pentru stabilirea situației de fapt în raport de care să se stabilească unitatea obligată să soluționeze notificarea și măsurile reparatorii la care este îndreptățit intimatul-reclamant, fiind esențială stabilirea structurii acționariatului SC A. SA la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. În acest sens, relevante sunt informațiile ce se vor solicita de la Oficiul Național al Registrului Comerțului. De asemenea, față de faptul că A.V.A.S.

a înaintat notificarea către SC A. SA, se va verifica dacă această societate a soluționat cererea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 23A din 23 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2007.