ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3435/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3435/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 859/CA din 12 iunie

2007 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosar nr. 1248/107/2006 a fost admisă acțiunea

reclamantei SC C. SA Abrud împotriva pârâtei comuna Bistra reprezentată prin

primar și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 82468,73 lei

contravaloare marfă, 22.517,41 lei dobândă legală și 3.352 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că în baza comenzilor din 10

noiembrie 2002 și respectiv din 17 noiembrie 2003 emise de către pârâta comuna

Bistra prin primarul său de la acea dată, reclamanta a livrat pârâtei

cantitatea de 3.233 tone piatră concasată, conform avizelor de însoțire a

mărfii, depuse la dosar la filele 13 - 127.

Marfa a fost ridicată

și transportată de la reclamantă cu mijloacele de transport aparținând SC C.T.

SA Abrud.

Pentru marfa livrată

reclamanta a emis factura fiscală din 29 noiembrie 2003 în valoare de 61.245,39

lei, precum și factura din 31 decembrie 2003 în valoare de 21.223,34 lei,

pârâta refuzând achitarea lor.

Argumentul invocat de

pârâtă este lipsit de relevanță juridică în ceea ce privește raportul juridic

stabilit între reclamantă și pârâtă, întrucât atâta timp cât din înscrisurile

depuse la dosar rezultă că reclamanta a livrat persoanei indicată de pârâtă,

întreaga cantitate de marfă comandată, în temeiul art. 969 C. civ., acesteia îi

revine obligația de a achita contravaloarea ei.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta comuna Bistra reprezentată prin primar și a

solicitat casarea hotărârii și respingerea acțiunii reclamantei.

Prin Decizia comercială

nr. 96/A din 23 noiembrie 2007 Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, a

respins apelul.

Pentru a se pronunța

astfel instanța de apel a reținut că între pârâtă și SC C.T. SA Abrud s-a

încheiat contractul de execuție lucrări din 2003 pentru repararea drumului

comunal Valea Mare. Acest contract a fost modificat prin act adițional, care

prevedea că pârâta se obligă să pună la dispoziția executantului piatră spartă

furnizată de societatea - reclamantă. Pentru a-și îndeplini această obligație,

pârâta a emis către reclamantă patru comenzi pentru livrarea de piatră

concasată (filele 2-5 dosar Tribunal Alba). Comenzile au fost acceptate de

către reclamantă care a și furnizat marfa către persoana indicată de pârâtă și

anume executantul lucrărilor de reparație a drumului. Pârâta a contestat că ar

fi fost livrată piatra, însă reclamanta a dovedit executarea comenzilor cu

copii ale avizelor de însoțire a mărfii.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta comuna Bistra - reprezentată prin primar invocând

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat

admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului

declarat de pârâtă și pe fond respingerea acțiunii.

În dezvoltarea în

fapt a recursului s-a susținut că hotărârea cuprinde motive contradictorii, că

achiziționarea produsului - piatră concasată - de la reclamantă s-a făcut fără

respectarea procedurii prevăzute în O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile

publice.

Intimata - reclamantă

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului prin prisma motivelor de recurs și a

dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a

pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin

recursul declarat de pârâtă.

Nu se constată

existența cerințelor necesare pentru reținerea motivului de recurs prevăzut de art.

304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât motivarea hotărârii este clară, precisă,

oferind posibilitatea verificării temeiniciei și legalității ei, se referă la

probele administrate în cauză, fiind în concordanță cu acestea, răspunde în

fapt și în drept la cererile formulate de către părți, conducând în mod logic

și convingător la soluția din dispozitiv.

Instanțele s-au

referit la probele dosarului, făcând o apreciere proprie asupra acestora, a

concludenței și utilității lor în lămurirea faptelor deduse judecății,

respectând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Instanța de apel a

făcut o interpretare și aplicare legală a dispozițiilor O.U.G. nr. 45/2003 și

O.U.G. nr. 60/2001, nefiind incident motivul de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În mod întemeiat

instanța a apreciat că între pârâtă, în calitate de cumpărător și reclamantă în

calitate de vânzător a intervenit un contract de vânzare - cumpărare în formă

simplificată a comenzii urmată de executare, iar acesta este un act juridic

distinct de contractul de execuție lucrări care s-a încheiat între pârâtă și

SC C.T. SA Abrud

privind reparația drumului comunal Valea Mare.

Atâta vreme cât

reclamanta și-a îndeplinit obligația de livrare a mărfii, invocarea de către

pârâtă a nerespectării procedurii prevăzute de dispozițiile O.U.G. nr. 45/2003

și 60/2001 de către reprezentanții săi legali pentru a justifica refuzul de a

plăti contravaloarea mărfii, nu poate constitui un motiv temeinic pentru

respingerea acțiunii reclamantei, întrucât acesteia nu îi este îngăduit să se

prevaleze de propria culpă pentru a se sustrage de la executarea obligației

corelative, ceea ce în principiu contravine regulilor executării obligațiilor

contractuale.

Pentru considerentele

expuse în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge

recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

pârâta Primăria comunei Bistra împotriva Deciziei nr. 96 din 23 noiembrie 2007

a Curții de Apel Alba Iulia, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 noiembrie 2008.