ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8371/2007

Deliberând asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Reclamanta S.T. a înregistrat pe rolul Tribunalului Galați, la data de 17 iulie 2006, contestația îndreptată împotriva dispoziției nr. 2061 din 30 mai 2006 prin care primarul municipiului Tecuci a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul situat în Tecuci, preluat abuziv din patrimoniul autoarei reclamantei și a cărui restituire în natură nu este posibilă. În motivarea contestației, reclamanta a arătat că Primăria Tecuci „are posibilitatea reală de a despăgubi în natură, prin acordarea unei suprafețe echivalente în intravilanul municipiului”.

Tribunalul, prin sentința civilă nr. 1898 din 16 noiembrie 2006, a respins contestația ca nefondată. Curtea de Apel Galați- secția civilă, prin decizia nr. 210/A din 16 mai 2007, a admis apelul declarat de reclamantă și a schimbat sentința, în sensul că a admis acțiunea, dispunând anularea în parte a dispoziției nr. 2061/2006 și „restituirea prin echivalent prin compensarea cu o suprafață de 225 mp în intravilanul localității Tecuci, zona Tecuciul Nou, conform procesului-verbal din 4 iunie 2004 al Primăriei Tecuci”. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, potrivit procesului-verbal nr. 18128 din 10 iunie 2004, primăria Tecuci a făcut reclamantei oferta compensării cu un alt teren situat în zona Tecuciului Nou, pe care însă nu a pus-o în executare prin emiterea unei dispoziții de atribuire a terenului oferit.

Apărarea intimatei pârâte Primăria Tecuci privind „lipsa de terenuri” a fost înlăturată, cu motivarea că din anunțul nr. 28111 din 9 februarie 2007 reiese că aceasta deținea 170,46 ha teren rezervă. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta Primăria Tecuci, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică în raport cu cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat că măsura acordării de despăgubiri propusă prin dispoziția nr. 2061/2006 este conformă prevederilor titlul VII din Legea nr. 247/2005, motivat de faptul că unitatea administrativ teritorială nu deține imobile pentru atribuire în compensare. Recurenta susține că procesul-verbal încheiat în anul 2004 nu mai poate fi pus în executare datorită deficitului de teren.

În susținerea cererii de recurs a fost anexat un înscris intitulat „Anunț” în cuprinsul căruia se menționează că Primăria Municipiului Tecuci nu deține bunuri imobile pentru atribuire în compensare conform Legii nr. 10/2001. Recursul este fondat. Este adevărat că în cazul imposibilității restituirii în natură a imobilului preluat în mod abuziv, dintre măsurile reparatorii prin echivalent, are prioritate acordarea în compensare a altor bunuri sau servicii, prioritate dedusă din ordinea în care sunt enumerate în cuprinsul art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, felul măsurilor reparatorii prin echivalent. De asemenea, este real că prin procesul-verbal încheiat la data de 4 iunie 2004 între reprezentanții unității administrativ- teritoriale și mandatarul petentei s-a convenit ca acesteia să-i fie atribuit în compensare un alt teren intravilan, în zona „Tecuciului Nou”.

Cu toate acestea, însă, procesul-verbal menționat nu are valoarea juridică a unui titlu de proprietate, nu constituie titlu executoriu, cum eronat precizează instanța de apel, o asemenea natură juridică având, conform dispozițiilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, doar decizia/ dispoziția de aprobare a restituirii în natură ori prin compensare sau hotărârea judecătorească prin care se dispune o asemenea măsură în cadrul contestației promovată în justiție de persoana îndreptățită. Oferta consemnată în procesul- verbal are caracter general iar între data încheierii acesteia și până la data emiterii dispoziției contestate a trecut destul de mult timp ca să facă verosimilă apărarea constantă a recurentei pârâte, în sensul că nu mai deține teren disponibil pentru a-l acorda în compensare.

Instanța de apel a dat o interpretare eronată valorii juridice a procesului-verbal menționat, apreciind contrar prevederilor Legii nr. 10/2001 că încheierea la nivelul anului 2004 a acestuia este suficientă pentru a dispune anulare parțială a dispoziției și restituirea generică a unui teren în compensare, neindividualizat decât prin indicarea suprafeței și a zonei „Tecuciul Nou”, fără a ordona administrarea de probatorii [art. 129 alin. (5) C. proc. civ.] de natură să lămurească realitatea disponibilului de teren intravilan deținut în prezent de pârâtă.

Anunțul întocmit de Primăria municipiului Tecuci la data de 2 februarie 2007, depus în faza procesuală a apelului (fila 14 dosar), la care a făcut trimitere instanța se referă la suprafața totală de 170,40 ha, teren extravilan, ce constituie rezerva Comisiei Locale Tecuci pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, neavând legătură cu disponibilul de teren intravilan susceptibil de a fi acordat în compensare persoanelor îndreptățite conform Legii nr. 10/2001. Pentru considerentele prezente, Curtea constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (3), art. 313 și art. 314 C. proc.

civ., admițând recursul, Curtea va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, aplicarea corectă a legii presupunând administrarea de probe noi în baza cărora urmează să se stabilească în mod concret dacă pârâta deține sau nu teren intravilan disponibil pentru acordarea în compensarea imobilelor a căror restituire în natură nu este posibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Tecuci împotriva deciziei nr. 210/A din 16 mai 2007 a Curții de Apel Galați, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2007.