ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4435/2018

Ședința publică din data de 18 octombrie 2018

Asupra cererii de față, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr. x/2010, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la plata sumei de 100.094,37 euro fără TVA, sumă în care este inclusă și diferența de 76.799,62 RON la factura nr. x/21.01.2009, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate și neachitate, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea reconvențională, pârâta-reclamantă reconvențională S.C. B. S.A. a solicitat obligarea reclamantei-pârâtă reconvențională S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 135.000 Euro, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere datorate de aceasta ca urmare a nerespectării termenului de execuție a lucrărilor contractate, și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 1074/C/2015, pronunțată de Tribunalul Sibiu, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și precizată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtei S.C. B. S.A., care a fost obligată să plătească reclamantei suma de 78.080,14 euro în echivalentul în RON la data plății, reprezentând contravaloarea lucrării efectuate, suma de 53.222,75 RON, reprezentând pretenții ce constau în contravaloare mochetă, precum și penalități de întârziere, conform contractului, aferente sumei de 76.799,62 RON, începând cu data scadenței și până la plata acesteia. A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 76.799,62 RON reprezentând rest de plată din factura fiscală nr. x/21.01.2009. A fost respinsă acțiunea reconvențională formulată de pârâta S.C. B. S.A.. A fost admisă în parte cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă. A fost obligată pârâta la plata sumei de 31.912 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 1074/C/15.12.2015 a declarat apel pârâta S.C. B. S.A., aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., astfel cum aceasta a fost precizată la termenul din data de 3.02.2010 și admiterii cererii reconvenționale formulată de pârâta reclamantă reconvențională și obligarea reclamantei pârâtă reconvențională la plata sumei de 135.000 Euro, reprezentând contravaloare penalități de întârziere, în conformitate cu prevederile art. 2.1. din Contractul de antrepriză înregistrat la pârâta reclamantă reconvențională sub nr. x/19.09.2008 și la reclamanta pârâtă reconvențională sub nr. x/19.09.2008, și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 255/2017 din 24 mai 2017, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva sentinței nr. 1074/C/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2010 și, în consecință:

A schimbat în parte sentința atacată, în sensul că:

A obligat pârâta S.C. B. S.A. să plătească reclamantei S.C. A. S.R.L. suma de 47752,84 Euro fără TVA, în echivalent în RON la data plății reprezentând contravaloare lucrări; a înlăturat obligarea pârâtei la plata sumei de 53222,75 RON reprezentând contravaloare mochetă; totodată, a înlăturat obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente sumei de 76799,62 RON și a menținut dispoziția de respingere a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 76799,62 RON reprezentând rest de plată din factura nr. x/21.01.2009.

A admis în parte cererea reconvențională formulată de către pârâta reclamantă reconvențională S.C. B. S.A. împotriva reclamantei-pârâtă reconvențională S.C. A. S.R.L. și în consecință:

A obligat pârâta reconvențională S.C. A. S.R.L. să plătească reclamantei-reconvenționale suma de 79.500 Euro, în echivalent în RON la data plății, reprezentând penalități de întârziere; a obligat reclamanta pârâtă reconvențională să plătească pârâtei reclamantă reconvențională suma de 16.629,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale la fond după compensare; totodată a obligat intimata S.C. A. S.R.L., la plata sumei de 123.824,03 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel și a respins cererea apelantei privind obligarea intimatei reclamante la plata sumei reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă penalităților de întârziere, de la fond.

Împotriva deciziei nr. 255/2017 din 24 mai 2017, pronunțate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția a II-a civilă, a declarat recurs reclamanta S.C A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând, în esență, în principal, casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe; modificarea deciziei recurate, admiterea in parte a apelului, schimbarea in parte a sentinței apelate doar in sensul inlaturarii obligării pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente sumei de 76.799,62 RON, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La 1 februarie 2018, în ședință publică, intimata-pârâtă S.C. B. S.A., în insolvență, a depus o cerere de încetare a acțiunii civile judiciare, întemeiată pe dispozițiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.

Prin decizia nr. 221 din 1 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus încetarea acțiunii formulate de reclamanta S.C A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR C. S.P.R.L.

Prin cererea înregistrată la data de 11.07.2018, petenta S.C A. S.R.L. BUCUREȘTI a solicitat instanței completarea dispozitivului deciziei nr. 221/01.02.2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație si Justiție, secția a II-a civilă în sensul ca instanța să se pronunțe asupra recursului pe care l-a formulat în ceea ce privește soluția data prin decizia nr. 255/24.05.2017 a Curții de Apel Alba Iulia cererii reconventionale a B. S.A..

În motivarea cererii, petenta a susținut, în esență, că termenul de acțiune nu este definit de vechiul C. proc. civ. (aplicabil in speță), dar în doctrină s-a arătat că prin acțiune se înțelege mijlocul legal prin care o persoana cere instanței judecătorești fie recunoașterea dreptului său, fie realizarea acestui drept, prin încetarea piedicilor puse în exercitarea sa de o alta persoană sau printr-o despăgubire corespunzătoare.

Art. 75 din Legea nr. 85/2014 nu precizează care este sensul noțiunii de încetare a acțiunii, mai ales atunci când în cauză este dedusă judecății nu doar o cerere principală, ci și alte cereri (spre exemplu, o cerere reconvențională) și ce efecte produce încetarea acțiunii asupra hotărârilor judecătorești pronunțate anterior și în general asupra actelor de procedură efectuate anterior in respectivul proces.

Astfel, a arătat petenta, în afară de acțiunea introdusă de A. S.R.L., în dosarul nr. x/2010, este dedusa judecații și cererea reconvențională formulată de B. S.A., la care decizia nr. 221/01.02.2018 nu face referire, subliniind că recursul său viza și soluția data cererii reconventionale prin decizia nr. 255/24.05.2017 a Curții de Apel Alba Iulia

S-a susținut că, din conținutul art. 75 din Legea nr. 85/2014 reiese ca suspendarea, respectiv încetarea reglementată de acest text de lege nu se referă și la acțiunile formulate de debitoarea în insolvență contra unor terți, care nu se suspendă și nu încetează, indiferent că sunt formulate pe cale principală sau incidentală.

Prin urmare, a opinat petenta, judecata cererii reconvenționale introduse de debitoarea în insolvență nu se suspendă si nu încetează, ceea ce înseamnă că instanța trebuie să soluționeze recursul său în ceea ce privește soluția dată de instanța de apel cererii reconvenționale a B. S.A., în caz contrar, decizia din apel, prin care a fost obligată la plata unor sume de bani, ar rămâne irevocabilă, ceea ce i-ar răpi un grad de jurisdicție (recursul).

Pentru aceste motive, petenta a solicitat admiterea cererii de completare a dispozitivului deciziei nr. 221/01.02.2018, pronunțate de înalta Curte de Casație si Justiție, secția a II-a civilă în prezenta cauza, în sensul ca instanța să se pronunțe asupra recursului formulat în ceea ce privește soluția dată prin decizia nr. 255/24.05.2017 a Curții de Apel Alba Iulia cererii reconvenționale a B. S.A..

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 281

2

din C. proc. civ.

Intimata S.C. B. S.A., în insolvență, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de completare a dispozitivului, în subsidiar, excepția tardivității acesteia, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea cererii de completare a dispozitivului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge ca inadmisibilă cererea, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În speță, se constată că petenta a solicitat instanței completarea dispozitivului deciziei pronunțate în recurs, în sensul ca instanța să soluționeze recursul său în ceea ce privește soluția dată de instanța de apel cererii reconvenționale a B. S.A..

Potrivit dispozițiilor art. 281

2

alin. (1) din C. proc. civ., "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare."

Din interpretarea acestui text legal, rezultă că încuviințarea unei cereri de completare a unei hotărâri judecătorești este admisibilă exclusiv, atunci când instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind expresia consacrării dreptului de acces la un tribunal independent și imparțial, cu plenitudine de jurisdicție, care trebuie să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestit.

Altfel spus, din acest text rezultă că se poate folosi procedura completării în ipoteza în care instanța s-a pronunțat "minus petita" de asemenea, pot fi completate hotărârile date în primă instanță; hotărârile prin care instanța de apel evocă fondul; hotărârile instanței de recurs date în fond după casarea cu reținere; hotărârile prin care s-a rejudecat fondul, după admiterea contestației în anulare sau a revizuirii, dacă aceste hotărâri sunt susceptibile de apel sau recurs. Procedura completării se aplică și în cazul când instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor (art. 281

2

alin. (3) C. proc. civ.).

Cererea de completare a hotărârii poate fi formulată de partea interesată în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârii date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.

Cererea se soluționează de urgență, cu citarea părților, de către instanța care a pronunțat hotărârea a cărei completare se solicită. Instanța se va pronunța în aceeași compunere, prin hotărâre separată, care se va atașa atât în dosarul cauzei, cât și în dosarul de hotărâri al instanței.

În speță, prin decizia a cărei completare se solicită, instanța a dispus încetarea acțiunii, în condițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia:

"De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desființării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condițiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desființată sau, după caz, revocată, acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează".

Astfel cum reiese din interpretarea dispozițiilor statuate în materia completării hotărârii și, văzând soluția pronunțată prin decizia a cărei completare se solicită, rezultă că legiuitorul nu a prevăzut acest remediu procesual pentru această situație, o atare cerere fiind inadmisibilă.

Cum prin hotărârea al cărei dispozitiv se solicită a fi completat, instanța a dispus încetarea acțiunii, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 281

2

din C. proc. civ., norma juridica indicată având în vedere alte ipoteze, potrivit celor arătate anterior.

Totodată, trebuie amintit că în conformitate cu art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale potrivit dispozițiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ.

Recunoașterea procedurii completării unei hotărâri în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În considerarea celor ce preced, ținând cont că exercitarea unui drept de către titularul său poate avea loc doar cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor și, întrucât cererea formulată de petentă nu vizează ipoteza legală reglementată de temeiul de drept al cererii de completare a hotărârii, prevăzute de dispozițiile art. 281

2

din C. proc. civ., instanța constată că solicitarea petentei S.C A. S.R.L. BUCUREȘTI nu poate fi primită, astfel încât cererea urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de formulată de petenta S.C A. S.R.L. BUCUREȘTI privind completarea dispozitivului deciziei nr. 221 din 01 februarie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2018.