ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1558/2018

Ședința publică din data de 3 mai 2018

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr. x/2010, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la plata sumei de 100.094,37 euro fără TVA, sumă în care este inclusă și diferența de 76.799,62 RON la factura nr. x/21.01.2009, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate și neachitate, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 101995, C. civ., Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcție și instalații din 14.06.1994, precum și cele ale contractului încheiat de către părți.

Prin întâmpinare, pârâta S.C. B. S.A. a solicitat, în principal, respingerea cererii de chemare în judecată ca prematur introdusă, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin cererea reconvențională, pârâta-reclamantă reconvențională S.C. B. S.A. a solicitat obligarea reclamantei-pârâtă reconvențională S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 135.000 Euro, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere datorate de aceasta ca urmare a nerespectării termenului de execuție a lucrărilor contractate, și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 1074/C/2015, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2010, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și precizată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtei S.C. B. S.A., care a fost obligată să plătească reclamantei suma de 78.080,14 euro în echivalentul în RON la data plății, reprezentând contravaloarea lucrării efectuate, suma de 53.222,75 RON, reprezentând pretenții ce constau în contravaloare mochetă, precum și penalități de întârziere, conform contractului, aferente sumei de 76.799,62 RON, începând cu data scadenței și până la plata acesteia. A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 76.799,62 RON reprezentând rest de plată din factura fiscală nr. x/21.01.2009. A fost respinsă acțiunea reconvențională formulată de pârâta S.C. B. S.A.. A fost admisă în parte cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă. A fost obligată pârâta la plata sumei de 31.912 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 238/2016 pronunțată în același dosar, Tribunalul Sibiu a admis excepția inadmisibilității invocată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. și a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 1074/C/15.12.2015 formulată de către pârâta S.C. B. S.A.. Totodată, a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 1074/C/15.12.2015 pronunțată de reclamanta S.C. A. S.R.L. și a dispus lămurirea dispozitivului sentinței nr. 1074/C/15.12.2015, în sensul că pârâta a fost obligată la plata sumei de 78.080,14 euro fără TVA, în echivalentul în RON la data plății, reprezentând contravaloare lucrări efectuate.

Împotriva sentinței nr. 1074/C/15.12.2015 a declarat apel pârâta S.C. B. S.A., aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., astfel cum aceasta a fost precizată la termenul din data de 3.02.2010 și admiterea cererii reconvenționale formulată de pârâta reclamantă reconvențională și obligarea reclamantei pârâtă reconvențională la plata sumei de 135.000 Euro, reprezentând contravaloare penalități de întârziere, în conformitate cu prevederile art. 2.1. din Contractul de antrepriză înregistrat la pârâta reclamantă reconvențională sub nr. x/19.09.2008 și la reclamanta pârâtă reconvențională sub nr. x/19.09.2008, și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 255/2017 din 24 mai 2017, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva sentinței nr. 1074/C/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2010 și, în consecință:

A schimbat în parte sentința atacată, în sensul că:

A obligat pârâta S.C. B. S.A. să plătească reclamantei S.C. A. S.R.L. suma de 47752,84 Euro fără TVA, în echivalent în RON la data plății reprezentând contravaloare lucrări; a înlăturat obligarea pârâtei la plata sumei de 53.222,75 RON reprezentând contravaloare mochetă; totodată, a înlăturat obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente sumei de 76799,62 RON și a menținut dispoziția de respingere a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 76799,62 RON reprezentând rest de plată din factura nr. x/21.01.2009.

A admis în parte cererea reconvențională formulată de către pârâta reclamantă reconvențională S.C. B. S.A. împotriva reclamantei-pârâtă reconvențională S.C. A. S.R.L. și în consecință:

A obligat pârâta reconvențională S.C. A. S.R.L. să plătească reclamantei-reconvenționale suma de 79.500 Euro, în echivalent în RON la data plății, reprezentând penalități de întârziere; a obligat reclamanta pârâtă reconvențională să plătească pârâtei reclamantă reconvențională suma de 16.629,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale la fond după compensare; totodată a obligat intimata S.C. A. S.R.L., la plata sumei de 123.824,03 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel și a respins cererea apelantei privind obligarea intimatei reclamante la plata sumei reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă penalităților de întârziere, de la fond.

Împotriva deciziei nr. 255/2017 din 24 mai 2017, pronunțate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția a II-a civilă, în termen legal, a declarat recurs reclamanta S.C A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe; modificarea deciziei recurate, admiterea in parte a apelului, schimbarea in parte a sentinței apelate doar in sensul inlaturarii obligării pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente sumei de 76.799,62 RON, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La 1 februarie 2018, în ședință publică, intimata-pârâtă S.C. B. S.A., în insolvență, a depus o cerere de încetare a acțiunii civile judiciare, întemeiată pe dispozițiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.

În motivarea acestei cereri s-a arătat că, prin încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. x/2017, s-a dispus, la data de 27 martie 2017, deschiderea procedurii generale a insolvenței față de pârâtă, încheiere care a rămas definitivă prin neapelare, subliniindu-se, în sinteză, că nu este incidentă situația de excepție prevăzută de art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 și nici nu sunt aplicabile dispozițiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

În ședința publică din 1 februarie 2018 a fost pusă în discuția părților cererea de încetare a acțiunii civile judiciare, întemeiată pe dispozițiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, formulată de intimata-pârâtă S.C. B. S.A., în insolvență.

Luând în examinare, cu prioritate, cererea formulată de intimata-pârâtă, întemeiată pe dispozițiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, Înalta Curte a constatat încetarea acțiunii formulate de reclamanta S.C A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR C. S.P.R.L. în considerarea următoarelor argumente:

Având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate și reținând că, prin încheierea din 27 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a Civiă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin neapelare, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitoarea S.C. B. S.A., Înalta Curte a constatat încetarea acțiunii formulată de reclamanta S.C A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR C. S.P.R.L.

Față de soluția juridică dispusă, Înalta Curte a reținut că nu se mai impune analizarea motivelor de recurs formulate de recurenta-reclamantă.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă prin decizia nr. 221 din 01 februarie 2018 a încetat acțiunea formulată de reclamanta S.C A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR C. S.P.R.L.

Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire S.C. A. S.R.L., în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ., arătând în esență că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra a tot ce s-a cerut (minus petita).

În susținerea cererii de revizuire, revizuenta a arătat că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, în sensul că recursul reclamantei a vizat și soluția pronunțată cu privire la cererea reconvențională.

Întrucât judecata cererii reconvenționale introduse de debitoarea în insolvență nu se suspendă și nu încetează, instanța de recurs trebuia să soluționeze recursul reclamantei în ceea ce privește soluția dată cererii reconvenționale.

În caz contrar, decizia din apel, prin care reclamanta a fost obligată la plata unor sume de bani ar rămâne irevocabilă, ceea ce ar priva partea de un grad de jurisdicție.

Pentru aceste considerente, revizuenta solicită admiterea cererii de revizuire, schimbarea în parte a deciziei atacată, în sensul admiterii recursului și în rejudecare, în principal casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea deciziei recurată, admiterea în parte a apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate doar în sensul înlăturării obligării pârâtei de la plata penalităților de întârziere aferente sumei de 76.799,62 RON, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

La 21 martie 2018 intimata S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar în subsidiar, în situația în care instanța ca considera că cererea este admisibilă, respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În ședința publică de la 19 aprilie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte a acordat cuvântul asupra admisibilității cererii de revizuire și a reținut cauza în pronunțare.

Analizând admisibilitatea cererii de revizuire, prin prisma hotărârii atacate, Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, astfel că dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare. Prin urmare, exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. (1865), poate constitui obiect al revizuirii hotărârea rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârea dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Înalta Curte constată că dispozițiile acestui text legal se referă limitativ la două categorii de hotărâri definitive, cele pronunțate de instanța de apel și cele pronunțate de prima instanță rămase definitive prin neapelare, și la o singură categorie de hotărâri irevocabile, cele ale instanțelor de recurs prin care s-a evocat fondul.

În speță, revizuenta S.C. A. solicită revizuirea hotărârii prin care s-a dispus încetarea acțiunii formulată de reclamanta S.C A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR C. S.P.R.L., fără ca motivele de recurs formulate de către recurenta-reclamantă să fie analizate.

Înalta Curte reține că în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014, intimata S.C. B. S.A. a formulat o cerere de încetare a acțiunii civile judiciare, având în vedere că prin încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. x/2017, s-a dispus, la data de 27 martie 2017, deschiderea procedurii generale a insolvenței față de această societate, încheiere care a rămas definitivă prin neapelare.

Cererea întemeiată pe textul de lege sus evocat este specifică Legii nr. 85/2006, astfel încât instanța de recurs a pus-o în discuția părților și a constatat încetarea acțiunii formulată de reclamantă, fără a rezolva fondul litigiului dedus judecății.

Încetarea acțiunii operează prin efectul legii și trebuie numai constatată, la sesizarea sau cererea persoanei interesată.

În consecință, aplicarea de către instanța de recurs a măsurii încetării acțiunii în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 nu face posibil ca decizia atacată să poată fi revizuită pe această cale, neevocând fondul.

Rezultă că decizia atacată nu se încadrează în niciuna dintre categoriile menționate de art. 322 C. proc. civ., fiind pronunțată în soluționarea unei cereri de recurs și fără evocarea fondului.

Așa fiind, este evident că prezenta cerere de revizuire nu este admisibilă din perspectiva obiectului revizuirii.

Dintr-un alt punct de vedere, se constată că, criticile dezvoltate prin cererea de revizuire formulată de către S.C. A. S.R.L. și încadrate în motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., ar putea fi valorificate în cadrul unei cereri privind completarea dispozitivului deciziei pronunțată de către instanța de recurs, ci nu prin calea procedurală de față.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția cerută de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. (1865), referitoare la obiectul revizuirii, astfel că va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

În raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ. raportat la cererea formulată de intimată S.C. B. S.A. prin ADMINISTRATOR JUDICIAR C. SPRL privind plata cheltuielilor de judecată în această etapă procesuală, Înalta Curte urmează să o admită și să dispună obligarea revizuenta S.C A. S.R.L. la plata acesteia, astfel cum a fost justificată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 221 din 01 februarie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2010.

Obligă revizuenta S.C A. S.R.L. la plata sumei de 3.327,1 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei S.C. B. S.A. prin ADMINISTRATOR JUDICIAR C. SPRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 mai 2018.