ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2548/2009

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Bihor prin sentința nr. 37/COM

din 24 ianuarie 2008 a admis acțiunea reclamantei SC T.N. SRL în contradictoriu

cu pârâta SC T.F. SRL Oradea și în consecință a obligat pârâta la plata sumelor

de 1.150.991,95 Ron reprezentând contravaloarea facturilor nr. 4403004 din 31

mai 2005; nr. 4403036 din 30 iunie 2005, nr. 4403055 din 30 iulie 2005, nr. 4403105

din 31 august 2008, nr. 4403125 din 30 septembrie 2005, nr. 4576252 din 31

octombrie 2005, sumă la care se adaugă penalități de întârziere de 0,07% pe zi

calculate de la data de 27 februarie 2007 până la data plății efective;

52.288,75 Ron reprezentând penalități de întârziere contractuale calculate până

la data de 26 februarie 2007.

Prin încheierile de ședință din data de 4

decembrie 2008 și 22 ianuarie 2009, Tribunalul Bihor a admis cererile de

îndreptare eroare materială formulată de reclamanta SC T.N. SRL și a dispus

îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta sentinței comerciale nr. 37/COM/2008

pronunțată de Tribunalul Bihor în sensul că în loc de 1.150.991,95 lei

referitor la obligația de plată a pârâtei s-a scris corect suma de 150.991,95

lei.

În fundamentarea acestei sentințe

instanța de fond a reținut că recunoașterea de către societatea pârâtă a

raportului juridic obligațional statuat între părți este atât expresă,

rezultând din cuprinsul concluziilor scrise în care s-a menționat

achiziționarea de produse necesare executării contractului de subantrepriză,

inclusiv de la societatea reclamantă, în calitate de furnizor, cât și implicit,

prin efectuarea de plăți parțiale, iar livrarea este atestată cu facturile

fiscale anexate la dosarul cauzei acceptate, factura fiscală nr. 4403125

purtând însemnele societății pârâte, recepționarea produselor fiind confirmată

cu înscrisurile anexate la dosar (filele 10,12,14 și 16) certificate de

martorul C.E., în calitate de delegat al societății pârâte la livrările de

agregate de diferite sorturi pentru construcții de către societatea reclamantă,

de altfel operațiunile de livrare sunt înregistrate în contabilitatea societății

pârâte în registrul cartea mare parțială la data de 31 decembrie 2006.

Cât privește încheierile din datele de 4

decembrie 2008 și 22 ianuarie 2009 instanța de fond a reținut că, din eroare în

minuta sentinței s-a scris obligarea pârâtei la plata sumelor de 1.150.991,95

lei reprezentând contravaloarea facturilor (...) deși corect era 150.991,95 lei

și făcând aplicarea prevederilor art. 281 C. proc. civ. a dispus îndreptarea

erorii materiale.

Împotriva sentinței și încheierilor din 4

decembrie 2008 și 22 ianuarie 2009 pârâta SC T.F. SRL a declarat apel.

Prin decizia nr. 118/C/2008-A din 9

decembrie 2008 și decizia nr. 31/C/2009-A din 10 martie 2009 Curtea de Apel

Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca

nefondate apelurile pârâtei SC T.F. SRL.

Pentru a pronunța decizia nr. 118/C/2008-A

instanța de apel a reținut că după încheierea contractului, acesta a început să

se execute, reclamanta livrând materialele contractate pârâtei, în forma și

modul convenit, iar pârâta le-a recepționat și utilizat pentru realizarea

obiectivului dorit, înregistrând în evidența contabilă facturile emise de

reclamantă și achitând periodic contravaloarea produselor livrate.

Procedând în acest mod, respectiv

executând voluntar obligațiile asumate în contract, pârâta a ratificat și

confirmat tacit convenția încheiată în numele său, cu depășirea limitelor

mandatului de către directorul de șantier.

Pe fondul cauzei instanța de apel a

reținut că intimata reclamantă, pentru materialele furnizate, a emis pe seama

apelantei 6 facturi la finalul fiecărei luni în care s-au livrat materialele,

facturi însoțite de procesele-verbale semnate de ambele părți, care confirmau

livrarea cantității de marfă livrată, achitând primele două facturi, integral,

o factură parțial iar ultimele 3 facturi neachitate.

În argumentarea deciziei nr. 31/C/2008-A

instanța de apel a reținut că îndreptarea erorii materiale s-a făcut în mod

temeinic și legal întrucât instanța din eroare, la pronunțarea sentinței, a trecut

în plus, cifra „1” la începutul sumei pretinse de către reclamantă la capătul 1

din acțiune, eroarea fiind generată tocmai de numerotarea făcută de către

reclamantă în privința capetelor de cerere solicitate. De altfel, a reținut

instanța, prin încheierile de îndreptare a erorilor materiale s-a adus o

completare considerentelor sentinței, căci instanța nu face altceva decât să

reia, în cuprinsul considerentelor celor două încheieri, considerentele care se

regăsesc în sentința comercială nr. 37/COM/2008 și care au stat la baza

admiterii acțiunii reclamantei.

Împotriva celor două decizii nr. 118/C/2008-A

din 9 decembrie 2008 și nr. 31/C/2008-A din 10 martie 2008 pronunțate de Curtea

de Apel Oradea pârâta SC T.F. SRL a declarat recursuri.

Prin recursul declarat împotriva deciziei

nr. 118/C/2008-A din 9 decembrie 2008, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4,

5, 8 și 9 C. proc. civ., pârâta a solicitat admiterea acestuia, casarea

deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță.

Prin recursul declarat împotriva deciziei

nr. 31/C/2008-A din 10 martie 2009 întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și

9 C. proc. civ., pârâta SC T.F. SRL a susținut că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra excepției de nulitate a celor două încheieri de rectificare și

nici nu a dispus unirea acesteia cu fondul cauzei și astfel hotărârea

pronunțată în apel a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 137 C.

proc. civ. articol care este incident cu art. 298 C. proc. civ. și implicit

hotărârea pronunțată intră sub incidența prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., solicitând în esență admiterea recursului.

Reclamanta SC T.N. SRL prin întâmpinarea

depusă la dosar a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea

deciziilor recurate ca temeinice și legale.

Examinând recursul declarat împotriva

deciziei nr. 118/C/2008-A din 9 decembrie 2008 sub aspectul regularității

declarării acestuia se constată că, eludând dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ. , recurenta nu a atașat dovada achitării taxei de

timbru conform legii încălcând și prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru și ale art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995

privind timbrul judiciar.

Dând eficiență dispozițiilor art. 20

alin. (2) din Legea nr. 146/1997 instanța a citat recurenta cu mențiunea de a

achita taxa judiciară în sumă de 7609,5 lei și timbrul judiciar în valoare de 5

lei (fila 27) însă aceasta nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor

instanței și nici nu a făcut cerere pentru reexaminarea taxei de timbru

menționată.

Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995,

recursul pârâtei împotriva deciziei nr. 118/C/2008-A din 9 decembrie 2008

urmează a fi anulat ca netimbrat.

Cât privește recursul declarat de pârâta SC

T.F. SRL împotriva deciziei nr. 31/C/2008-A din 10 martie 2008 este nefondat.

Prima critică face trimitere la motivul

prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. potrivit căruia hotărârea este

nelegală dacă încalcă formele procedurale prevăzute de art. 105 alin. (2) C.

proc. civ.

Deși art. 105 alin. (2) C. proc. civ. este

considerat dreptul comun în materia nulității actelor de procedură, partea care

invocă o neregularitate procedurală, de natură să atragă sancțiunea nulității

trebuie să demonstreze că sunt îndeplinite condițiile cumulative ale

articolului susmenționat. În speță susținerea recurentei că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra excepției de nulitate a celor două încheieri nu poate fi

reținută întrucât instanța de apel a fost investită de a se pronunța asupra

legalității celor două încheieri, situație în care instanța de apel făcând

aplicarea dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. a unit excepțiile cu

fondul, pronunțându-se în consecință.

De asemenea, nici motivul invocat de

recurentă întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este

fondat, astfel că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor

legale, hotărârea dată fiind temeinică și legală.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ. urmează ca recursul declarat împotriva deciziei nr. 31/C/2008-A

din 10 martie 2009 să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta SC

T.F. SRL Oradea împotriva deciziei nr. 118/C/2008-A din 9 decembrie 2008 a

Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca netimbrat.

Respinge recursul declarat de pârâta SC

T.F. SRL Oradea împotriva deciziei nr. 31/C/2009-A din 10 martie 2009 a Curții

de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 22 octombrie 2009.