ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8277/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea civilă

înregistrată la data de 13 mai 2002, reclamanții D.C. și D.F. au solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al municipiului Tecuci și Primarul

municipiului Tecuci să se dispună desființarea dispoziției nr. 129 din 8

aprilie 2002 emisă de pârâtul Primarul municipiului Tecuci și restituirea în

natură a imobilului situat în Tecuci, imobil constând în suprafață construită

de 214 mp (casă cu etaj), 32 mp (garaj cu beci) și teren liber în suprafață de

2863 mp.

În motivarea acțiunii reclamanții au

susținut

că astfel cum

rezultă din testamentul autentificat sub nr. 3700 din 5 octombrie 1990, precum

și certificatul de moștenitor nr. 146 din 17 martie 1992 au calitate de

moștenitori ai defunctei C.M.

Prin notificările nr. 24/2001 și

respectiv nr. 197/2002, au solicitat restituirea în natură a imobilului

menționat, solicitare respinsă prin dispoziția nr. 129 din 8 aprilie 2002

justificat de lipsa calității de moștenitori ai defunctei.

Au mai arătat că dispoziția

instanței este în contradicție cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, potrivit

cărora sunt îndreptățiți la restituirea în natură a imobilelor preluate de stat

în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 și moștenitorii foștilor

proprietari, calitate pe care au dovedit-o cu înscrisurile depuse la dosar.

Prin sentința civilă nr. 345/F din 20

iunie 2002 pronunțată de Tribunalul Galați a fost respinsă acțiunea formulată

baza legii nr. 10/001, ca nefondată.

În considerentele sentinței s-a

reținut, în esență că, reclamanții sunt moștenitorii testamentari ai celei care

a fost proprietara imobilului revendicat.

În raport de conținutul

testamentului invocat de reclamanți în sprijinul îndreptățirii lor de a uza de

prevederile Legii nr. 10/2001, acestea sunt beneficiarii unui legat cu titlu

universal, pentru bunurile existente la data decesului său, iar nu cu privire

la toate bunurile prezente și viitoare ce pot forma obiectul transmiterii

mortis

causa

.

Împotriva acestei

hotărâri, au declarat apel reclamanții, solicitând schimbarea în totalitate a

sentinței și admiterea acțiunii introductive.

În dezvoltarea motivelor de apel,

reclamanții au susținut împrejurarea că imobilul în litigiu nu se află în

proprietatea testatoarei la momentul întocmirii testamentului nu echivalează cu

înlăturarea caracterului universal al testamentului.

Au invocat prevederile art. 4 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001, precum și dispozițiile art. 888, art. 891 și art. 688

C. civ. precum și prevederile art. 6 lit. 1) din Legea nr. 213/1998 privind

proprietatea publică.

Prin decizia civilă nr. 18/A din 4

februarie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Galați, a fost admis apelul,

schimbată sentința primei instanțe, iar în cererea rejudecării cauzei, a fost

admisă acțiunea reclamanților și anulată dispoziția nr. 129 din 8 aprilie 2002

emisă de Primarul municipiului Tecuci. S-a dispus restituirea în natură către

reclamanți a imobilului situat în Tecuci

, alcătuit din casă de locuit cu etaj 214 mp, garaj cu beci

32 mp și teren liber în suprafață de 2863 mp.

Instanța de apel a reținut, în

esență că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv

a textului art. 4 din Legea nr. 10/2001 și a dispozițiilor privind moștenirea

testamentară.

S-a arătat că reclamanții au dovedit

calitatea de succesori ai proprietarei terenului revendicat, preluat abuziv de

stat, astfel încât, constatându-se nelegalitatea dispoziției atacate s-a dispus

anularea acesteia, reclamanții dovedind atât calitatea de persoane

îndreptățite la restituirea, cât și

dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat.

Ca o consecință a anulării

dispoziției se impune și restituirea imobilului, astfel cum a fost identificat

în cursul cercetării judecătorești.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat recurs pârâtul Consiliul Local Tecuci, criticând-o pentru

nelegalitate, sens, în care au susținut că, la data naționalizării, terenul

revendicat nu figura ca fiind proprietatea C.M., situație confirmată prin

certificatul nr. 505 din 23 iunie 1999 eliberat de D.G.A.S., filiala Galați,

act din care rezultă că la acest moment, C.P. figura doar cu un apartament.

În mod greșit s-a dispus restituirea

în natură a imobilului solicitat de reclamanți, întrucât acesta este deținut de

o societate comercială, respectiv SC A. SA Tecuci, căreia i-au fost înaintate

cu adresa nr. 13674 din 17 iulie 2001 notificare și actele depuse de reclamanți

și care are, prin urmare calitate de persoană juridică deținătoare, în sensul

legii, și care are obligație de soluționarea cauzei reclamanților.

Recursul este fondat.

Reclamanții au notificat Primarul

municipiului Tecuci cu cererile înregistrate sub nr. 24/2001, respectiv nr. 197/2002,

solicitând restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Tecuci,

compus din construcții cu beci cu suprafața construită de 214 mp, garaj de 32

mp, precum și din suprafața de 2109 mp teren.

Prin dispoziția nr. 129 din 8

aprilie 2002 emisă de Primarul municipiului Tecuci a fost respinsă cererea de

restituire în natură a suprafeței de 2109 mp teren, reținându-se că

solicitanții nu au făcut dovada calității de moștenitori ai proprietarului.

Cu actele depuse la dosarul cauzei,

reclamanții au făcut dovada calității de moștenitori ai proprietarului

imobilului, reținându-se, temeinică aceștia se încadrează în categoria

persoanelor îndreptățite la restituire sens în care sunt prevederile art. 4

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, mențiunile dispoziției atacate fiind corect

anulate.

În mod greșit însă, pe baza unui

probatoriu sărac și fără a lămuri împrejurările de fapt ale cauzei, instanța de

apel a dispus restituirea în natură a bunului, în structura și suprafețele

indicate prin cererea introductivă, deși, datele dosarului sunt contradictorii

atât sub acest aspect, cât și a situației juridice a bunului ce constituie

obiectul litigiului.

Există astfel neconcordanțe între

notificarea transmisă pârâtei, cele dispuse prin dispoziția atacată și

respectiv dispozițiile hotărârii ce constituie obiectul controlului judiciar.

Astfel, deși prin notificare,

reclamanții solicită restituirea unei construcții în suprafață de 214 mp și

garaj cu beci de 32 mp și a terenului aferent acestora de 2109 mp prin

dispoziția atacată, pârâta dispune admiterea cererii de restituire în natură a

terenului, omițând să facă vreo referire relativ la imobilul construcție (casă

și garaj).

Prin acțiunea civilă cu judecarea

căreia au fost investite instanțele judecătorești, în afara imobilului

construcție s-a solicitat și restituirea unui teren liber în suprafață de 2863

mp.

Instanța de apel s-a pronunțat în

sensul solicitat de reclamanți, dispunând restituirea întregului imobil în

structura și suprafețele solicitate prin acțiune, fără a lămuri diferența de

suprafață constată în petițiile formulate de aceștia.

De asemenea, în recurs, pârâta a mai

învederat și împrejurarea că imobilul construcție se află în patrimoniul unei

societății comerciale SC A. SA Tecuci, căreia, cu adresa nr. 13674 din 17 iulie

2001 i-ar fi înaintat notificarea reclamanților.

Prin urmare, pentru a se lămuri

situația juridică a acestui imobil, entitatea care are calitate de unitate

deținătoare, precum și pentru identificarea terenului solicitat sub aspectul

limitelor suprafeței acestuia, scop în care se impune suplimentarea

probatorului și administrarea probei cu expertiză tehnică de specialitate, în

temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. recursul va fi admis, iar hotărârea

casată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Consiliul Local Tecuci împotriva deciziei civile nr. 18A din 4 februarie 2003 a

Curții de Apel Galați.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, 21 octombrie 2005.