ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2741/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1010/ E din 4 aprilie 2007 a Tribunalului Iași, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis excepția calității procesuale pasive a pârâților C.L.M. IAȘI și P.M. IAȘI și au fost respinse excepțiile privind lipsa capacității de folosință a P.M. IAȘI și a nelegalității Hotărârii nr. 28/2000 a

C.J. IAȘI.

Prin aceeași sentință a fost admisă acțiunea reclamantei și a fost obligată pârâta P.M. IAȘI: la plata sumei de 82.511,76 lei cu titlu preț facturi neachitate, aferente lunii ianuarie 2004, la plata sumei de 52.251,38 lei reprezentând penalități calculate la factura lunii ianuarie 2004, de la data scadentă și până la achitarea sumei restante, a mai fost obligată pârâta la 4.047,46 lei cheltuieli de judecată. A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții C.J. IAȘI și P.M. IAȘI, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Tribunalul a reținut că: Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a C.L.M. Iași a fost admis, întrucât acești pârâți nu au fost părți în contractul de furnizare a serviciilor de apă canal.

Excepțiile privind lipsa capacității de folosință a P.M. Iași și a nelegalității Hotărârii nr. 28/2000 a C.J. Iași au fost respinse, ca neîntemeiate, pentru următoarele considerente: - în ceea ce privește lipsa capacității de folosință a P.M. Iași, tribunalul a apreciat că semnatara contractului de furnizare este numai P.M. Iași și având în vedere dispozițiile art. 969 C. civ. și art. 970 din același cod, convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante; - cealaltă excepție s-a apreciat ca fiind neîntemeiată, deoarece aceasta și-a produs efectele prin emiterea Ordinului nr. 29/ N din 23 decembrie 1993 de către C.J. Iași, acest ordin nefiind atacat, în termen util, pe calea contenciosului administrativ.

Având în vedere că a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a C.L.M. Iași și a P.M. Iași, acțiunea formulată de reclamantă împotriva acestora a fost respinsă, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut, în esență, că pârâta P.M.

IAȘI nu și-a îndeplinit obligația de plată a contravalorii prestațiilor efectuate conform contractului nr. 2500/1995, având ca obligație principală aceea de a achita prețul în ziua și la locul stabilit prin contract, pârâta neachitând diferența de preț în sumă de 82.511,38 lei, ce reprezintă restul de plată a facturii nr. 86699/20 din 21 ianuarie 2004, cu o valoare totală de 82.511,38 lei emisă de reclamantă, în care erau incluse serviciile contractuale prestate de reclamantă în perioada ianuarie 2004. Ca urmare a neachitării de către pârâtă a debitului datorat, pârâta a fost obligată și la plata penalităților de întârziere, conform actului adițional încheiat de părți în martie 1998; Apelul declarat de P.M.

IAȘI împotriva sentinței a fost admis prin decizia nr. 96 din 15 octombrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția comercială și, pe care a schimbat-o, în parte, și, în consecință: A fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a P.M. IAȘI și a fost respinsă acțiunea formulată de R.A.J.A.C. IAȘI în contradictoriu cu pârâta P.M. IAȘI. A fost admisă acțiunea formulată de R.A.J.A.C. IAȘI în contradictoriu cu P.M. IAȘI și acesta a fost obligat la plata sumei de 82.511,76 lei reprezentând preț la facturile neachitate aferente lunii ianuarie 2004, la plata sumei de 57.251,38 lei penalități aferente facturii din luna ianuarie 2004, calculate de la scadență și până la achitarea integrală a sumei restante, cu 4.047,46 lei cheltuieli de judecată.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. S-a apreciat că P.M. IAȘI nu are capacitate procesuală pasivă pentru a putea fi parte în judecată, conform art. 41 alin. (1) C. proc. civ., situație, în care, în mod greșit tribunalul a respins această excepție. În ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale de folosință a P.M. IAȘI, instanța de apel a apreciat că în raport de dispozițiile art. 77 din Legea nr. 215/2001 primăria este o structură funcțională cu activitate permanentă, care soluționează problemele curente ale colectivității locale, neavând capacitate procesuală de folosință pentru a putea fi parte în judecată, conform art. 41 alin. (1) C. proc. civ.

Referitor la excepția nelegalității Hotărârii Consiliului Județean Iași nr. 28/2000 curtea de apel a apreciat că, în mod corect, a fost respinsă de către tribunal, având în vedere că pârâții nu au precizat în susținerea excepției care sunt normele legale încălcate cu prilejul adoptării H.C.L. nr. 28/2000. S-a mai reținut de instanța de apel că împrejurarea neexistenței vreunei prevederi referitoare la apa meteorică în Ordonanța nr. 29/ N din 23 decembrie 1993 nu duce la nelegalitatea hotărârii adoptată de C.J., interpretarea fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. II din Legea nr. 262/2007. Instanța de apel, față de admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a P.M. Iași, motivele de apel formulate de P.M.

Iași nu mai produc o eficiență juridică asupra actului juridic dedus judecății. Prin urmare, instanța de apel a constatat că P.M. IAȘI are calitate procesuală pasivă, potrivit art. 62 din Legea nr. 215/2001, respectiv acesta reprezintă unitatea administrativ teritorială în relație cu alte autorități publice, cu persoanele juridice sau fizice române sau străine, precum și capacitatea de a reprezenta unitatea administrativ teritorială în justiție. S-a reținut, pe fondul cauzei, că modificarea duratei contractului nr. 2500/2002, din art. 3, Cap. III nu este certificată prin semnăturile ambelor părți, precum și interpretarea art. 6 alin. (2), Cap. IV din contract privind perceperea penalităților de întârziere de 0,2 % pe zi pentru neplată.

S-a apreciat că sumele contestate de pârâtă, cu titlu de preț și penalități de întârziere, acestea nu fac precizări în sensul cuantificării sumelor datorate, în condițiile în care P.M. IAȘI a beneficiat de serviciile reclamantei R.A.J.A.C. de alimentare cu apă potabilă și canalizare. Se concluzionează, de către instanța de apel în considerentele deciziei recurate, că lipsa unui contract încheiat între părți, atâta timp cât aceasta a beneficiat de furnizarea acestor servicii, nu o exonerează de la plata serviciilor efectuate; în această situație, P.M. Iași trebuie obligat să le achite, deoarece are capacitate procesuală pasivă ca reprezentant al primăriei în relațiile cu terții. În contra celei din urmă hotărâri a declarat recurs P.M.

Iași. 1. O primă critică vizează greșita soluționare a excepției de nelegalitate invocată, în sensul că instanța trebuia să discute admisibilitatea în principiu, după care să analizeze dacă se impunea suspendarea judecății și trimiterea dosarului la instanța competentă să se pronunțe asupra excepției de nelegalitate. Referitor la taxele speciale pentru colectarea apei meteorice acestea nu puteau fi stabilite în anul 2000, decât conform celor prevăzute de legea în vigoare, or, la acea dată competent să stabilească aceste taxe era C.L., C.J. Iași nu era competent să instituie taxe, ci numai C.L. Iași. În concluzie, recurenta mai arată că taxa pentru colectarea apei meteorice nu are temei legal, întrucât hotărârea C.J.

nr. 28/2000 nu avea o bază legală privind această taxă. 2. O a doua critică formulată de recurentă se referă la excepția lipsei calității procesuale pasive a P.M. Iași, în argumentarea căreia arată că acesta nu este parte în contractul de prestări servicii, împrejurare ce rezultă din cuprinsul acestuia în sensul că la rubrica beneficiar figurează P. Iași iar nu P.M. Iași. 3. Recurenta a formulat a treia critică care se referă la factura emisă de partea potrivnică, care nu a fost acceptată la plată, deși a fost întocmită în baza contractului nr. 2500/1995. În susținerea acestei critici recurentul arată că acest contract și-a încetat valabilitatea la data de 15 martie 2002, când părțile au încheiat un alt contract pe un an de zile, astfel acesta a încetat la data de 15 martie 2002. Prin urmare, la data emiterii facturii între părți nu exista un contract încheiat, astfel că nu putea fi obligat la plata serviciilor de colectare a apei meteorice.

Referitor la anexele contractului inițial, acesta mai arată că nu erau semnate de reprezentanții legali ai P. Iași; față de această împrejurare, în opinia recurentului, factura nu a fost acceptată la plată. Totodată, mai susține că suprafețele despre care face vorbire partea adversă sunt spații verzi, parcuri de pe suprafața cărora nu poate fi colectată apa meteorică. De asemenea, recurenta critică soluția dată și sub aspectul neanalizării modului de calcul folosit în determinarea, stabilirea contravalorii serviciilor de colectare și epurare a apelor meteorice, pentru a se putea verifica „corectitudinea” facturii de către client. 4. Ultima critică a recurentei vizează penalitățile pretinse de reclamantă, în susținerea căreia arată că reclamanta nu precizează modul de calcul al sumei, iar din listele depuse de aceasta nu rezultă suma cerută.

Suma cerută cu acest titlu este pretinsă în temeiul unor acte normative care reglementează creanțele bugetare din impozite și taxe; or, tariful precizat de reclamantă pentru colectarea apei meteoric nu are natura unui impozit sau taxă, ci ea reprezintă contravaloarea unui serviciu prestat materializat în prețul inclus în contract. În argumentare motivelor de recurs se invocă ca motiv de casare pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. Recursul este fondat, conform considerentelor ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 59 din Legea nr. 69/1991, în vigoare la data încheierii contractului de prestări servicii:„Primarul, viceprimarul, secretarul comunei, orașului sau municipiului, împreună cu aparatul propriu al consiliului local constituie primăria comunei, orașului sau municipiului, instituție publică cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire efectivă hotărârile consiliului local și soluționează problemele curente ale colectivității locale în care funcționează”.

Instanța de apel, în virtutea rolului său activ cu respectarea principiului disponibilității, trebuia să analizeze actul juridic dedus judecății în raport de dispozițiile legale menționate, precum și din perspectiva dispozițiilor art. 969 C. civ. Astfel, potrivit acestui text de lege convențiile legal făcute au putere de lege. Textul de lege precitat reprezentând legea părților, în virtutea liberului consimțământ al acestora, niciuna dintre părțile contractante nu se poate sustrage obligațiilor contractuale, fără consimțământul celeilalte părți. Ca urmare, un contract odată încheiat, nu este facultativ, ci este obligatoriu, pacta sunt servanda, pentru părțile contractante, în sarcina cărora s-au consimțit drepturi și obligații reciproce, nerespectarea acestuia fiind sancționată prin clauzele contractuale, în condițiile legii.

În speță, raporturile comerciale dintre părți au fost stabilite prin contractul încheiat la data de 01 ianuarie 1995, prelungit ulterior, prin care reclamanta, R.A.J.A.C. Iași, s-a obligat să furnizeze pârâtei, P.M. Iași, servicii de alimentare cu apă potabilă și canalizare, iar pârâta, la rândul său, s-a obligat să-i plătească contravaloarea serviciilor furnizate, cu obligarea la plata unor penalități de 2 % pe fiecare zi de întârziere. Potrivit dispozițiilor art. 969 C. civ., contractul nr. 2500/2002 a fost încheiat de reclamantă și P.M. Iași, aceasta din urmă având calitate procesuală pasivă. Față de argumentele mai susmenționate în mod greșit instanța de apel a apreciat că P.M. Iași nu are calitate procesuală pasivă.

Având în vedere că P.M. Iași are calitate procesuală pasivă, conform considerentelor anterior expuse, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul și se va modifica decizia atacată în sensul că se va respinge apelul reținându-se ca legală sentința atacată. Cum împotriva sentinței tribunalului recurentul nu a declarat apel, acesta nu poate pe de o parte omisso medio să o critice sub alte aspecte decât cel reținut de instanța de recurs, așa încât celelalte critici pe care acesta le-a formulat nu vor fi analizate, iar pe de altă parte lipsind interesul, recursul a fost făcut în nume propriu și s-a constatat lipsa calității procesuale pasive a recurentului. Față de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursul, cu consecința modificării deciziei recurate, în sensul respingerii apelului declarat de P.M.

Iași. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul P.M. IAȘI împotriva deciziei nr. 96 din 15 octombrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția comercială, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de P.M. Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2008.