ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8277/2005

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 13 mai 2002, reclamanții D.C. și D.F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al municipiului Tecuci și Primarul municipiului Tecuci să se dispună desființarea dispoziției nr. 129 din 8 aprilie 2002 emisă de pârâtul Primarul municipiului Tecuci și restituirea în natură a imobilului situat în Tecuci, imobil constând în suprafață construită de 214 mp (casă cu etaj), 32 mp (garaj cu beci) și teren liber în suprafață de 2863 mp. În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că astfel cum rezultă din testamentul autentificat sub nr. 3700 din 5 octombrie 1990, precum și certificatul de moștenitor nr. 146 din 17 martie 1992 au calitate de moștenitori ai defunctei C.M.

Prin notificările nr. 24/2001 și respectiv nr. 197/2002, au solicitat restituirea în natură a imobilului menționat, solicitare respinsă prin dispoziția nr. 129 din 8 aprilie 2002 justificat de lipsa calității de moștenitori ai defunctei. Au mai arătat că dispoziția instanței este în contradicție cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, potrivit cărora sunt îndreptățiți la restituirea în natură a imobilelor preluate de stat în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 și moștenitorii foștilor proprietari, calitate pe care au dovedit-o cu înscrisurile depuse la dosar. Prin sentința civilă nr. 345/F din 20 iunie 2002 pronunțată de Tribunalul Galați a fost respinsă acțiunea formulată baza legii nr. 10/001, ca nefondată.

În considerentele sentinței s-a reținut, în esență că, reclamanții sunt moștenitorii testamentari ai celei care a fost proprietara imobilului revendicat. În raport de conținutul testamentului invocat de reclamanți în sprijinul îndreptățirii lor de a uza de prevederile Legii nr. 10/2001, acestea sunt beneficiarii unui legat cu titlu universal, pentru bunurile existente la data decesului său, iar nu cu privire la toate bunurile prezente și viitoare ce pot forma obiectul transmiterii mortis causa . Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel reclamanții, solicitând schimbarea în totalitate a sentinței și admiterea acțiunii introductive. În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanții au susținut împrejurarea că imobilul în litigiu nu se află în proprietatea testatoarei la momentul întocmirii testamentului nu echivalează cu înlăturarea caracterului universal al testamentului.

Au invocat prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, precum și dispozițiile art. 888, art. 891 și art. 688 C. civ. precum și prevederile art. 6 lit. 1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică. Prin decizia civilă nr. 18/A din 4 februarie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Galați, a fost admis apelul, schimbată sentința primei instanțe, iar în cererea rejudecării cauzei, a fost admisă acțiunea reclamanților și anulată dispoziția nr. 129 din 8 aprilie 2002 emisă de Primarul municipiului Tecuci. S-a dispus restituirea în natură către reclamanți a imobilului situat în Tecuci , alcătuit din casă de locuit cu etaj 214 mp, garaj cu beci 32 mp și teren liber în suprafață de 2863 mp.

Instanța de apel a reținut, în esență că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a textului art. 4 din Legea nr. 10/2001 și a dispozițiilor privind moștenirea testamentară. S-a arătat că reclamanții au dovedit calitatea de succesori ai proprietarei terenului revendicat, preluat abuziv de stat, astfel încât, constatându-se nelegalitatea dispoziției atacate s-a dispus anularea acesteia, reclamanții dovedind atât calitatea de persoane îndreptățite la restituirea, cât și dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat. Ca o consecință a anulării dispoziției se impune și restituirea imobilului, astfel cum a fost identificat în cursul cercetării judecătorești.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul Consiliul Local Tecuci, criticând-o pentru nelegalitate, sens, în care au susținut că, la data naționalizării, terenul revendicat nu figura ca fiind proprietatea C.M., situație confirmată prin certificatul nr. 505 din 23 iunie 1999 eliberat de D.G.A.S., filiala Galați, act din care rezultă că la acest moment, C.P. figura doar cu un apartament. În mod greșit s-a dispus restituirea în natură a imobilului solicitat de reclamanți, întrucât acesta este deținut de o societate comercială, respectiv SC A. SA Tecuci, căreia i-au fost înaintate cu adresa nr. 13674 din 17 iulie 2001 notificare și actele depuse de reclamanți și care are, prin urmare calitate de persoană juridică deținătoare, în sensul legii, și care are obligație de soluționarea cauzei reclamanților.

Recursul este fondat. Reclamanții au notificat Primarul municipiului Tecuci cu cererile înregistrate sub nr. 24/2001, respectiv nr. 197/2002, solicitând restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Tecuci, compus din construcții cu beci cu suprafața construită de 214 mp, garaj de 32 mp, precum și din suprafața de 2109 mp teren. Prin dispoziția nr. 129 din 8 aprilie 2002 emisă de Primarul municipiului Tecuci a fost respinsă cererea de restituire în natură a suprafeței de 2109 mp teren, reținându-se că solicitanții nu au făcut dovada calității de moștenitori ai proprietarului. Cu actele depuse la dosarul cauzei, reclamanții au făcut dovada calității de moștenitori ai proprietarului imobilului, reținându-se, temeinică aceștia se încadrează în categoria persoanelor îndreptățite la restituire sens în care sunt prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, mențiunile dispoziției atacate fiind corect anulate.

În mod greșit însă, pe baza unui probatoriu sărac și fără a lămuri împrejurările de fapt ale cauzei, instanța de apel a dispus restituirea în natură a bunului, în structura și suprafețele indicate prin cererea introductivă, deși, datele dosarului sunt contradictorii atât sub acest aspect, cât și a situației juridice a bunului ce constituie obiectul litigiului. Există astfel neconcordanțe între notificarea transmisă pârâtei, cele dispuse prin dispoziția atacată și respectiv dispozițiile hotărârii ce constituie obiectul controlului judiciar. Astfel, deși prin notificare, reclamanții solicită restituirea unei construcții în suprafață de 214 mp și garaj cu beci de 32 mp și a terenului aferent acestora de 2109 mp prin dispoziția atacată, pârâta dispune admiterea cererii de restituire în natură a terenului, omițând să facă vreo referire relativ la imobilul construcție (casă și garaj).

Prin acțiunea civilă cu judecarea căreia au fost investite instanțele judecătorești, în afara imobilului construcție s-a solicitat și restituirea unui teren liber în suprafață de 2863 mp. Instanța de apel s-a pronunțat în sensul solicitat de reclamanți, dispunând restituirea întregului imobil în structura și suprafețele solicitate prin acțiune, fără a lămuri diferența de suprafață constată în petițiile formulate de aceștia. De asemenea, în recurs, pârâta a mai învederat și împrejurarea că imobilul construcție se află în patrimoniul unei societății comerciale SC A. SA Tecuci, căreia, cu adresa nr. 13674 din 17 iulie 2001 i-ar fi înaintat notificarea reclamanților.

Prin urmare, pentru a se lămuri situația juridică a acestui imobil, entitatea care are calitate de unitate deținătoare, precum și pentru identificarea terenului solicitat sub aspectul limitelor suprafeței acestuia, scop în care se impune suplimentarea probatorului și administrarea probei cu expertiză tehnică de specialitate, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. recursul va fi admis, iar hotărârea casată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Tecuci împotriva deciziei civile nr. 18A din 4 februarie 2003 a Curții de Apel Galați. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, 21 octombrie 2005.