ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1715/2017

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția Comercială, la data de 18 mai 2010, reclamanta S.C. A. S.R.L. Oradea a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 1.019.827,04 RON reprezentând contravaloarea facturilor emise în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 401/01.023.2003, la plata penalităților de întârziere contractuale în procent de 0,5% pe zi de întârziere, actualizate conform indicelui de inflație la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 775/COM/2010 din 14 octombrie 2010, Tribunalul Bihor, secția comercială a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Tribunalului Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 01 noiembrie 2010, sub nr. x/2010*.

Prin sentința nr. 707 din 16 martie 2012, Tribunalul Suceava, secția civilă a admis în parte cererea principală având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L..

A fost admisă în parte cererea reconvențională și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.833,21 RON, cu titlu de preț și a sumei de 99.004,74 RON, cu titlu de penalități de întârziere. Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată și a fost obligată pârâta la plata sumei de 13.787,76 RON către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel atât reclamanta S.C. A. S.R.L. Oradea, cât și pârâta S.C. B. S.R.L. Suceava.

Prin decizia nr. 2 din 31 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca nefondată excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune invocată de reclamanta S.C. A. S.R.L..

S-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. Suceava.

Prin aceeași decizie, s-a admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Oradea împotriva sentinței nr. 707 din 16 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă în dosarul nr. x/2010, pe care a schimbat-o în totalitate iar, în rejudecare, s-a admis în parte acțiunea principală, în sensul că a fost obligată pârâta S.C. B. S.R.L. să plătească reclamantei S.C. A. S.R.L. suma de 807.378,35 RON, cu titlu de diferență preț neachitat, precum și suma de 807.378,35 RON, cu titlu de penalități de întârziere.

A fost respinsă cererea reconvențională ca nefondată și a fost obligată pârâta S.C. B. S.R.L. să plătească reclamantei S.C. A. S.R.L. suma de 50.586,02 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta S.C. B. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, modificarea în totalitate a deciziei nr. 2 din 31 ianuarie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțunii ca nefondată și admiterea cererii reconvenționale.

În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel în vederea refacerii probatoriilor respinse în mod nejustificat.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, susținând sub acest aspect că dezvoltarea criticilor din recurs nu permite încadrarea în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.. Pe fondul cauzei, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea din 3 decembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost dispusă suspendarea judecării recursului declarat de pârâtă, conform art. 36 din Legea nr. 85/2006, ca urmare a deschiderii procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei S.C. B. S.R.L. fiind desemnat administrator judiciar C., potrivit încheierii nr. 1110 din 27 august 2013 a Tribunalului Suceava, secția Civilă, dosarul nr. x/2013.

La data de 29 ianuarie 2014, pârâta prin administrator judiciar a formulat cerere de reluare a judecării cauzei.

Prin încheierea din 25 martie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins cererea de repunere pe rol formulată de pârâta S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar C. și a menținut măsura suspendării recursului declarat de pârâtă, conform art. 36 din Legea nr. 85/2006.

În considerente, s-a reținut că subzistă motivele care au dus la suspendarea judecării recursului.

La data de 18 mai 2015, recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a formulat cerere de renunțare la judecarea recursului.

Prin încheierea din 13 octombrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a menținut măsura suspendării cauzei, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.

În considerentele încheierii, s-a reținut că, potrivit art. 20 lit. m) din Legea nr. 85/2006, actele de dispoziție ale administratorului judiciar, cum este și acela de renunțare la judecată, trebuie confirmate de judecătorul sindic, dispoziții legale care însă nu au fost îndeplinite în cauză, astfel încât s-a apreciat că subzistă temeiul care a condus la suspendarea judecării cauzei.

La data de 31 august 2017, pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat cerere de reluare a judecării recursului, care a fost admisă la termenul de astăzi, conform dispozițiilor art. 245 alin. (1) C. proc. civ. și cerere de renunțare la judecarea căii extraordinare de atac.

În motivarea cererii, pârâta a susținut că procedura de reorganizare a S.C. B. S.R.L. a fost închisă, societatea fiind reintrodusă în circuitul economic.

Astfel, prin sentința civilă nr. 416 din 11 iulie 2017 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin neapelare, judecătorul sindic a aprobat raportul administratorul judiciar privind închiderea procedurii de reorganizare a activității debitorului S.C. B. S.R.L. și, în temeiul art. 132 alin. (1) teza I din Legea nr. 85/2006 a dispus închiderea procedurii de reorganizare privind debitorul S.C. B. S.R.L., cu consecința reinserției acestuia în circuitul economic.

În sensul celor arătate, pârâta a depus la dosar extras de la Oficiul Registrului Comerțului din care rezultă, conform mențiunii înregistrate la data de 19 iulie 2017, că societatea se află în funcțiune.

Examinând cererea formulată de către recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L., Înalta Curte a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 246 C. proc. civ., renunțarea la judecată poate avea loc în tot cuprinsul judecății, în fața primei instanțe sau a instanței de apel ori a celei de recurs, fie verbal, fie prin cerere scrisă.

În speță, manifestarea de voință a recurentei-pârâte S.C. B. S.R.L., în sensul de a renunța la judecarea recursului reprezintă un act de dispoziție al acesteia, care îndeplinește cerințele prevăzute de dispozițiile art. 246 C. proc. civ., astfel că Înalta Curte va lua act de poziția procesuală exprimată de recurentă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va lua act de cererea de renunțare la judecarea recursului declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2 din 31 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecarea recursului declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2 din 31 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2017.