ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8371/2007

Deliberând asupra recursului de față, în condițiile

art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Reclamanta S.T. a înregistrat pe

rolul Tribunalului Galați, la data de 17 iulie 2006, contestația îndreptată

împotriva dispoziției nr. 2061 din 30 mai 2006 prin care primarul municipiului

Tecuci a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile titlului VII din Legea

nr. 247/2005, pentru imobilul situat în Tecuci, preluat abuziv din patrimoniul

autoarei reclamantei și a cărui restituire în natură nu este posibilă.

În motivarea

contestației, reclamanta a arătat că Primăria Tecuci „are posibilitatea reală

de a despăgubi în natură, prin acordarea unei suprafețe echivalente în

intravilanul municipiului”.

Tribunalul,

prin sentința civilă nr. 1898 din 16 noiembrie 2006, a respins contestația ca

nefondată.

Curtea de

Apel Galați- secția civilă, prin decizia nr. 210/A din 16 mai 2007, a admis

apelul declarat de reclamantă și a schimbat sentința, în sensul că a admis

acțiunea, dispunând anularea în parte a dispoziției nr. 2061/2006 și

„restituirea prin echivalent prin compensarea cu o suprafață de 225 mp în

intravilanul localității Tecuci, zona Tecuciul Nou, conform procesului-verbal

din 4 iunie 2004 al Primăriei Tecuci”.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, potrivit

procesului-verbal nr. 18128 din 10 iunie 2004, primăria Tecuci a făcut

reclamantei oferta compensării cu un alt teren situat în zona Tecuciului Nou,

pe care însă nu a pus-o în executare prin emiterea unei dispoziții de atribuire

a terenului oferit.

Apărarea

intimatei pârâte Primăria Tecuci privind „lipsa de terenuri” a fost înlăturată,

cu motivarea că din anunțul nr. 28111 din 9 februarie 2007 reiese că aceasta

deținea 170,46 ha teren rezervă.

Împotriva

deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta Primăria Tecuci,

criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică în raport cu cazul de modificare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat că

măsura acordării de despăgubiri propusă prin dispoziția nr. 2061/2006 este

conformă prevederilor titlul VII din Legea nr. 247/2005, motivat de faptul că

unitatea administrativ teritorială nu deține imobile pentru atribuire în

compensare.

Recurenta

susține că procesul-verbal încheiat în anul 2004 nu mai poate fi pus în

executare datorită deficitului de teren.

În

susținerea cererii de recurs a fost anexat un înscris intitulat „Anunț” în

cuprinsul căruia se menționează că Primăria Municipiului Tecuci nu deține

bunuri imobile pentru atribuire în compensare conform Legii nr. 10/2001.

Recursul

este fondat.

Este

adevărat că în cazul imposibilității restituirii în natură a imobilului preluat

în mod abuziv, dintre măsurile reparatorii prin echivalent, are prioritate

acordarea în compensare a altor bunuri sau servicii, prioritate dedusă din

ordinea în care sunt enumerate în cuprinsul art. 26 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, republicată, felul măsurilor reparatorii prin echivalent.

De asemenea,

este real că prin procesul-verbal încheiat la data de 4 iunie 2004 între

reprezentanții unității administrativ- teritoriale și mandatarul petentei s-a

convenit ca acesteia să-i fie atribuit în compensare un alt teren intravilan,

în zona „Tecuciului Nou”.

Cu toate

acestea, însă, procesul-verbal menționat nu are valoarea juridică a unui titlu

de proprietate, nu constituie titlu executoriu, cum eronat precizează instanța de

apel, o asemenea natură juridică având, conform dispozițiilor art. 25 alin. (4)

din Legea nr. 10/2001, doar decizia/ dispoziția de aprobare a restituirii în

natură ori prin compensare sau hotărârea judecătorească prin care se dispune o

asemenea măsură în cadrul contestației promovată în justiție de persoana

îndreptățită.

Oferta

consemnată în procesul- verbal are caracter general iar între data încheierii

acesteia și până la data emiterii dispoziției contestate a trecut destul de

mult timp ca să facă verosimilă apărarea constantă a recurentei pârâte, în

sensul că nu mai deține teren disponibil pentru a-l acorda în compensare.

Instanța de

apel a dat o interpretare eronată valorii juridice a procesului-verbal

menționat, apreciind contrar prevederilor Legii nr. 10/2001 că încheierea la

nivelul anului 2004 a acestuia este suficientă pentru a dispune anulare

parțială a dispoziției și restituirea generică a unui teren în compensare,

neindividualizat decât prin indicarea suprafeței și a zonei „Tecuciul Nou”, fără

a ordona administrarea de probatorii [art. 129 alin. (5) C. proc. civ.] de

natură să lămurească realitatea disponibilului de teren intravilan deținut în

prezent de pârâtă.

Anunțul

întocmit de Primăria municipiului Tecuci la data de 2 februarie 2007, depus în

faza procesuală a apelului (fila 14 dosar), la care a făcut trimitere instanța

se referă la suprafața totală de 170,40 ha, teren extravilan, ce constituie

rezerva Comisiei Locale Tecuci pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, neavând

legătură cu disponibilul de teren intravilan susceptibil de a fi acordat în

compensare persoanelor îndreptățite conform Legii nr. 10/2001.

Pentru

considerentele prezente, Curtea constată incidența în cauză a dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 312 alin. (3), art. 313 și art. 314 C. proc. civ., admițând

recursul, Curtea va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași

instanță, aplicarea corectă a legii presupunând administrarea de probe noi în

baza cărora urmează să se stabilească în mod concret dacă pârâta deține sau nu

teren intravilan disponibil pentru acordarea în compensarea imobilelor a căror

restituire în natură nu este posibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului

Tecuci împotriva deciziei nr. 210/A din 16 mai 2007 a Curții de Apel Galați,

secția civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie

2007.