ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4925/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 314 din 31 mai 2004, Tribunalul Galați, secția civilă. - a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul local Tecuci și Primarul municipiului Tecuci; - a respins acțiunea formulată de reclamanta C.R. în contradictoriu cu pârâții Consiliul local Tecuci și Primăria Tecuci, având ca obiect restituirea în natură, în cota de ½ din imobilul situat în Tecuci, sau acordarea despăgubirilor bănești, ca nefondată. - a admis acțiunea formulată de reclamanții C.M. și G.V.T., în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Tecuci, a anulat dispoziția nr. 853 din 4 decembrie 2003 emisă de Primarul municipiului Tecuci și a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Tecuci, format din casă de locuit și teren aferent, în suprafață de 1745,12 mp cu cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, pe de o parte reclamanta C.C., care a invocat calitatea de unic moștenitor al familiei Ș.E.C. și, pe de altă parte, reclamanții C.M. și G.V.T., invocând dreptul de proprietate al numiților M. și D.G., au solicitat restituirea în natură a imobilului menționat, situat în Tecuci, respectiv terenul, cu referire la reclamanta C.C. Prin dispoziția nr. 805 din 17 ianuarie 2003, Primăria municipiului Tecuci a respins notificarea petentei C.C., cu motivarea nedovedirii de către aceasta a calității de titular al dreptului de proprietate. Prin acțiune, reclamanta C.C.

a susținut că nu are titlu de proprietate deoarece actul de proprietate a fost ridicat odată cu naționalizarea imobilului, iar Arhivele Naționale ale Statului nu au în depozit registrul de inscripțiuni–transcripțiuni al fostului Tribunal Tecuci pentru anul 1947. Reclamanții C. și G. au arătat, prin cererea de chemare în judecată, că imobilul a fost cumpărat în anul 1933 de autorii lor, a fost deținut până în anul 1946, dată la care a fost rechiziționat, după care, nelegal, față de calitatea autorului lor D.G. de ofițer al armatei române, imobilul a fost naționalizat. Au mai precizat reclamanții că imobilul a fost naționalizat de la frații K. și familia Ș., persoane care locuiau la acea dată în imobil, fără titlu.

Din actele dosarului a rezultat cert exclusiv cumpărarea imobilului, la data de 10 martie 1993, de către familia M. și D.G. Ulterior, situația juridică a imobilului apare ca incertă. Ca atare, notificarea reclamantei C. corect a fost respinsă, iar notificarea reclamanților G. și C. a fost greșit respinsă. Totodată, fiind liber, imobilul poate fi restituit în natură. Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel reclamanta C.R. și pârâta Primăria municipiului Tecuci. Apelanta–reclamantă a susținut, în esență, că a făcut dovada dreptului de proprietate al autorilor săi, împrejurare în raport de care în mod greșit notificarea și, ulterior, acțiunea, au fost respinse, cu încălcarea dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Apelanta–pârâtă a solicitat, în principal, respingerea acțiunii și față de reclamanții C.V.T. și C.M., în raport de împrejurarea că persoanele deposedate nu au fost autorii acestora ci frații K. și familia Ș. Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 1299/A din 18 octombrie 2004, a respins apelurile ca nefondate. În motivarea acestei hotărâri, instanța de control judiciar a reținut că prima instanță a apreciat corect că reclamanta menționată nu a făcut dovada dreptului de proprietate și că, în condițiile în care imobilul era rechiziționat, autorii acesteia nu puteau deveni titulari ai dreptului de proprietate. Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta C.R. a declarat recurs, întemeiata pe art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând nelegalitatea deciziei în raport de dispozițiile art. 2, art. 16, alin. (3), art. 22 din Legea nr. 10/2001 și art. 480 C. civ. Reclamanta a susținut că autorii săi, Ș.V. și E.C. au dobândit coproprietatea imobilului, în indiviziune de drept comun împreună cu K.I. și K.A., prin cumpărare de la vânzătorii G.D. și G.M., în Naul 1947. Imobilul a fost naționalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950, prin decizia nr. 134/1962, de la coproprietarii K.I., K.A., Ș.V. și Ș.E.C. Prin înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate, precum și a imposibilității obiective de a prezenta titlul de proprietate. Totodată, calitatea de coproprietar a autorilor săi este dovedită de înscrisurile din care rezultă că autoritățile locale au corespondat cu G.M.

numai până în 1946, iar ulterior exclusiv cu coproprietarii menționați de către reclamanta C., corespunzător perioadelor în care fiecare dintre aceștia au fost titularii dreptului de proprietate asupra imobilului a cărui restituire s-a cerut. În concluzie, reclamanta a solicitat admiterea recursului, pe fond, admiterea acțiunii formulate de către aceasta și respingerea acțiunii reclamanților C.M. și G.V.T. Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză se constată că prima instanță a reținut o situație contradictorie, respectiv nu a stabilit cert situația juridică a imobilului, sub aspectul titularului dreptului de proprietate la data trecerii acestuia în proprietatea statului.

Ca atare, apelul declarat de reclamanta C.R. împotriva hotărârii primei instanțe apare ca fiind întemeiat sub aspectul acestor critici, elementele silogismului judiciar, la care se referă art. 261 pct. 5 C. proc. civ., neîndeplinind în acest caz condițiile prevăzute de textul menționat. Instanța de apel, în condițiile expuse, nu a făcut aplicarea art. 297 alin. (1) C. proc. civ. Drept urmare, hotărârea atacată, este supusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În consecință, conform art. 312 raportat la art. 314 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat de reclamanta C.R.

și va modifica decizia, în sensul că va admite apelul declarat de aceeași parte împotriva hotărârii primei instanțe și va trimite cauza Curții de Apel Galați, în vederea judecării în fond a acțiunii reclamantei menționate, respectiv administrarea de probe în vederea stabilirii certe a situației juridice a imobilului, cu referire la faptele relevate, identificarea și interpretarea normelor legale aplicabile și deducerea consecințelor operațiunilor menționate, exprimate într-o hotărâre temeinică și legală. Totodată, constatând că în mod judicios instanța de control judiciar s-a pronunțat asupra apelului declarat de pârâta Primăria municipiului Tecuci, celelalte dispoziții ale deciziei atacate vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta C.R. împotriva deciziei civile nr. 1299/A din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel Galați, pe care o modifică și admite apelul aceleiași părți. Trimite cauza spre competentă soluționare, în fond, la Curtea de Apel Galați. Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2005.