ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2741/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

1010/ E din 4 aprilie 2007 a Tribunalului Iași, secția comercială și de

contencios administrativ, s-a admis excepția calității procesuale pasive a

pârâților C.L.M. IAȘI și P.M. IAȘI și au fost respinse excepțiile privind lipsa

capacității de folosință a P.M. IAȘI și a nelegalității Hotărârii nr. 28/2000 a

C.J. IAȘI.

Prin aceeași sentință

a fost admisă acțiunea reclamantei și a fost obligată pârâta P.M. IAȘI: la

plata sumei de 82.511,76 lei cu titlu preț facturi neachitate, aferente lunii

ianuarie 2004, la plata sumei de 52.251,38 lei reprezentând penalități

calculate la factura lunii ianuarie 2004, de la data scadentă și până la

achitarea sumei restante, a mai fost obligată pârâta la 4.047,46 lei cheltuieli

de judecată. A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții C.J.

IAȘI și P.M. IAȘI, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate

procesuală pasivă.

Tribunalul a reținut

că:

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive a C.L.M. Iași a fost admis, întrucât acești

pârâți nu au fost părți în contractul de furnizare a serviciilor de apă canal.

Excepțiile privind

lipsa capacității de folosință a P.M. Iași și a nelegalității Hotărârii nr. 28/2000

a C.J. Iași au fost respinse, ca neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

- în ceea ce privește

lipsa capacității de folosință a P.M. Iași, tribunalul a apreciat că semnatara

contractului de furnizare este numai P.M. Iași și având în vedere dispozițiile art.

969 C. civ. și art. 970 din același cod, convențiile legal încheiate au putere

de lege între părțile contractante;

- cealaltă excepție

s-a apreciat ca fiind neîntemeiată, deoarece aceasta și-a produs efectele prin

emiterea Ordinului nr. 29/ N din 23 decembrie 1993 de către C.J. Iași, acest

ordin nefiind atacat, în termen util, pe calea contenciosului administrativ.

Având în vedere că a fost admisă excepția

lipsei calității procesuale pasive a C.L.M. Iași și a P.M. Iași, acțiunea

formulată de reclamantă împotriva acestora a fost respinsă, ca fiind introdusă

împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei,

instanța de fond a reținut, în esență, că pârâta P.M. IAȘI nu și-a îndeplinit

obligația de plată a contravalorii prestațiilor efectuate conform contractului nr.

2500/1995, având ca obligație principală aceea de a achita prețul în ziua și la

locul stabilit prin contract, pârâta neachitând diferența de preț în sumă de

82.511,38 lei, ce reprezintă restul de plată a facturii nr. 86699/20 din 21

ianuarie 2004, cu o valoare totală de 82.511,38 lei emisă de reclamantă, în

care erau incluse serviciile contractuale prestate de reclamantă în perioada

ianuarie 2004.

Ca urmare a

neachitării de către pârâtă a debitului datorat, pârâta a fost obligată și la

plata penalităților de întârziere, conform actului adițional încheiat de părți

în martie 1998;

Apelul declarat de P.M.

IAȘI împotriva sentinței a fost admis prin decizia nr. 96 din 15 octombrie 2007

a Curții de Apel Iași, secția comercială și, pe care a schimbat-o, în parte,

și, în consecință:

A fost admisă

excepția lipsei capacității procesuale de folosință a P.M. IAȘI și a fost

respinsă acțiunea formulată de R.A.J.A.C. IAȘI în contradictoriu cu pârâta P.M.

IAȘI.

A fost admisă

acțiunea formulată de R.A.J.A.C. IAȘI în contradictoriu cu P.M. IAȘI și acesta

a fost obligat la plata sumei de 82.511,76 lei reprezentând preț la facturile

neachitate aferente lunii ianuarie 2004, la plata sumei de 57.251,38 lei

penalități aferente facturii din luna ianuarie 2004, calculate de la scadență

și până la achitarea integrală a sumei restante, cu 4.047,46 lei cheltuieli de

judecată.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

S-a apreciat că P.M. IAȘI

nu are capacitate procesuală pasivă pentru a putea fi parte în judecată,

conform art. 41 alin. (1) C. proc. civ., situație, în care, în mod greșit

tribunalul a respins această excepție.

În ceea ce privește

excepția lipsei capacității procesuale de folosință a P.M. IAȘI, instanța de

apel a apreciat că în raport de dispozițiile art. 77 din Legea nr. 215/2001 primăria

este o structură funcțională cu activitate permanentă, care soluționează

problemele curente ale colectivității locale, neavând capacitate procesuală de

folosință pentru a putea fi parte în judecată, conform art. 41 alin. (1) C.

proc. civ.

Referitor la excepția

nelegalității Hotărârii Consiliului Județean Iași nr. 28/2000 curtea de apel a

apreciat că, în mod corect, a fost respinsă de către tribunal, având în vedere

că pârâții nu au precizat în susținerea excepției care sunt normele legale

încălcate cu prilejul adoptării H.C.L. nr. 28/2000.

S-a mai reținut de

instanța de apel că împrejurarea neexistenței vreunei prevederi referitoare la

apa meteorică în Ordonanța nr. 29/ N din 23 decembrie 1993 nu duce la

nelegalitatea hotărârii adoptată de C.J., interpretarea fiind dată cu

respectarea dispozițiilor art. II din Legea nr. 262/2007.

Instanța de apel,

față de admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a P.M. Iași,

motivele de apel formulate de P.M. Iași nu mai produc o eficiență juridică

asupra actului juridic dedus judecății.

Prin urmare, instanța

de apel a constatat că P.M. IAȘI are calitate procesuală pasivă, potrivit art. 62

din Legea nr. 215/2001, respectiv acesta reprezintă unitatea administrativ

teritorială în relație cu alte autorități publice, cu persoanele juridice sau

fizice române sau străine, precum și capacitatea de a reprezenta unitatea

administrativ teritorială în justiție.

S-a reținut, pe

fondul cauzei, că modificarea duratei contractului nr. 2500/2002, din art. 3,

Cap. III nu este certificată prin semnăturile ambelor părți, precum și

interpretarea art. 6 alin. (2), Cap. IV din contract privind perceperea

penalităților de întârziere de 0,2 % pe zi pentru neplată.

S-a apreciat că

sumele contestate de pârâtă, cu titlu de preț și penalități de întârziere,

acestea nu fac precizări în sensul cuantificării sumelor datorate, în

condițiile în care P.M. IAȘI a beneficiat de serviciile reclamantei R.A.J.A.C.

de alimentare cu apă potabilă și canalizare. Se concluzionează, de către instanța

de apel în considerentele deciziei recurate, că lipsa unui contract încheiat

între părți, atâta timp cât aceasta a beneficiat de furnizarea acestor

servicii, nu o exonerează de la plata serviciilor efectuate; în această

situație, P.M. Iași trebuie obligat să le achite, deoarece are capacitate

procesuală pasivă ca reprezentant al primăriei în relațiile cu terții.

În contra celei din

urmă hotărâri a declarat recurs P.M. Iași.

vizează greșita soluționare a excepției de nelegalitate invocată, în sensul că

instanța trebuia să discute admisibilitatea în principiu, după care să

analizeze dacă se impunea suspendarea judecății și trimiterea dosarului la

instanța competentă să se pronunțe asupra excepției de nelegalitate. Referitor

la taxele speciale pentru colectarea apei meteorice acestea nu puteau fi

stabilite în anul 2000, decât conform celor prevăzute de legea în vigoare, or,

la acea dată competent să stabilească aceste taxe era C.L., C.J. Iași nu era

competent să instituie taxe, ci numai C.L. Iași. În concluzie, recurenta mai

arată că taxa pentru colectarea apei meteorice nu are temei legal, întrucât

hotărârea C.J. nr. 28/2000 nu avea o bază legală privind această taxă.

formulată de recurentă se referă la excepția lipsei calității procesuale pasive

a P.M. Iași, în argumentarea căreia arată că acesta nu este parte în contractul

de prestări servicii, împrejurare ce rezultă din cuprinsul acestuia în sensul

că la rubrica beneficiar figurează P. Iași iar nu P.M. Iași.

formulat a treia critică care se referă la factura emisă de partea potrivnică,

care nu a fost acceptată la plată, deși a fost întocmită în baza contractului nr.

2500/1995.

În susținerea acestei

critici recurentul arată că acest contract și-a încetat valabilitatea la data

de 15 martie 2002, când părțile au încheiat un alt contract pe un an de zile,

astfel acesta a încetat la data de 15 martie 2002. Prin urmare, la data

emiterii facturii între părți nu exista un contract încheiat, astfel că nu

putea fi obligat la plata serviciilor de colectare a apei meteorice. Referitor

la anexele contractului inițial, acesta mai arată că nu erau semnate de

reprezentanții legali ai P. Iași; față de această împrejurare, în opinia

recurentului, factura nu a fost acceptată la plată. Totodată, mai susține că suprafețele

despre care face vorbire partea adversă sunt spații verzi, parcuri de pe

suprafața cărora nu poate fi colectată apa meteorică. De asemenea, recurenta

critică soluția dată și sub aspectul neanalizării modului de calcul folosit în

determinarea, stabilirea contravalorii serviciilor de colectare și epurare a

apelor meteorice, pentru a se putea verifica „corectitudinea” facturii de către

client.

recurentei vizează penalitățile pretinse de reclamantă, în susținerea căreia

arată că reclamanta nu precizează modul de calcul al sumei, iar din listele

depuse de aceasta nu rezultă suma cerută. Suma cerută cu acest titlu este

pretinsă în temeiul unor acte normative care reglementează creanțele bugetare

din impozite și taxe; or, tariful precizat de reclamantă pentru colectarea apei

meteoric nu are natura unui impozit sau taxă, ci ea reprezintă contravaloarea

unui serviciu prestat materializat în prețul inclus în contract.

În argumentare

motivelor de recurs se invocă ca motiv de casare pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ.

Recursul este fondat,

conform considerentelor ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 59 din

Legea nr. 69/1991, în vigoare la data încheierii contractului de prestări

servicii:„Primarul, viceprimarul, secretarul comunei, orașului sau

municipiului, împreună cu aparatul propriu al consiliului local constituie

primăria comunei, orașului sau municipiului, instituție publică cu activitate

permanentă care aduce la îndeplinire efectivă hotărârile consiliului local și

soluționează problemele curente ale colectivității locale în care funcționează”.

Instanța de apel, în

virtutea rolului său activ cu respectarea principiului disponibilității,

trebuia să analizeze actul juridic dedus judecății în raport de dispozițiile

legale menționate, precum și din perspectiva dispozițiilor art. 969 C. civ.

Astfel, potrivit

acestui text de lege convențiile legal făcute au putere de lege. Textul de lege

precitat reprezentând legea părților, în virtutea liberului consimțământ al

acestora, niciuna dintre părțile contractante nu se poate sustrage obligațiilor

contractuale, fără consimțământul celeilalte părți.

Ca urmare, un

contract odată încheiat, nu este facultativ, ci este obligatoriu, pacta sunt

servanda, pentru părțile contractante, în sarcina cărora s-au consimțit

drepturi și obligații reciproce, nerespectarea acestuia fiind sancționată prin

clauzele contractuale, în condițiile legii.

În speță, raporturile

comerciale dintre părți au fost stabilite prin contractul încheiat la data de

01 ianuarie 1995, prelungit ulterior, prin care reclamanta, R.A.J.A.C. Iași,

s-a obligat să furnizeze pârâtei, P.M. Iași, servicii de alimentare cu apă

potabilă și canalizare, iar pârâta, la rândul său, s-a obligat să-i plătească

contravaloarea serviciilor furnizate, cu obligarea la plata unor penalități de

2 % pe fiecare zi de întârziere.

Potrivit

dispozițiilor art. 969 C. civ., contractul nr. 2500/2002 a fost încheiat de

reclamantă și P.M. Iași, aceasta din urmă având calitate procesuală pasivă.

Față de argumentele

mai susmenționate în mod greșit instanța de apel a apreciat că P.M. Iași nu are

calitate procesuală pasivă.

Având în vedere că P.M.

Iași are calitate procesuală pasivă, conform considerentelor anterior expuse, pentru

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul și se va

modifica decizia atacată în sensul că se va respinge apelul reținându-se ca

legală sentința atacată.

Cum împotriva

sentinței tribunalului recurentul nu a declarat apel, acesta nu poate pe de o

parte omisso medio să o critice sub alte aspecte decât cel reținut de instanța

de recurs, așa încât celelalte critici pe care acesta le-a formulat nu vor fi

analizate, iar pe de altă parte lipsind interesul, recursul a fost făcut în

nume propriu și s-a constatat lipsa calității procesuale pasive a recurentului.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte va admite recursul, cu consecința modificării deciziei

recurate, în sensul respingerii apelului declarat de P.M. Iași.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul P.M. IAȘI împotriva deciziei nr. 96 din 15 octombrie 2007 a

Curții de Apel Iași, secția comercială, pe care o modifică în sensul că

respinge apelul declarat de P.M. Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 octombrie 2008.