ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3912/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Galați, la 16 august 2005, reclamanții M.R., S.R., L.S. și L.F. au

chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Galați, solicitând anularea

Dispoziției nr. 1977/SR din 11 iulie 2005 și restituirea în natură a suprafeței

de 8,55 mp situate în Galați.

În motivarea acțiunii reclamanții au

susținut că dispoziția contestată prin care se respinge notificarea cu

argumentul că nu s-a făcut dovada deposedării autorilor lor, este nelegală, în

condițiile în care, în urma cererilor adresate Arhivelor Naționale, s-a

confirmat faptul că acest teren nu a fost înstrăinat de foștii proprietari

anterior preluării în patrimoniul statului.

Tribunalul Galați, secția civilă,

prin sentința nr. 920 din 6 iulie 2006, a admis acțiunea reclamanților, a

dispus anularea dispoziției nr. 1977/SR din 11 iulie 2005 și, pe cale de

consecință, restituirea în natură a suprafeței de 8,55 mp, situate în Tecuci,

Galați.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 9 pct. 1 din Legea nr.

10/2001, completată și modificată prin Legea nr. 247/2005, precum și art. 10

pct. 3 și art. 11 pct. 3 din același act normativ.

Împotriva sentinței menționate a

declarat apel pârâta criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru

neadministrarea tuturor probelor necesare, în baza cărora să se poată stabili

actuala numerotare a imobilelor de pe str. T. Pe de altă parte, s-a susținut că

reclamanții nu au făcut dovada deposedării abuzive, solicitându-se schimbarea

hotărârii în sensul respingerii acțiunii.

Curtea de Apel Galați, secția

civilă, prin decizia nr. 416/A din 21 noiembrie 2006, a respins apelul pârâtei

ca nefondat, reținând că terenul în litigiu, în suprafață de 8,55 mp este

alipit imobilului din str. T. nr. 45, pe această porțiune asigurându-se practic

ieșirea la stradă, astfel cum rezultă din cuprinsul expertizei efectuate în

cauză.

S-a considerat că, deși nu s-a putut

face dovada modului de preluare a imobilului de către stat, este cert că, dată

fiind actuala deținere a acestuia de către Consiliul Local Galați, terenul a

ieșit din proprietatea autoarei reclamanților, trecerea în proprietatea

statului fiind abuzivă, fapt ce îi îndreptățește pe intimați să beneficieze de

prevederile Legii nr. 10/2001.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs în termen legal pârâtul Primarul Municipiului Galați,

criticând-o ca nelegală pentru greșita reținere a deposedării autoarei

reclamanților de terenul în litigiu, teren ce nu a putut fi identificat prin

expertiză.

S-a arătat că, în realitate instanța

de apel nu a cenzurat hotărârea primei instanțe, reținând că reclamanții au

solicitat restituirea în natură a imobilului construcție și teren și admițând

că autorii acestora nu au fost niciodată proprietarii construcției, motiv

pentru care nu puteau formula cerere de restituire.

Intimații reclamanți au formulat

întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În faza recursului nu s-au

administrat probe noi.

Analizând ansamblul probatoriu

administrat în cauză, raportat la criticile invocate, Înalta Curte de Casație

și Justiție va constata că recursul pârâtului este nefondat pentru

considerentele ce succed:

Așa cum corect au reținut instanțele

de fond și apel terenul în litigiu a aparținut autoarei reclamanților, R.R.,

fiind dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul

Covurlui sub nr. 817 din 9 martie 1922. Prin înscrisul menționat s-a făcut

astfel dovada că autoarea reclamanților a cumpărat „o parte din locul cu partea

din șopron construit pe acest loc, situat în Galați.

Ca atare, rezultă cu certitudine că

autoarea intimaților-reclamanți a fost și proprietara construcției edificate pe

teren.

Din cuprinsul actului de proprietate

rezultă că soțul acesteia, I.B.R. a închiriat șopronul, și nu R.I.R., la acea

dată operând regimul separației de bunuri ori de câte ori soții nu stabileau un

alt regim patrimonial prin contractul de căsătorie.

Ca atare, susținerea potrivit căreia

autoarea reclamanților ar fi fost chiriaș și nu proprietar al imobilului în

litigiu este nefondată.

Mai mult, chiar și în situația în

care nu s-ar fi făcut dovada dreptului de proprietate asupra construcției

(șopron), conform dispozițiilor Legii nr. 247/2005, de modificare și completare

a Legii nr. 10/2001, art. 9 pct. 1, imobilele preluate abuziv, indiferent în

posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se

află la data formulării cererii, libere de orice sarcini.

Conform dispozițiilor art. 10 pct. 3

din Legea nr. 10/2001, se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat

construcții ușoare sau demontabile.

Or, așa cum rezultă din expertiza

efectuată în cauză, imobilul din str. T. fost nr. 43, alipit de imobilul din

str. T. nr. 45 este format din teren în suprafață de 8,55 mp, fără a se

specifica nimic cu privire la existența vreunei construcții (șopron).

În consecință, susținerile

recurentului cu privire la construcții sunt nefondate.

Totodată, Curtea va reține că așa

cum corect a apreciat instanța de apel, simplul fapt al deținerii imobilului de

către Consiliul Local Galați face dovada că acesta a ieșit din proprietatea

reclamanților.

Pentru aceste considerente, Curtea

va constata că, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

criticile invocate sunt neîntemeiate și, având în vedere dispozițiile art. 312

alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul pârâtului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâtul

primarul municipiului Galați împotriva deciziei civile nr. 416/A din 21

noiembrie 2006 a Curții de Apel Galați, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 mai 2007.