ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3790/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Comercial Argeș sub nr. 623 la data de 28 mai 2007, reclamanta SC S.M.G. SA a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC A.C. SA, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să constate nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 1.5 din contractul de vânzare - cumpărare din 12 mai 2005, conform căreia, „după primirea proiectului de execuție, furnizorul se obligă să-l prezinte unui birou de expertiză, care, după expertizare, să elibereze un certificat de conformitate, urmând ca după terminarea montajului confecției metalice care a făcut obiectul expertizei să elibereze un certificat de calitate din care să reiasă că lucrarea este conformă cu proiectul și că s-au respectat condițiile de calitate impuse de proiect.

Prin sentința nr. 955 din data de 16 octombrie 2007, Tribunalul Comercial Argeș a admis acțiunea formulată de reclamanta SC S.M.G. SA și a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare - cumpărare din 12 mai 2005 încheiat între părți privind clauza prevăzută la art. 1.5, cu 3.000 lei, cheltuieli de judecată. Prin decizia nr. 10 din data de 30 ianuarie 2008, Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC A.C. SA împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, cu 3.500 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că, obiectul în litigiu îl constituie un contract de vânzare - cumpărare de bunuri viitoare, în sensul dispozițiilor art. 965 alin. (1) C. civ., căruia îi sunt aplicabile prevederile art. 2 și art. 13 din Legea nr. 10/1995, conform cărora verificarea proiectelor pentru execuția construcțiilor se va face numai de către specialiști verificatori de proiecte atestați, alții decât specialiștii elaboratori ai proiectelor, iar, verificarea calității execuției construcțiilor este obligatorie și se efectuează de către investitori, prin diriginții de specialitate sau prin agenții economici de consultanță specializați, expertizele tehnice ale proiectelor și construcțiilor efectuându-se numai de către experții tehnici atestați.

În consecință, în raport cu dispozițiile legale menționate, instanța de apel a apreciat clauza stipulată la pct. 1.5 din contractul de vânzare - cumpărare ca fiind o clauză ilicită. Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs pârâta SC A.C. SA pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Recurenta – pârâtă a arătat, în esență, că, instanța de apel a reținut, în mod greșit, că obiectul contractului încheiat între părți constă în vânzarea – cumpărarea de bunuri viitoare, în sensul art. 965 alin. (1) C. civ. comparativ cu art. 1413 din același cod care reglementează și contractul de antrepriză, aplicabile fiind, însă, prevederile art. 2 și art. 13 din Legea nr. 10/1995, privind calitatea în construcții.

Recurenta a mai arătat că izvorul raporturilor juridice în prezenta cauză îl formează un contract de antrepriză de lucrări în construcții, specific rezultat din clauzele contractuale ce exprimă voința părților, contract căruia îi sunt incidente dispozițiile Legii nr. 50/1991 de autorizare a construcțiilor, ale art. 13, art. 5 și art. 21 lit. c) din Legea nr. 10/1995, de asemenea, reglementările cuprinse în H.G. nr. 995/1995 lucrarea contractată fiind construcție hală metalică, indiferent de titulatura contractului. Recurenta a apreciat că instanța de apel, ca și prima instanță, nu a putut distinge între operațiunea de verificare a proiectelor și cea de expertizare, astfel cum acestea sunt reglementate de art. 13 din Legea nr. 10/1995 și, respectiv, de art. 21 din același act normativ, deopotrivă, de cap. 2 din H.G.

nr. 995/1995, respectiv, de cap. 3 din menționata hotărâre. Conform pct. 2.1. din contractul încheiat, verificarea cade în sarcina beneficiarei – pârâte, clauza 1.5 din contract referindu-se la operațiunea de expertizare, diferită de cea de verificare, aspect nereținut nici de instanța de apel. Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului și schimbarea, în tot, a sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii formulate. Recursul pârâtei este fondat.

Contractul încheiat între părțile litigante în pricina de față constituie, fără echivoc, un contract, special, de antrepriză, care, prin excelență, este expresia unei obligații de a face întrucât întrunește elementele definitorii ale acestuia și anume: - o persoană se obligă față de o altă persoană să execute, pe riscul său, în schimbul unui preț, o lucrare determinată, în speță, fiind construirea halei, - prestarea de servicii, esența contractului de antrepriză, nu este plătită în raport cu timpul cât se desfășoară, ci în funcție de rezultatul final, neatingerea rezultatului echivalând cu neexecutarea contractului; - obiectul acestui tip de contract îl reprezintă obligația de a face; - din intenția părților rezultă că realizarea lucrării, privită ca rezultat, a fost causa contractui; - obligațiile principale ale antreprenorului constau în executarea la termen a lucrării și garantarea împotriva viciilor lucrării; - obligațiile principale sunt reținute, în mod tradițional, în sarcina clientului, ținut să-l execute cu bună – credință, ca orice contractant, potrivit principiului consacrat de art. 970 alin. (1) C. civ., acestea fiind plata prețului și recepționarea și preluarea lucrării.

Este de observat că, în pricina de față, contractului de antrepriză încheiat la data de 12 mai 2005 îi sunt aplicabile regulile speciale antreprizei de construcții, după cum urmează: - lucrările de antrepriză de construcții necesită autorizarea acestora în baza Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor, deopotrivă, Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții impunând anumite exigențe privind persoanele autorizate să verifice proiectele întocmite pentru realizarea unor lucrări de construcții; - antreprenorul răspunde pentru viciile ascunse ale bunului, timp de 10 ani de la data recepției și pentru viciile structurii de rezistență pe toată durata de existență a construcției, potrivit art. 29 din Legea nr. 10/1995; - în temeiul art. 31 din Legea nr. 10/1995, încălcarea reglementărilor tehnice prudențiale în privința proiectării, verificării, expertizării, realizării unor lucrări de construcții poate atrage, în condițiile legii, și răspunderea penală, din această reglementare constatându-se diferențierea expresă a legiuitorului asupra operațiunilor specifice antreprizei, respectiv: - proiectarea; - verificarea; - expertizarea; -realizarea lucrării de construcții, operațiuni pe care instanța de apel, în ce privește verificarea și expertizarea, le-a considerat a fi „sinonime”,

neprocedând la analiza distinctă a acestora și în raport cu reglementările legale speciale incidente fiecăreia, în parte, astfel cum acestea au fost precizate în mod corect de către recurentă. Pe lângă calificarea corectă a contractului din 12 mai 2005 drept un contract de antrepriză de lucrări de construcții, contrar opiniei curții de apel care l-a apreciat ca fiind un contract de vânzare - cumpărare de bunuri viitoare, de asemenea, pe lângă neînțelegerea de către instanța de apel a operațiunilor distincte de verificare și expertizare a lucrării și a textelor de lege incidente, nu este lipsită de relevanță sublinierea faptului că art. 1.5 din evocatul contract a cărui nulitate a fost cerută a se constata conține o clauză contractuală negociată de părți și agreată de acestea, prin încheierea și semnarea acestei convenții, rezultat al consimțământului valabil exprimat de către părțile contractante, aspect nereținut, de asemenea, de către instanța de apel.

Numai o clauză contractuală nenegociată direct de părți are caracter abuziv, putând atrage nulitatea sa, nicidecum, o clauză ce reprezintă voința părților contractante, astfel cum se constată a fi clauza licită prevăzută la art. 1.5 din contract și care creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile acestora. În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează să admită recursul formulat în cauză, să modifice decizia atacată în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței primei instanțe prin respingerea acțiunii de constatare a nulității absolute a clauzei prevăzute de art. 1.5 din contractul din data de 12 mai 2005. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC A.C. SA Lerești, împotriva deciziei Curții de Apel Pitești nr. 10 din 30 ianuarie 2008, pe care o modifică, admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței. Schimbă, în tot, sentința în sensul respingerii acțiunii, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2008.