ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2754/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2754/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 693/C din 18
iunie 2007 Tribunalul Comercial Argeș a admis acțiunea formulată de reclamantă,
așa cum a fost precizată, a obligat-o pe pârâtă: la executarea contractului de
vânzare - cumpărare din 16 septembrie 2004 și livrarea pietrei brute conform
clauzelor contractuale, la plata către reclamantă a sumei de 311.080 euro sau
echivalentul în lei, la achitarea plății, reprezentând beneficiul nerealizat ca
urmare a neexecutării contractului, calculat începând cu 7 septembrie 2004, la
zi și la plata către reclamantă a daunelor compensatorii în sumă de 3.080 euro sau
echivalentul în lei, pe fiecare zi, până la data reluării efective a livrărilor
de piatră brută de calcar.
A fost obligată
pârâta la 13.565 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.
Tribunalul constatând
valabilitatea contractului de vânzare - cumpărare încheiat între părți la 16
septembrie 2004 în raport de art. 969 C. civ. a admis acțiunea așa cum a fost
precizată.
Împotriva sentinței
tribunalului în termen legal a formulat apel pârâta SC C.M.S. SRL Lerești criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin Decizia nr.
121/A/C din 24 octombrie 2007 Curtea de Apel Pitești a admis apelul formulat de
pârâta SC C.M.S. SRL Lerești, a schimbat în tot sentința, în sensul că a respins
acțiunea reclamantei, a obligat intimata - reclamantă să plătească apelantei -
pârâte suma de 48.891 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî
astfel instanța de apel a reținut că în mod greșit s-a admis acțiunea
reclamantei întrucât acest contract este nul absolut și nu poate să producă
consecințe juridice.
Lipsa capacității de
folosință la încheierea unui act juridic se sancționează cu nulitatea absolută
a actului respectiv, astfel că pârâta nu putea fi obligată la executarea unui
contract nul absolut, ce nu produce efecte juridice.
Referitor la obiectul
contractului instanța de apel a reținut că este ilicit deoarece prevederile
contractuale stabilesc vânzarea de piatră calcar brută, în cantitatea de
12.000.000 tone, cu durata, până la exploatarea în întregime a zăcământului,
clauze ce contravin dispozițiilor Legii nr. 85/2003, potrivit cărora numai
A.N.R.M. poate stabili limitele unei exploatări, astfel contractul fiind nul
absolut.
În fine, instanța de
apel a reținut că și cauza contractului este ilicită, atrăgând nulitatea
acestuia, deoarece reclamanta dorește să obțină profit prin comercializarea
unor bunuri aparținând domeniului public al statului, fraudându-se astfel
dispozițiile legale în materie.
Împotriva acestei
decizii, reclamanta SC A.C.G. SRL a declarat recurs și a formulat cerere de
repunere în termenul de recurs.
În susținerea cererii
recurenta a arătat că hotărârea a fost comunicată în mod greșit prin afișare la
vechiul său sediu social (în prezent societatea având alt sediu social) deși prin
întâmpinarea depusă și prin concluziile scrise s-a precizat că s-a ales ca
sediu pentru comunicarea actelor de procedură, sediul Cabinetului de Avocatură,
A.A. din București, sector 1.
S-a susținut că instanța era obligată să țină
cont de sediul ales și să dispună comunicarea hotărârii la adresa indicată de
recurentă și față de faptul că a luat la cunoștință de hotărâre la data de 18
decembrie 2007 recurenta este îndreptățită la repunerea în termenul de
formulare a recursului.
În temeiul
dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a criticat decizia
solicitând în principal admiterea recursului și casarea deciziei atacate cu
trimiterea spre rejudecarea apelului la aceeași instanță ca urmare a încălcării
dreptului la apărare, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în
totalitate a deciziei atacate în sensul respingerii apelului formulat de SC
C.M.S. SRL ca fiind netemeinică și menținerea ca legală și temeinică a
sentinței comerciale formulată de instanța de fond.
Intimata a depus întâmpinare
la dosar prin care a solicitat respingerea cererii de repunere în termen și
respingerea recursului ca tardiv arătând că nu sunt îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 103 C. proc. civ., iar susținerile recurentei referitoare la
neregularitatea procedurală a comunicării deciziei pronunțate în apel sunt
infirmate de actele dosarului, astfel că reclamanta a declarat recursul la data
de 19 decembrie 2007, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de legea
procesuală.
Cererea de repunere
în termenul de introducere a căii de atac se găsește neîntemeiată și se va
respinge.
Articolul 103 alin. (1)
C. proc. civ. prevede că neexecutarea oricărei căi de atac în termenul legal
atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea
dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Împrejurarea invocată
de recurentă în sprijinul cererii de repunere în termenul de recurs referitoare
la neregularitatea procedurală a comunicării deciziei pronunțate în apel, ca
urmare a schimbării sediului în cursul procesului în etapa apelului în sensul
că hotărârea a fost comunicată nelegal la vechiul sediu social și nu l-a sediul
ales indicat conform art. 98 C. proc. civ., prin întâmpinarea și concluziile depuse
la dosar - Cabinetul de Avocatură, A.A.A., București, sector 1 nu este în
măsură să determine admisibilitatea cererii de repunere în termenul de
exercitare a căii de atac în condițiile în care recurenta nu s-a conformat
dispozițiilor art. 98 C. proc. civ. pentru ca schimbarea sediului să-și producă
consecințele procesuale.
Potrivit art. 98 C.
proc. civ., orice schimbare de domiciliu (sediu) intervenită pe parcursul
judecării cauzei, fie în primă instanță, fie ulterior pronunțării hotărârii de
către instanța de fond, fie în căile de atac trebuie comunicată instanței
sesizate cu judecarea cauzei și părții adverse.
Încunoștiințarea
instanței se face prin petiție scrisă depusă la dosar, iar încunoștiințarea
părții adverse prin scrisoare recomandată, recipisa de predare a acesteia
urmând a fi depusă la dosar odată cu petiția de încunoștiințare a instanței
despre schimbarea domiciliului (sediului).
Neîndeplinirea
acestei obligații face ca procedura de citare sau de comunicare a actelor de
procedură la domiciliul inițial să fie considerată legală.
În cauză actele
dosarului nu relevă îndeplinirea de către reclamantă a obligațiilor stabilite
sub sancțiunea neluării în seamă, reglementate prin art. 98 C. proc. civ.,
respectiv a încunoștiințării părții adverse prin scrisoare recomandată și
anexarea recipisei de predare a acesteia.
Prin sintagma
„împrejurare mai presus de voința ei” legiuitorul a înțeles să reglementeze
acele situații de natură obiectivă, care au condus la o imposibilitate de
exercitare a dreptului în termenul prevăzut, asimilat forței majore, or
recurenta prin cerere de repunere în termenul de declarare a recursului
solicita a i se acorda propriei culpe, valoare de împrejurare mai presus de
voința sa.
Constatând că
recurenta nu a fost împiedicată printr-un motiv mai presus de voința sa să
depună recursul în termen legal în baza art. 103 C. proc. civ., cererea de
repunere în termen va fi respinsă.
Din examinarea
actelor dosarului rezultă că hotărârea recurată a fost comunicată legal
recurentei - reclamate la data de 27 noiembrie 2007 la sediul social inițial
corespunzător cadrului procesual stabilit, conform dovezii de comunicare
existentă la fila 122, Dosar nr. 27/1259/2007.
Cum recursul declarat
de recurenta - reclamantă a fost înregistrat la Curtea de Apel Argeș la data de
19 decembrie 2007 rezultă că actul de procedură a fost îndeplinit cu depășirea
termenului imperativ prevăzut de dispozițiile art. 301 C. proc. civ.
Așa fiind, Înalta
Curte urmează să dispună în sensul respingerii recursului ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termen
formulată de recurenta - reclamantă.
Respinge, ca tardiv,
recursul declarat de reclamanta
SC A.C.G. SRL București împotriva Deciziei
nr. 121/A/C din 24 octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și
de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 7 octombrie 2008.