ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 221/2018

Ședința publică din data de 1 februarie 2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr. x/2010, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la plata sumei de 100.094,37 euro fără TVA, sumă în care este inclusă și diferența de 76.799,62 RON la factura nr. x/21.01.2009, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate și neachitate, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 101995, C. civ., Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcție și instalații din 14.06.1994, precum și cele ale contractului încheiat de către părți.

Prin întâmpinare, pârâta S.C. B. S.A. a solicitat, în principal, respingerea cererii de chemare în judecată ca prematur introdusă, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin cererea reconvențională, pârâta-reclamantă reconvențională S.C. B. S.A. a solicitat obligarea reclamantei-pârâtă reconvențională S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 135.000 Euro, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere datorate de aceasta ca urmare a nerespectării termenului de execuție a lucrărilor contractate, și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 1074/C/2015, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2010, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și precizată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtei S.C. B. S.A., care a fost obligată să plătească reclamantei suma de 78.080,14 euro în echivalentul în RON la data plății, reprezentând contravaloarea lucrării efectuate, suma de 53.222,75 RON, reprezentând pretenții ce constau în contravaloare mochetă, precum și penalități de întârziere, conform contractului, aferente sumei de 76.799,62 RON, începând cu data scadenței și până la plata acesteia. A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 76.799,62 RON reprezentând rest de plată din factura fiscală nr. x/21.01.2009. A fost respinsă acțiunea reconvențională formulată de pârâta S.C. B. S.A.. A fost admisă în parte cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă. A fost obligată pârâta la plata sumei de 31.912 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Între părți a intervenit Contractul nr. x/19.09.2008 QRC - y/19.09.2008 a cărui valoare pentru lucrările care urmau a fi executate a fost stabilită la suma de 187.852,07 euro.

Lucrările pe care urma să le execute reclamanta S.C. A. S.R.L. se refereau la cele necesare amenajării spațiului cu destinația de birouri situat la etajul 8 al clădirii C. din Splaiul Independenței, nr. 319, București, spațiu închiriat de pârâtă.

Termenul de finalizare al lucrărilor, conform art. 2.1 din contract, era la 23.10.2008.

Din actele încheiate de părți, rezultă că beneficiarul B. avea posibilitatea efectuării anumitor lucrări cu firme și furnizori aleși direct, iar din acest motiv și pentru că beneficiarul a renunțat la anumite lucrări, valoarea ofertei a fost diminuată.

Tot în legătură cu executarea unor lucrări de către firme alese de beneficiar, antecontractul, care face parte din contract prevedea că antreprenorul general nu răspunde pentru eventualele întârzieri provocate de executanții beneficiarului, dar va avertiza asupra acestora în timp util pentru a permite beneficiarului să ia măsuri în sensul corectării acestor întârzieri.

În legătură cu pretențiile reclamantului, s-a reținut că pe lângă valoarea contractului de 187.852,07 Euro fără TVA, decontarea lucrărilor se va face pe cantități real executate, măsurate și confirmate de beneficiar.

Decontarea lucrărilor, se arată la pct. 4.2 din contract se va face pe baza unor situații de lucrări eliberate de antreprenorul general și confirmate de beneficiar prin procesul-verbal de recepție. Plata lucrărilor se va face în termen de 5 zile de la facturare.

S-a mai reținut că, în vederea determinării cantității de lucrări real executate, s-a dispus efectuarea unor expertize de specialitate în construcții.

Expertiza în construcții a avut în vedere analiza documentațiilor puse la dispoziție de către părți, inclusiv planurile din proiectul de amenajare, plus constatările și măsurătorile efectuate cu ocazia convocărilor la fața locului.

Ca și act care se încadrează în prevederile art. 4.2 din contract și care confirmă situațiile de lucrări de către beneficiar, s-a avut în vedere procesul-verbal de recepție parțială, din 16.01.2009.

Acest proces-verbal, care în anexă prevede anumite defecte constatate la lucrările efectuate, poate fi considerat ca procesul-verbal de recepție, apt pentru determinarea lucrărilor real executate.

Pentru înlăturarea defectelor constatate, procesul-verbal de recepție prevede data de 23.01.2009. Până la expirarea acestui termen, 23.01.2009, la data de 22.01.2009, pârâta, în urma primirii situațiilor de lucrări, a efectuat plata sumei de 179.199,13 RON.

Concluziile, referitor la lucrările real executate, sunt acelea că lucrările sunt conținute în procesul-verbal de recepție parțială, că ulterior nu s-au mai efectuat lucrări, decât remedierea unor defecte, că în urma acestui proces-verbal de recepție finală au fost întocmite situații de lucrări însușite de către pârâtă și că aceasta a și făcut o plată consistentă, rămânând un rest de 76.790,62 RON.

Prin determinarea lucrărilor real executate, expertiza a avut în vedere stabilirea atât a lucrărilor efectuate conform proiectului, cât și a celor suplimentare precum și a celor la care s-a renunțat.

În legătură cu termenul de finalizare a lucrărilor, din actele dosarului rezultă că acestea s-au prelungit atât din cauza lucrărilor suplimentare solicitate de pârâtă, cât și din cauza neefectuării la termen a lucrărilor executate de terți contractați direct de pârâtă și de care depindeau lucrările efectuate de reclamantă.

Aceste întârzieri, determinate de terți, nu-i pot fi atribuite reclamantei, art. 4 din Acord stipulând că antreprenorul nu răspunde de eventualele întârzieri provocate de executanții beneficiarului.

Așa s-a întâmplat cu lucrările efectuate de către S.C. D. S.R.L., pentru achiziționarea mochetei, S.C. E. S.R.L., pentru achiziționarea ușilor interioare, și S.C. F. S.R.L., pentru achiziționarea ușilor, compartimentărilor și ferestrelor interioare din sticlă.

Pe lângă acestea, a intervenit și notificarea din data de 3.12.2008 a proprietarului clădirii C., prin care reclamanta a fost informată că s-au sistat orice fel de lucrări de amenajare interioare în beneficiul S.C. B. S.A..

Mai mult, pe parcursul efectuării lucrărilor proiectul de execuție a suferit modificări, respectiv cu privire la pereții rezistenți la foc, a căror execuție presupunea realizarea unei structuri deosebite.

Susținerile pârâtei în legătură cu pereți rezistenți la foc nu au fost reținute, deoarece nu era în sarcina reclamantei să depisteze și să constate necesitatea pereților rezistenți la foc. Proiectul de amenajare a fost comandat de pârâtă, care a comunicat proiectantului toate datele, că proiectantul trebuia să ia în calcul și să prevadă acești pereți.

De altfel, reclamanta a înștiințat pârâta asupra necesității executării pereților rezistenți la foc, ceea ce a dus la prelungirea termenului de execuție, însă aceasta nu din vina reclamantei.

Cât privește nesemnarea actului adițional la contractul de antrepriză (dosar Tribunalul București) de către pârâtă, s-a reținut că, după o negociere concretizată în procesul-verbal din 28.10.2008, pârâta, din motive ce țin de ea (renunțare la realizarea structurii Mediane), nu a dorit semnarea actului adițional.

Motivul invocat de către pârâtă, respectiv că realizarea structurii mediane ar fi prelungit termenul de realizare a contractului, nu este temeinic, întrucât, prin procesul-verbal din 28.10.2008, s-au prevăzut și alte lucrări suplimentare, ca protecția la foc a pereților.

Tot în legătură cu modificarea proiectului și prelungirea termenului de execuție, însăși pârâta arată că a emis două dispoziții de șantier prin care modifică planurile de execuție.

Cât privește apărările pârâtei în legătură cu procesul-verbal parțial din data de 16.01.2009 (dosar Tribunalul Sibiu vol. I), respectiv că nu s-au finalizat lucrările, s-a reținut că s-a recomandat de către comisia de recepție remedierea defecțiunilor.

S-a mai reținut că, potrivit anexei la acest proces-verbal, un nr. de 55 de poziții se referă la mici defecte, respectiv pete pe pereți, urme și doar finisări insuficiente la niște pereți. Rezultă astfel că lucrările au fost efectuate și că cestea necesită doar remedierea unor defecțiuni.

Refuzul reclamantei de a efectua recepția finală este justificat, atâta timp cât pârâta a primit situația de lucrări, comunicată în data de 21.01.2009, a făcut o plată parțială într-un cuantum destul de mare și s-a opus a semna actele adiționale comunicate de către reclamantă.

Referitor la solicitarea pârâtei de a se înlătura raportul de expertiză în construcții, s-a reținut că expertul a răspuns obiectivelor stabilite de instanță, luând în considerare, în primul rând, procesul-verbal de recepție parțială, apoi situațiile de lucrări, precum și documentele, proiectele depuse de părți la dosar sau comunicate expertului.

Pe lângă acestea, nu este de neglijat nici opoziția pârâtei la vizionarea spațiului de către expert și efectuarea măsurătorilor. Pârâta, după aceste tergiversări, a invocat faptul că nu se mai pot face măsurători, deoarece spațiul a fost subînchiriat, demonstrând astfel că a făcut tot ce a fost posibil pentru a îngreuna efectuarea expertizei.

S-a mai reținut că în cauză s-a efectuat și o expertiză în instalații care a stabilit că reclamanta a efectuat lucrări în valoare de 64.738 Euro fără TVA.

Ca atare, s-a constatat că reclamanta are față de pârâtă o creanță certă, lichidă și exigibilă, constând în contravaloarea lucrărilor de finisare, modernizare a spațiului deținut cu chirie de către pârâtă.

Din concluziile celor două expertize rezultă un cuantum al pretențiilor privind lucrările de construcții și instalații de 132.280,14 Euro fără TVA (67.548,14 Euro fără TVA lucrări construcții plus 64.738 Euro fără TVA lucrări instalații).

Având în vedere că la data de 14.10.2008, pârâta a efectuat plata avansului în valoare de 234.646,50 RON, reprezentând contravaloarea a 56.355,6 Euro fără TVA, această sumă a fost scăzută din suma de 132.280,14 Euro fără TVA, rămânând o sumă de 78.080,14 Euro fără TVA, la care a fost obligată pârâta.

Suma de 76.799,62 RON, reprezentând rest de plată din factura fiscală nr. x/21.01.2009, este inclusă în suma totală a lucrărilor, calculată prin cele două expertize.

Luând în vedere clauzele contractuale referitoare la contractarea unor lucrări de către beneficiar cu anumiți terți, pârâta a fost obligată și la plata sumei de 53.222,75 RON, reprezentând contravaloarea mochetei comandată de pârâtă și achitată de reclamantă către S.C. D. S.R.L. pe cale de executare silită.

În legătură cu cererea reconvențională, instanța de fond a reținut că prin cererea reconvențională s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 135.000, cu titlu de penalități de întârziere, conform art. 6.2 din contract.

S-a menționat că finalizarea contractului era prevăzută la data de 24.10.2008. Penalitățile de întârziere sunt prevăzute în contract în cuantum de 1000 Euro pe zi de întârziere,pentru primele zile de întârziere, și apoi 1500 Euro pe zi de întârziere.

Analizându-se cererea reconvențională, s-a apreciat că aceasta este neîntemeiată, deoarece culpa în prelungirea termenului de finalizare a lucrărilor aparține pârâtei.

Pârâta nu a avut în vedere la comandarea proiectului de execuție că pereții trebuiau să fie rezistenți la foc. Înștiințarea despre acest lucru a făcut-o reclamanta, însă pentru realizarea acestor pereți a fost necesar un timp mai mare de execuție. De asemenea, contractarea de către beneficiar a unor lucrări cu diferiți terți a dus la întârzierea executării lucrărilor de către reclamantă, aceasta trebuind să aștepte terminarea unor lucrări de către terți și apoi să execute și ea lucrările. O altă cauză care a avut ca efect întârzierea lucrărilor, o reprezintă solicitarea efectuării unor lucrări suplimentare de către pârâtă. Tot din culpa pârâtei, proprietarul spațiului a dispus sistarea lucrărilor efectuate de către reclamantă, ceea ce a dus la efectuarea acestora cu întârziere. De asemenea, în condițiile, cererilor de lucrări suplimentare, a modificărilor de proiect, în urma negocierilor privind prețul, termenul, materialele, pârâta a tergiversat semnarea actului adițional, invocând chestiuni ce țin de culpa sa, ca renunțarea la unele lucrări, executarea unor lucrări cu anumiți terți, etc. Tot în culpa pârâtei revine și lipsa autorizației de construire, care a fost obținută pe parcurs.

Toate acestea constituie motive pentru care s-a constatat că neefectuarea lucrărilor la timp de către reclamantă a fost cauzată de către pârâtă, astfel că pretențiile acesteia, constând în plata unor penalități de întârziere, sunt neîntemeiate.

Prin sentința nr. 238/2016 pronunțată în același dosar, Tribunalul Sibiu a admis excepția inadmisibilității invocată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. și a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 1074/C/15.12.2015 formulată de către pârâta S.C. B. S.A.. Totodată, a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 1074/C/15.12.2015 pronunțată de reclamanta S.C. A. S.R.L. și a dispus lămurirea dispozitivului sentinței nr. 1074/C/15.12.2015, în sensul că pârâta a fost obligată la plata sumei de 78.080,14 euro fără TVA, în echivalentul în RON la data plății, reprezentând contravaloare lucrări efectuate.

Împotriva sentinței nr. 1074/C/15.12.2015 a declarat apel pârâta S.C. B. S.A., aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., astfel cum aceasta a fost precizată la termenul din data de 3.02.2010 și admiterii cererii reconvenționale formulată de pârâta reclamantă reconvențională și obligarea reclamantei pârâtă reconvențională la plata sumei de 135.000 Euro, reprezentând contravaloare penalități de întârziere, în conformitate cu prevederile art. 2.1. din Contractul de antrepriză înregistrat la pârâta reclamantă reconvențională sub nr. x/19.09.2008 și la reclamanta pârâtă reconvențională sub nr. x/19.09.2008, și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 255/2017 din 24 mai 2017, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva sentinței nr. 1074/C/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2010 și, în consecință:

A schimbat în parte sentința atacată, în sensul că:

A obligat pârâta S.C. B. S.A. să plătească reclamantei S.C. A. S.R.L. suma de 47752,84 Euro fără TVA, în echivalent în RON la data plății reprezentând contravaloare lucrări; a înlăturat obligarea pârâtei la plata sumei de 53222,75 RON reprezentând contravaloare mochetă; totodată, a înlăturat obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente sumei de 76799,62 RON și a menținut dispoziția de respingere a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 76799,62 RON reprezentând rest de plată din factura nr. x/21.01.2009.

A admis în parte cererea reconvențională formulată de către pârâta reclamantă reconvențională S.C. B. S.A. împotriva reclamantei-pârâtă reconvențională S.C. A. S.R.L. și în consecință:

A obligat pârâta reconvențională S.C. A. S.R.L. să plătească reclamantei-reconvenționale suma de 79.500 Euro, în echivalent în RON la data plății, reprezentând penalități de întârziere; a obligat reclamanta pârâtă reconvențională să plătească pârâtei reclamantă reconvențională suma de 16.629,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale la fond după compensare; totodată a obligat intimata S.C. A. S.R.L., la plata sumei de 123.824,03 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel și a respins cererea apelantei privind obligarea intimatei reclamante la plata sumei reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă penalităților de întârziere, de la fond.

Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Critica de nelegalitate formulată de către apelanta pârâtă privind nesocotirea de către instanța de fond a principiilor contradictorialității și dreptului la apărare, prin aceea că a dispus obligarea sa la penalități de întârziere aferente sumei de 76.799,62 RON, a fost constatată întemeiată, întrucât reclamanta intimată nu a solicitat prin cererea de chemare în judecată și nici ulterior, în condițiile art. 132 din C. proc. civ..de la 1865, obligarea pârâtei apelante la plata de penalități de întârziere.

Critica de netemeinicie ce se referă la greșita soluționare de către instanța fondului a excepției prematurității cererii de chemare în judecată, a fost găsită ca neîntemeiată. S-a reținut că, într-adevăr, reclamanta intimată nu a comunicat pârâtei apelante o convocare la conciliere în care să menționeze în mod expres pretențiile sale, așa cum se prevede la alin. (2) și următoare al art. 720

1

din C. proc. civ., însă în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului București se regăsesc numeroase adrese din care rezultă că anterior promovării de către reclamanta intimată a cererii de chemare în judecată între părți a existat o corespondență intensă referitor la pretențiile reclamantei intimate ce decurg din executarea contractului de antrepriză încheiat cu pârâta apelantă, astfel că se poate aprecia că scopul avut în vedere de procedura concilierii prealabile a fost atins în cauză.

În ceea ce privește celelalte critici de netemeinicie, formulate de către pârâta apelantă, instanța a constatat următoarele:

În baza contractului de antrepriză încheiat între părți, intimata reclamantă s-a obligat să execute în folosul apelantei-pârâte lucrări de amenajare și finisare a spațiului de birouri, situat la etajul 8 al clădirii în construcție, situată în București, str. x, închiriat de aceasta din urmă, lucrări ce sunt menționate în Anexa 1 la contract și a căror valoare se ridică la suma de 187.852,07 euro.

Termenul de începere a lucrărilor s-a stabilit la data de 12.09.2008, iar termenul final pentru predarea lucrărilor a fost stabilit la data de 23.10.2008.

Conform probelor de la dosar, instanța de apel a constatat, în ceea ce privește termenul de finalizare a lucrărilor, că, inițial, prin contractul de antrepriză, termenul de finalizare a lucrărilor a fost stabilit la data de 23.10.2008, însă dat fiind faptul că pe parcursul derulării acestuia au apărut o serie de solicitări din partea beneficiarului lucrărilor, care au fost acceptate de către executantul acestora, ceea ce a condus atât la modificarea de cantități de lucrări, cât și a termenului de finalizare a lucrărilor, așa cum se reține prin expertiza în construcții efectuată în cauză de expertul tehnic G., iar prin Procesul-verbal încheiat cu ocazia întocmirii din 28.10.2008, părțile de comun acord, au stabilit că toate lucrările, inclusiv realizarea structurii mediane, la care s-a renunțat ulterior, să fie finalizate până la data de 18.11.2008, astfel că s-a realizat o modificare a termenului de finalizare a lucrărilor, care ulterior a fost stabilit la data de 18.11.2008.

Deoarece, așa cum rezultă din adresele existente la dosarul nr. x/2010 al Tribunalului București, anterior împlinirii acestui termen, la data de 08.11.2008 și 11.11.2008, în executarea contractului au apărut "dificultăți tehnice", fiind emise dispoziții de șantier, chiar dacă apelanta pârâtă, prin adresa comunicată intimatei-reclamante, apreciază că dificultatea acesteia nu justifică termenul de 10 zile propus de aceasta, instanța a apreciat că, în condițiile în care emiterea acestor dispoziții de șantier este generată de solicitările apelantei-pârâte, o atare prelungire se justifică, astfel că termenul la care intimata-reclamantă trebuia să finalizeze lucrările asumate prin contractul de antrepriză încheiat cu apelanta-pârâtă era de 28.11.2008.

Ori, așa cum rezultă din Procesul-verbal de recepție parțială din 16.01.2009, la această dată lucrările de amenajare nu erau finalizate, situație în care părțile au convenit ca finalizarea lucrărilor nerealizate și remedierea celor realizate cu defecte să se realizeze până la data de 23.01.2009.

Deși, prin Adresa nr. x/23.01.2009, intimata-reclamantă a notificat apelantei pârâte faptul că din punctul său de vedere, cu excepția montajului ușilor, lucrările sunt finalizate, instanța nu poate reține această susținere ca întemeiată, în condițiile în care intimata- reclamantă a refuzat invitația apelantei-pârâte de a se prezenta în data de 13.02.2009, ora 10:00 pentru a se face recepția lucrărilor de amenajare, condiționând predarea lucrărilor de rezolvarea situației financiare dintre părți și încheierea unui act adițional cu clauzele dorite de intimata-reclamantă, lucru cu care apelanta-pârâtă nu a fost de acord.

Referitor la modalitatea de plată a lucrărilor efectuate de către intimata-reclamantă, instanța a constatat că, potrivit Cap. IV, pct. 4.1-4.5 din contractul de antrepriză, decontarea lucrărilor urma să se realizeze în baza unor situații de lucrări elaborate de antreprenorul general și confirmate de beneficiar prin proces-verbal de recepție. Situația de lucrări trebuia predată în termen de 3 zile de la recepția lucrărilor, iar plata lucrărilor confirmate trebuia efectuată în 5 zile de la facturare. În cazul în care prin proces-verbal de recepție sunt evidențiate deficiențe, beneficiarul nu poate fi obligat să plătească valoarea totală a lucrărilor înainte de remedierea acestora de către antreprenorul general, configurată de către beneficiar. În acest caz, antreprenorul general va emite factura fiscală, după confirmarea de către beneficiar a remedierii deficiențelor, beneficiarul lucrărilor având obligația de a o deconta în termen de 5 zile lucrătoare. Prin urmare, atât timp cât printr-un alt proces-verbal nu s-a stabilit remedierea deficiențelor constatate prin Procesul-verbal nr. x din data de 16.01.2009, apelanta pârâtă nu putea fi obligată la plata facturilor fiscale emise de către intimata-pârâtă.

În ceea ce privește stabilirea valorii lucrărilor efectuate de către intimata reclamantă în baza contractului de antrepriză încheiat între părți, se constată că prin expertiza tehnică în instalații, efectuată în cauză de către expertul tehnic H. și prin completarea adusă acestuia s-a stabilit că valoarea lucrărilor de instalații executate incomplet sau cu defecte este de 8554,60 euro fără TVA, iar valoarea lucrărilor de instalații executate de către intimata-reclamantă este de 52.576,05 euro fără TVA.

Prin raportul de expertiză în construcții efectuat de către expertul tehnic G. și prin completarea adusă acestui raport s-a reținut că Procesul-verbal de recepție parțială din 16.01.2009 nu influențează acest obiectiv, adică valoarea lucrărilor de construcții real executate de către A. nu este influențat de neconformitățile și lucrările menționate ca nefinalizate în acest proces-verbal, deoarece nu s-a întocmit o listă de cantități de lucrări nefinalizate sau care trebuie remediate cu privire la prețurile și valorile rezultate din Anexa 1-Ofertă lucrări, care să fie acceptată și configurată de către părți, astfel că nu se poate certifica în mod ferm că au fost executate lucrări de construcții care nu corespund în totalitate calitativ și care, din cauza deficiențelor, nu pot fi utilizate în scopul pentru care s-au executat, astfel că valoarea lucrărilor de construcții a fost stabilită incluzând lucrările suplimentare și scăzându-se valoarea lucrărilor la care s-a renunțat, fără a se ține seama de existența unor lucrări nefinalizate sau realizate defectuos, la suma de 137.891,41 RON.

Prin urmare, instanța a reținut că în situația lucrărilor de construcții, spre deosebire de cele de instalații, întrucât la momentul încheierii procesului-verbal de recepție parțială din 16.01.2009, nu s-a întocmit o listă de cantități de lucrări nefinalizare sau care trebuie remediate prin raportare la prețurile și valorile rezultate din Anexa 1-Ofertă lucrări, nici expertul tehnic G., și nici expertul tehnic desemnat să efectueze expertiza tehnică în construcții la fond nu au fost în măsură să stabilească valoarea lucrărilor nefinalizate sau realizate defectuos.

Deoarece, conform procesului-verbal de recepție parțială nr. x din 16.01.2009, semnat de ambele părți, rezultă existența unor lucrări nefinalizate și a unor lucrări realizate defectuos, fapt confirmat și prin Situația de lucrări, depusă la dosarul nr. x/31.09. 2009 al Tribunalului București la raportul de contraexpertiză în construcții, rezultă că la data încheierii Procesului-verbal nr. x/16.01.2009, produsele și lucrările de compartimentare spațiului în valoare de 62.984,68 euro, fără TVA, erau executate în procent de 95,36%, ceea ce reprezintă o valoare de 60.060,01 euro, produsele și lucrările tavane, în valoare de 6.487,20 euro, erau executate în procent de 95%, ceea ce reprezintă o valoare de 6162,84 euro, rezultă o diferență de valoare de 3249,03 euro fără TVA lucrări nerealizate(2924,67 euro lucrări compartimentare spațiu și 324,36 euro lucrări tavane) față de valoarea valoarea acestor lucrări stabilită prin contract, la care se adaugă suma de 5762,40 euro fără TVA, reprezentând contravaloarea_suprafeței de 267 mp pereți neexecutați, ca urmare a executării pereților la înălțimea de 2,85, în loc de 3,45 mp(din pardoseală simplă până în placa de beton), așa cum se prevede în anexa la contractul de antrepriză, instanța va avea în vedere valoarea de 9.011,43 euro fără TVA pentru lucrările construcții nerealizate de către intimata reclamantă sau realizate cu defecte.

Prin urmare, din valoarea de 137.891,41 euro fără TVA, stabilită prin expertiza în construcții ca fiind valoare lucrări de construcții, se va scădea suma de 9.011,43 euro, reprezentând lucrări de construcții nerealizate sau realizate în mod defectuos, rezultând suma de 128.879,98 euro, pe care instanța o va avea în vedere ca fiind valoarea lucrărilor de construcții realizate de către intimata reclamantă în baza contractului de antrepriză în folosul apelantei intimate.

Însumând valoarea de 128.879,98 euro, reprezentând valoarea lucrărilor de construcții executate, cu valoarea de 52.576,05 euro, reprezentând valoarea lucrărilor de instalații executate, rezultă o valoare totală a lucrărilor realizate de către intimata reclamantă de 181.456,03 euro fără TVA.

Întrucât până la data introducerii cererii de chemare în judecată de către intimata reclamantă, apelanta-pârâtă a achitat, potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de către expertul contabil I. suma de 531.265,15 RON, cu TVA (244.646,5 RON achitați în 14.10.2008, 107.419,52 RON achitați în 14.01.2009 și 179199,13 RON achitați în 22.01.2009), ceea ce reprezintă echivalentul sumei de 133.703,19 euro cu TVA, la un curs euro la data de 13.10.2009 de 4,28 RON, rezultă o diferență de lucrări executate de către intimata-reclamantă și neachitate de către apelanta pârâtă de 47.752,84 euro fără TVA, astfel că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea apelantei-pârâte la plata sumei de 78.080,14 euro, cu titlu de contravaloare lucrări neachitate.

Sumele executate silit în cadrul procedurii de executare începute de către intimata-reclamantă în baza sentinței instanței de fond nu au fost luate în considerare la stabilirea valorii lucrărilor neachitate de apelanta reclamantă, situația acestora urmând a fi clarificată în procedura de executare silită ce se desfășoară între părți.

De asemenea, în mod greșit instanța de fond a obligat apelanta pârâtă la plata sumei de 53.222,75 RON cu titlu de contravaloare mochetă. Aceasta deoarece, în primul rând, prin cererea formulată, intimata reclamantă nu a solicitat această sumă cu titlu de contravaloare mochetă, ci, așa cum rezultă din precizarea de cerere depusă la termenul din data de 03.02.2009, suma de 53.222,75 RON a fost solicitată cu titlu de penalități de întârziere și cheltuieli de judecată, stabilite prin Somația de plata nr. x/18.01.2010 emisă de executorul judecătoresc J.. În al doilea rând, aceasta provine dintr-un contract pe care intimata reclamantă l-a încheiat cu S.C. D. S.R.L., contract în care apelanta pârâtă nu este parte. Chiar dacă mocheta urma să fie folosită pentru realizarea lucrărilor de amenajare la spațiul închiriat de către apelanta pârâtă, consecințele nerespectării de către intimata reclamantă a obligațiilor proprii față de furnizori nu se pot răsfrânge asupra apelantei pârâte, dat fiind efectul relativ al obligațiilor contractuale.

În ceea ce privește cererea reconvențională, se constată, așa cum s-a precizat în cele de mai sus, că intimata pârâtă reconvențională avea obligația de a finaliza lucrările până cel mai târziu la data de 28.11.2008.

Prin contractul de antrepriză, s-a stipulat la Cap. VI- Răspundere contractuală, pct. 6.2, pentru nerespectarea termenului de finalizare a lucrărilor plata unor penalități de întârziere de către intimata pârâtă reconvențională de 1000 euro, pentru fiecare zi de întârziere, în primele 15 zile de întârziere, respectiv 1500 euro, pentru fiecare zi întârziere, ulterioară primelor 15 zile și până la finalizarea lucrărilor. Dat fiind că intimata pârâtă reconvențională nu a finalizat lucrările de amenajare la care s-a obligat până la împlinirea termenului menționat, în conformitate cu prevederile contractuale, aceasta datorează penalități de întârziere începând cu data de 29.11.2008 și până la data de 25.01.209, când apelanta reclamantă reconvențională a reziliat, prin Adresa nr. x/27.02.2009, contractul de antrepriză, penalități care pentru primele 15 zile sunt în sumă de 15.000 euro, iar pentru restul de zile până la data de 25.01.2009 sunt în sumă de 64.500 euro, rezultând un total de 79.500 euro, sumă pe care va fi obligată intimata- pârâtă reconvențională să o plătească apelantei-reclamante reconvenționale.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată de la fond, instanța a constatat că, în condițiile admiterii în parte atât a acțiunii principale, cât și a cererii reconvenționale, în temeiul art. 276 din C. proc. civ., va proceda la compensarea acestora până la concurența sumei mai mici. Cheltuielile de judecată efectuate la fond de către reclamanta pârâtă reconvențională S.C. A. S.R.L. constau în onorariu de avocat în sumă de 25.257 RON, onorariu expert construcții în sumă de 4200 RON, onorariu expert instalații în sumă de 5592 RON, taxă judiciară de timbru în sumă de 5707,90 RON, calculată proporțional cu admiterea acțiunii, și timbru judiciar în sumă de 5 RON, în total 40761,9 RON.

Cheltuieli de judecată efectuat la fond de către pârâta reclamantă reconvențională S.C. B. S.A. constau în taxă judiciară de timbru, calculată proporțional cu admiterea acțiunii reconvenționale, în sumă de 7386,4 RON, timbru judiciar de 5 RON și onorariu de avocat de 50.000 RON, redus în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în total 57.391,4 RON.

Ca urmare, va fi obligată reclamanta pârâtă reconvențională S.C. A. S.R.L. să plătească pârâtei reclamante reconvenționale suma de 16.629,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, după compensare.

Partea căzută în pretenții în apel este intimata reclamantă S.C. A. S.R.L., astfel că aceasta va fi obligată să plătească apelantei pârâte S.C. B. S.A. cheltuieli de judecată făcute în apel, în sumă totală de 123.824,03 RON, ce constau în taxe judiciare de timbru și timbru judiciar în sumă totală de 94.344 RON, onorariu expert construcții în sumă de 11.910 RON, onorariu expert în instalații în sumă de 11.710 RON cheltuieli de deplasare a expertului în instalații în sumă de 1960 RON, onorariu expert contabil în sumă de 3900 RON și onorariu de avocat în sumă de 29.480 RON.

În ceea ce privește cererea formulată de către apelanta pârâtă S.C. B. S.A. de obligare a intimatei reclamante la plata sumei reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă penalităților de întârziere, de la fond, se constată, așa cum s-a arătat mai sus, că intimata reclamantă a solicitat obligarea apelantei pârâte la plata penalităților de întârziere prin concluzii scrise, depuse după închiderea dezbaterilor. Pentru considerentele ce au fost expuse cu prilejul analizării criticii de apel ce se referă la greșita obligare a apelantei pârâte la plata penalităților de întârziere în favoarea intimatei reclamante, se impunea ca judecătorului fondului să constate că cererea a fost formulată după închiderea dezbaterilor și că nu a fost investit în mod legal cu soluționarea acesteia. Faptul că cererea intimatei reclamante a fost soluționată totuși de instanța de fond, hotărârea fiind susceptibilă de a fi reformată sub acest aspect, nu constituie un motiv întemeiat pentru a se considera de către instanța de apel că pentru faza fondului taxa judiciară nu a fost plătită în cuantumul legal, astfel încât să dispună obligarea intimatei reclamante la plata taxei judiciare de timbru aferentă cererii prin care a solicitat obligarea apelantei pârâte la plata de penalități de întârziere.

Împotriva deciziei nr. 255/2017 din 24 mai 2017, pronunțate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția a II-a civilă, în termen legal, a declarat recurs reclamanta S.C A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe; modificarea deciziei recurate, admiterea in parte a apelului, schimbarea in parte a sentinței apelate doar in sensul inlaturarii obligării pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente sumei de 76.799,62 RON, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-reclamantă a susținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., întrucât instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, în sensul că, deși apelanta-parata B. S.A. nu a cerut cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocat, instanța a obligat-o la plata sumei de 29.480 RON cu titlu de onorariu de avocat în apel.

A mai susținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât hotărârea fie nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fie cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

In ceea ce privește admiterea cererii reconventionale, recurenta-reclamantă a arătat, în sinteză, că instanța de apel nu a analizat integral apărările sale referitoare la cauzele depășirii termenului de finalizare a lucrărilor, pronunțând o hotărâre nemotivată.

În argumentarea motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că instanța de apel, fara nicio motivare, a schimbat înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al procesului-verbal din data de 16.01.2009, arătând ca din acesta rezultă ca la acea data lucrările de amenajare nu erau finalizate.

În continuare, recurenta-reclamantă a mai arătat că în cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii, respectiv cu încălcarea prevederilor art. 969 C. civ. vechi. În acest sens s-a susținut că a fost ignorat acordul părților in ceea ce privește durata de execuție a lucrărilor contractate, iar consecința acestei ignorări este că a stabilit, in mod arbitrar, că data de finalizare a lucrărilor contractate ar fi trebuit să fie 28.11.2008, că reclamanta ar fi fost in culpa întârziind in executarea contractului, cu consecința admiterii cererii reconventionale.

În argumentarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a mai arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea, respectiv aplicarea greșită a cel puțin următoarelor dispoziții legale: art. 1169 și urm. vechiul C. civ., în sensul că, fiind o chestiune de fapt, remedierea deficiențelor poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, inclusiv prezumții, iar nu doar prin înscrisuri; art. 969 alin. (1), (97)0, 1073 vechiul C. civ., din care rezulta ca executarea obligației nu depinde de simpla voința a debitorului, care nu se poate exonera de obligația de plata a lucrărilor prin simpla nesemnare a procesului-verbal de constatare a efectuării remedierilor.

Intimata-pârâta S.C. B. S.A., în insolvență, a depus, la 6 noiembrie 2017, întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a deciziei atacate.

La 1 februarie 2018, în ședință publică, intimata-pârâtă S.C. B. S.A., în insolvență, a depus o cerere de încetare a acțiunii civile judiciare, întemeiată pe dispozițiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.

În motivarea acestei cereri s-a arătat că, prin încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. x/2017, s-a dispus, la data de 27 martie 2017, deschiderea procedurii generale a insolvenței față de pârâtă, încheiere care a rămas definitivă prin neapelare, subliniindu-se, în sinteză, că nu este incidentă situația de excepție prevăzută de art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 și nici nu sunt aplicabile dispozițiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

În ședința publică din 1 februarie 2018 a fost pusă în discuția părților cererea de încetare a acțiunii civile judiciare, întemeiată pe dispozițiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, formulată de intimata-pârâtă S.C. B. S.A., în insolvență.

Luând în examinare, cu prioritate, cererea formulată de intimata-pârâtă, întemeiată pe dispozițiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, Înalta Curte va constata încetarea acțiunii formulate de reclamanta S.C A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR K. S.P.R.L. în considerarea următoarelor argumente:

Înalta Curte constată că, prin încheierea de Ședință din Camera de Consiliu de la 27 martie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Prahova, secția a II-a Civiă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea de deschidere a procedurii generale a insolvenței formulată de debitoarea S.C. B. S.A., soluție rămasă definitivă prin neapelare, astfel cum rezultă din dovada depusă la dosar.

În raport cu această împrejurare și cu obiectul acțiunii judiciare formulate de reclamantă, ce vizează realizarea creanțelor asupra averii debitoarei, constatând că procedura insolvenței pârâtei a fost deschisă sub imperiul Legii nr. 85/2014, se reține încidența în cauză a art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Potrivit art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desființării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condițiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desființată sau, după caz, revocată, acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează".

Prin urmare, în cazul în care, pe parcursul acțiunii judiciare având ca obiect realizarea creanțelor asupra averii debitorului, se dispune deschiderea procedurii insolvenței față de acesta din urmă se suspendă de drept acțiunea, însă această suspendare este numai provizorie, în cazul rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, efectele sale producându-se numai până la respectivul moment, după care acțiunea judiciară încetează.

În speță, este de menționat că hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei a rămas definitivă prin neapelare, la data de 27 martie 2017, astfel că nu se poate susține cu temei aserțiunea recurentei privind prematuritatea cererii de încetare a acțiunii civile, motivat de faptul că, în prealabil, trebuia să se constate suspendarea de drept. Pe cale de consecință, apărările recurentei vor fi înlăturate, fiind depășit acest moment procesual.

Așa cum s-a arătat anterior, dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, teza finală, prevăd că "La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează".

Cum Legea nr. 85/2014 are ca scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, creditorul are ca unică posibilitate de a-și recupera creanța mijloacele prevăzute de lege în procedura insolvenței, respectiv de a formula o declarație de creanță, conform dispozițiilor acestui act normativ.

Reținând că, potrivit tezei finale a textului legal mai sus citat, la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, acțiunea judiciară declanșată încetează și, având în vedere că toate creanțele împotriva debitorului pot fi valorificate împotriva acestuia numai în cadrul procedurii unice a insolvenței, în cauză, nu mai subzistă nicio rațiune pentru a fi continuată acțiunea judiciară declanșată anterior.

Având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate și reținând că, prin încheierea din 27 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a Civiă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin neapelare, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitoarea S.C. B. S.A., Înalta Curte va constata încetarea acțiunii formulată de reclamanta S.C A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR K. S.P.R.L.

Față de soluția juridică dispusă, nu se mai impune analizarea motivelor de recurs formulate de recurenta-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Încetează acțiunea formulată de reclamanta S.C A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR K. S.P.R.L.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2018.