ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7775/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7775/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra
recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată
următoarele:
Prin sentința civilă nr. 219 din 12 aprilie 2002,
Tribunalul Galați a respins cererea formulată de reclamantul P.G., în
contradictoriu cu A.P.A.P.S. București, pentru lipsa calității de moștenitor al
fostului proprietar al imobilului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin
cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat restituirea prin
echivalent a imobilului situat în Tecuci.
Imobilul a fost proprietatea lui C.S., fiind dobândit prin
cumpărare în anul 1910.
Proprietarul a încetat din viață în anul 1968, iar din
actele dosarului nu rezultă ce s-a întâmplat cu imobilul situat la adresa
menționată, de la cine a fost naționalizat și nici dacă a fost trecut abuziv în
proprietatea statului.
Reclamantul este moștenitor al moștenitorului
moștenitoarei fostului proprietar, chiar dacă în acțiune a indicat a fi
proprietar deposedat pe autorul său direct, P.N.
Antecesorii care ar fi putut avea în patrimoniul propriu
imobilul, au dispus prin legat cu titlu particular (C.E.) și respectiv, legat
cu titlu universal (P.N.), fără a transmite universalitatea bunurilor lor către
succesori.
Prin decizia civilă nr. 77A din 4 noiembrie 2002, Curtea
de Apel Galați a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, reținând că imobilul
au fost trecute în patrimoniul SC A. SA Tecuci în baza Legii nr. 15/1990 și
H.G. nr. 834/1991, societatea posedând certificatul de atestare a dreptului de
proprietate seria GL nr. 0044 din 2 martie 2000, emis de Consiliul județean
Galați.
Imobilul a fost vândut către SC G.C. SRL Tecuci, prin
urmare, notificarea a fost transmisă eronat A.P.A.P.S., care a sugerat
reclamantului să se adreseze deținătorului imobilului, SC A. SA Tecuci.
Prin decizia nr. 7045 din 14 decembrie 2004, Înalta Curte
de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis
recursul declarat de reclamant, a casat decizia pronunțată de curtea de apel și
a trimis cauza aceleiași instanțe pentru re judecarea apelului.
Instanța supremă a constatat că, deși motivul de apel al
reclamantului viza lipsa calității procesuale active a reclamantului, acest
motiv nu a fost analizat de instanța de apel, care s-a limitat să menționeze
doar că „făcând abstracție de lipsa calității procesuale active reținute de
instanța de fond", acțiunea trebuia introdusă în temeiul art. 24 din Legea
nr. 10/2001.
După rejudecare, prin decizia civilă nr. 767 din 5
septembrie 2005, Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de reclamant, a
desființat sentința civilă nr. 219 din 12 aprilie 2002, pronunțată de
Tribunalul Galați și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe,
reținând că reclamantul a făcut dovada calității de moștenitor.
Astfel, E.C., soția și moștenitoarea proprietarului
inițial a lăsat moștenitori pe soții P.N. și P.S.
P.S. a decedat în anul 1998 și prin testament autentic a
lăsat averea soțului ei, care, la rândul său, a testat în favoarea
reclamantului.
Prin urmare, soluția respingerii acțiunii este ne
justificată, a reținut curtea de apel.
Rejudecând cauza în fond, Tribunalul Galați a admis
acțiunea formulată de reclamant și a dispus restituirea imobilului situat în
municipiul Tecuci, compus din suprafața de 315,98 mp teren și construcția
edificată pe suprafața de 212,50 mp, cu destinație de spațiu comercial - restaurant
R., identificat conform raportului de expertiză efectuat de expert N.M., prin
echivalent, ce urmează a fi stabilit de Comisia Centrală de Acordare a
Despăgubirilor.
Tribunalul a reținut că, prin decizia civilă nr. 767/2005,
curtea de apel a stabilit calitatea procesuală activă a reclamantului.
Imobilul solicitat a trecut în proprietatea statului în
mod abuziv, iar reclamantului i se cuvin măsurile reparatorii prin echivalent,
pe care le-a solicitat, acestea urmând a fi acordate de Comisia Centrală pentru
stabilirea despăgubirilor.
Tribunalul a mai reținut că, în cauză, au existat
dificultăți în ceea ce privește identificarea deținătorului, datorită faptului
că imobilul a fost înstrăinat succesiv, dar calitatea procesuală a pârâtei este
dată de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 23A din 23 ianuarie 2007, Curtea
de Apel Galați a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, a admis apelul
declarat de reclamant, a schimbat în parte sentința și a obligat A.V.A.S. să
plătească reclamantului suma de 635 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la
fond.
Pârâtul intimat a fost obligat să plătească reclamantului
apelant suma de 44,50 cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Curtea de apel a reținut că A.V.A.S. are calitate procesuală
pasivă, pentru că a fost implicată în procesul de privatizare a SC A. SA, fiind
cea care a dispus vânzarea imobilului solicitat către SC G.E. SRL, iar
reclamantul a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent.
In cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 29 din Legea
nr. 10/2001, deoarece imobilul solicitat se află în patrimoniul unei societăți
integral privatizate.
De asemenea, curtea de apel a constatat că instanța de
fond a aplicat justificat dispozițiile art. 13 alin. (1) din Capitolul III al
Legii nr. 247/2005, așa cum, de altfel, a confirmat și pârâta.
În ceea ce privește apelul declarat de reclamant, curtea
de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. având în vedere
că A.V.A.S. a căzut în pretenții și că reclamantul a făcut dovada cheltuielilor
de transport.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat
recurs pârâta A.V.A.S.
Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
recurenta a arătat că decizia este nelegală, pentru că art. 29 din Legea nr.
10/2001 nu este aplicabil în cauză, iar A.V.A.S. nu are calitate procesuală
pasivă.
Astfel, SC A. SA nu este societate integral privatizată,
statul, prin A.V.A.S., deținând 78,65% din capitalul social al societăți, ceea
ce atrage incidența art. 21 din Legea nr. 10/2001.
De aceea, A.V.A.S. a transmis notificarea către SC A. SA,
care era obligată să o soluționeze.
De asemenea, instanța era obligată să verifice dacă
restituirea în natură era posibilă, având în vedere că principiul restituirii
în natură primează față de celelalte măsuri reparatorii.
Mai arată recurenta, că a fost obligată în mod nelegal la
plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care nu este obligată,
conform legii să soluționeze notificarea.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și sunt fondate, pentru cele ce se
vor arăta în continuare.
În sistemul Legii nr. 10/2001, în forma în
vigoare la data la care a fost transmisă notificarea, unitatea obligată să răspundă
unei notificări și natura măsurilor reparatorii care se cuvin, se determină în
funcție și de faptul dacă aceasta era privatizată la data intrării în vigoare a
legii, distingându-se două situații. Atunci când entitatea deținătoare a
bunului era integral privatizată, sunt aplicabile dispozițiile art. 29 din
Legea nr. 10/2001, republicată (anterior, art. 27), iar când bunul se află în
patrimoniul unei societăți la care statul era acționar, devin aplicabile
dispozițiile art. 21 (anterior, art. 20) din același act normativ.
În cauză, imobilul solicitat se află în
proprietatea SC G.C. SRL, care l-a dobândit de la SC A. SA, prin contractul de
vânzare cumpărare, autentificat la B.N.P. A.M., sub nr. 2052.
Nici una dintre instanțe nu a fost preocupată să analizeze
dacă societatea comercială care a înstrăinat imobilul era, la data intrării în
vigoare a Legii nr. 10/2001, societate integral privatizată, la dosar
neaflându-se vreun înscris care să demonstreze structura acționariatului
societății la această dată.
Fără să stabilească această împrejurare, instanța de apel
a reținut că A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă, pentru că a fost
implicată în procesul de privatizare a SC A. SA, dispunând înstrăinarea
imobilului și pentru că restituirea în natură nu este posibilă, iar recurenta a
susținut că această societate nu a fost integral privatizată.
Or, așa cum s-a arătat, obligația de soluționare a
notificării de către societatea implicată în privatizare, în condițiile art. 29
din Legea nr. 10/2001 nu este condiționată de imposibilitatea restituirii în
natură și nici de faptul că a existat un proces de privatizare ci de existența
capitalului privat la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
La dosar, în recurs, au fost depuse de către recurentă
relații privind capitalul social al SC A. SA la data intrării în vigoare a
legii speciale de reparații, din care rezultă că fostul A.P.A.P.S. deținea
78,58% din acțiunile societății. Acest înscris emană, însă, de la parte, motiv
pentru care nu este suficient pentru stabilirea incidenței art. 29 sau art. 21
din Legea nr. 10/2001.
De aceea, constatându-se că circumstanțele cauzei nu au
fost pe deplin stabilite, se va admite recursul declarat, se va casa decizia
atacată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
La rejudecare, se vor administra toate probele necesare
pentru stabilirea situației de fapt în raport de care să se stabilească
unitatea obligată să soluționeze notificarea și măsurile reparatorii la care
este îndreptățit intimatul-reclamant, fiind esențială stabilirea structurii
acționariatului SC A. SA la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
În acest sens, relevante sunt informațiile ce se vor
solicita de la Oficiul Național al Registrului Comerțului.
De asemenea, față de faptul că A.V.A.S. a înaintat
notificarea către SC A. SA, se va verifica dacă această societate a soluționat
cererea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva
deciziei nr. 23A din 23 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Galați,
secția civilă, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecarea apelurilor aceleiași
instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2007.