ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 96/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 14 martie 2003, reclamantul C.N.Ș. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Tecuci, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea dispoziției nr. 771/2003, emisă de Primarul Municipiului Tecuci și obligarea pârâtei să-i fie lăsată în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul situat în Tecuci, și suprafața de teren aferentă de 2843,70 mp. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este moștenitorul legal al defunctului C.A., calitate în care a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, preluat abuziv de către stat în baza Decretului nr. 111/1951.

Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința nr. 932 din 22 noiembrie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.Ș., a anulat dispoziția nr. 771 din 10 noiembrie 2003 emisă de Primarul Municipiului Tecuci, și a obligat pe pârâta Primăria Municipiului Tecuci să lase în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul situat în Tecuci, construcție și teren în suprafață de 2843,70 mp. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut că imobilul în litigiu a fost donat obștei locale, de către familia C., pentru a se înființa un muzeu original și o bibliotecă comunală. Din actul de donație rezultă că de la această liberalitate a fost exceptată suprafața de 800 mp situată la întretăierea străzii C. și T.P.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Consiliul Local al Municipiului Tecuci, criticând-o pentru următoarele motive: - nu a existat nici o acțiune pentru anularea actului de donație, astfel că reclamantul nu poate solicita restituirea imobilului, deoarece nu a fost preluat abuziv; - prin dispoziția art. 16 din Legea nr. 10/2001, sunt exceptate de la restituirea în natură imobilele ocupate de unități bugetare din învățământ, sănătate, așezăminte culturale sau unități publice. Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 39/A din 17 februarie 2006 a admis apelul declarat de pârâtul Consiliul Local Tecuci, a schimbat în parte sentința atacată și în rejudecare: A constatat că reclamantul are dreptul la despăgubiri în sumă de 891.348.000 lei, pentru suprafața 800 mp teren situat în Tecuci.

A respins capătul de cerere privind restituirea în natură a construcției și a terenului aferent. A înlăturat din dispozitivul sentinței obligarea Primarului Municipiului Tecuci, de a lăsa în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul situat în Tecuci, construcție și o suprafață aferentă de 2843,70 mp. A menținut restul dispozițiilor sentinței atacate. Pentru a decide astfel, instanța de apel, a reținut, că din actul de donație rezultă că suprafața de 800 mp a rămas în proprietatea donatorului, fiind preluată de Primăria Municipiului Tecuci, deși nu a făcut obiectul actului de donație. Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reclamantul este îndreptățit la despăgubiri în cuantum de 891.348.000 lei, pentru suprafața de 800 mp teren situat în Tecuci.

Împotriva acestei decizii, reclamantul C.N.Ș., a declarat recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând următoarele: - pârâtul Consiliul Local Tecuci nu a făcut dovada acceptării donației și a comunicării acestei acceptări prin act autentic până la data decesului donatorului, așa încât donația nu produce efecte juridice, conform art. 814 C. civ. - din adresa nr. 3934 din 28 aprilie 1953, rezultă că întregul imobil a fost preluat de stat, considerându-se că a fost părăsit de proprietar; așadar donația nu a fost acceptată și nu a produs efecte, iar preluarea imobilului a fost abuzivă; - din completarea la raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că întreaga suprafață de teren, este de 13.814 mp și are o valoare de 15.391.361.260 lei, ambele instanțe apreciind eronat că terenul este în suprafață de 2843,70 mp.

Față de cele expuse, reclamantul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei, și admiterea cererii de restituire în natură a construcției și terenului în suprafață de 13.014 mp, precum și menținerea dispoziției privitoare la despăgubiri bănești pentru suprafața de 800 mp, ocupată cu alte construcții. Recursul nu este întemeiat. Art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, republicată prevedea că, prin imobile preluate abuziv se înțeleg cele donate statului, sau altor persoane juridice, în baza unor acte speciale adoptate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 precum și alte imobile donate statului, dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Prin noul text, se precizează că anularea sau constatarea nulității donației, prin hotărârea definitivă și irevocabilă, este cerută când donația s-a făcut prin act autentic, iar nu și în cazul în care donația nu s-a făcut în formă autentică, în temeiul Decretului nr. 410/1948 și a Decretului nr. 479/1954. În speță, prin actul de donație din 16 iulie 1934, autentificat sub nr. 1092 de Tribunalul Tecuci, T.A.C., a donat Primăriei orașului Tecuci, imobilul proprietatea acestuia, situat în orașul Tecuci, compus din casă de locuit, împreună cu toate dependințele, plantațiunile, etc., și cu tot locul lor. Primăria a fost obligată ca în acest imobil să înființeze un Muzeu și Bibliotecă care vor constitui o fundațiune ce va purta numele: „Fundația Culturală T. și M.C.”.

Din conținutul actului de donațiune, „se exceptează suprafața de 800 mp situată la întretăierea străzii C. și T.P., având lungimea despre această stradă de 40 mp, iar despre strada C. de 20 mp porțiunea de teren ce rămâne în proprietatea mea”. Donația a fost acceptată în ședința din 4 august 1934 a Consiliului Comunal al orașului Tecuci. Cu adresa nr. 11502 din 27 noiembrie 1934, Primarul orașului Tecuci, a înaintat Prefectului Județului Galați, în vederea aprobării, actul de acceptare a donației. La 4 ianuarie 1935, Prefectul Județului Galați, cu adresa nr. 14442, transmite mulțumiri donatorului, în vederea înființării unui muzeu și unei biblioteci. Înscrisurile menționate confirmă acceptarea donației și exclud ipoteza preluării abuzive a imobilului revendicat.

Pe de altă parte, nu există o hotărâre judecătorească prin care să se fi anulat sau constatat nulitatea donației, și ca atare dispozițiile Legii nr. 10/2001 au fost corect aplicate, astfel încât recursul este nefondat, urmând a fi respins conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de C.N.Ș. împotriva deciziei civile nr. 39/A din 17 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2007.