ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2754/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 693/C din 18 iunie 2007 Tribunalul Comercial Argeș a admis acțiunea formulată de reclamantă, așa cum a fost precizată, a obligat-o pe pârâtă: la executarea contractului de vânzare - cumpărare din 16 septembrie 2004 și livrarea pietrei brute conform clauzelor contractuale, la plata către reclamantă a sumei de 311.080 euro sau echivalentul în lei, la achitarea plății, reprezentând beneficiul nerealizat ca urmare a neexecutării contractului, calculat începând cu 7 septembrie 2004, la zi și la plata către reclamantă a daunelor compensatorii în sumă de 3.080 euro sau echivalentul în lei, pe fiecare zi, până la data reluării efective a livrărilor de piatră brută de calcar.

A fost obligată pârâta la 13.565 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă. Tribunalul constatând valabilitatea contractului de vânzare - cumpărare încheiat între părți la 16 septembrie 2004 în raport de art. 969 C. civ. a admis acțiunea așa cum a fost precizată. Împotriva sentinței tribunalului în termen legal a formulat apel pârâta SC C.M.S. SRL Lerești criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia nr. 121/A/C din 24 octombrie 2007 Curtea de Apel Pitești a admis apelul formulat de pârâta SC C.M.S. SRL Lerești, a schimbat în tot sentința, în sensul că a respins acțiunea reclamantei, a obligat intimata - reclamantă să plătească apelantei - pârâte suma de 48.891 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că în mod greșit s-a admis acțiunea reclamantei întrucât acest contract este nul absolut și nu poate să producă consecințe juridice. Lipsa capacității de folosință la încheierea unui act juridic se sancționează cu nulitatea absolută a actului respectiv, astfel că pârâta nu putea fi obligată la executarea unui contract nul absolut, ce nu produce efecte juridice. Referitor la obiectul contractului instanța de apel a reținut că este ilicit deoarece prevederile contractuale stabilesc vânzarea de piatră calcar brută, în cantitatea de 12.000.000 tone, cu durata, până la exploatarea în întregime a zăcământului, clauze ce contravin dispozițiilor Legii nr. 85/2003, potrivit cărora numai A.N.R.M.

poate stabili limitele unei exploatări, astfel contractul fiind nul absolut. În fine, instanța de apel a reținut că și cauza contractului este ilicită, atrăgând nulitatea acestuia, deoarece reclamanta dorește să obțină profit prin comercializarea unor bunuri aparținând domeniului public al statului, fraudându-se astfel dispozițiile legale în materie. Împotriva acestei decizii, reclamanta SC A.C.G. SRL a declarat recurs și a formulat cerere de repunere în termenul de recurs. În susținerea cererii recurenta a arătat că hotărârea a fost comunicată în mod greșit prin afișare la vechiul său sediu social (în prezent societatea având alt sediu social) deși prin întâmpinarea depusă și prin concluziile scrise s-a precizat că s-a ales ca sediu pentru comunicarea actelor de procedură, sediul Cabinetului de Avocatură, A.A.

din București, sector 1. S-a susținut că instanța era obligată să țină cont de sediul ales și să dispună comunicarea hotărârii la adresa indicată de recurentă și față de faptul că a luat la cunoștință de hotărâre la data de 18 decembrie 2007 recurenta este îndreptățită la repunerea în termenul de formulare a recursului. În temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a criticat decizia solicitând în principal admiterea recursului și casarea deciziei atacate cu trimiterea spre rejudecarea apelului la aceeași instanță ca urmare a încălcării dreptului la apărare, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei atacate în sensul respingerii apelului formulat de SC C.M.S.

SRL ca fiind netemeinică și menținerea ca legală și temeinică a sentinței comerciale formulată de instanța de fond. Intimata a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea cererii de repunere în termen și respingerea recursului ca tardiv arătând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 103 C. proc. civ., iar susținerile recurentei referitoare la neregularitatea procedurală a comunicării deciziei pronunțate în apel sunt infirmate de actele dosarului, astfel că reclamanta a declarat recursul la data de 19 decembrie 2007, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de legea procesuală. Cererea de repunere în termenul de introducere a căii de atac se găsește neîntemeiată și se va respinge.

Articolul 103 alin. (1) C. proc. civ. prevede că neexecutarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa. Împrejurarea invocată de recurentă în sprijinul cererii de repunere în termenul de recurs referitoare la neregularitatea procedurală a comunicării deciziei pronunțate în apel, ca urmare a schimbării sediului în cursul procesului în etapa apelului în sensul că hotărârea a fost comunicată nelegal la vechiul sediu social și nu l-a sediul ales indicat conform art. 98 C. proc. civ., prin întâmpinarea și concluziile depuse la dosar - Cabinetul de Avocatură, A.A.A., București, sector 1 nu este în măsură să determine admisibilitatea cererii de repunere în termenul de exercitare a căii de atac în condițiile în care recurenta nu s-a conformat dispozițiilor art. 98 C. proc.

civ. pentru ca schimbarea sediului să-și producă consecințele procesuale. Potrivit art. 98 C. proc. civ., orice schimbare de domiciliu (sediu) intervenită pe parcursul judecării cauzei, fie în primă instanță, fie ulterior pronunțării hotărârii de către instanța de fond, fie în căile de atac trebuie comunicată instanței sesizate cu judecarea cauzei și părții adverse. Încunoștiințarea instanței se face prin petiție scrisă depusă la dosar, iar încunoștiințarea părții adverse prin scrisoare recomandată, recipisa de predare a acesteia urmând a fi depusă la dosar odată cu petiția de încunoștiințare a instanței despre schimbarea domiciliului (sediului). Neîndeplinirea acestei obligații face ca procedura de citare sau de comunicare a actelor de procedură la domiciliul inițial să fie considerată legală.

În cauză actele dosarului nu relevă îndeplinirea de către reclamantă a obligațiilor stabilite sub sancțiunea neluării în seamă, reglementate prin art. 98 C. proc. civ., respectiv a încunoștiințării părții adverse prin scrisoare recomandată și anexarea recipisei de predare a acesteia. Prin sintagma „împrejurare mai presus de voința ei” legiuitorul a înțeles să reglementeze acele situații de natură obiectivă, care au condus la o imposibilitate de exercitare a dreptului în termenul prevăzut, asimilat forței majore, or recurenta prin cerere de repunere în termenul de declarare a recursului solicita a i se acorda propriei culpe, valoare de împrejurare mai presus de voința sa. Constatând că recurenta nu a fost împiedicată printr-un motiv mai presus de voința sa să depună recursul în termen legal în baza art. 103 C. proc.

civ., cererea de repunere în termen va fi respinsă. Din examinarea actelor dosarului rezultă că hotărârea recurată a fost comunicată legal recurentei - reclamate la data de 27 noiembrie 2007 la sediul social inițial corespunzător cadrului procesual stabilit, conform dovezii de comunicare existentă la fila 122, Dosar nr. 27/1259/2007. Cum recursul declarat de recurenta - reclamantă a fost înregistrat la Curtea de Apel Argeș la data de 19 decembrie 2007 rezultă că actul de procedură a fost îndeplinit cu depășirea termenului imperativ prevăzut de dispozițiile art. 301 C. proc. civ. Așa fiind, Înalta Curte urmează să dispună în sensul respingerii recursului ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de repunere în termen formulată de recurenta - reclamantă. Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta SC A.C.G. SRL București împotriva Deciziei nr. 121/A/C din 24 octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2008.