ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 638/2019

Ședința publică din data de 22 martie 2019

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2014 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 935.916,70 RON (din care suma de 803753,89 RON reprezintă debit principal-contravaloare lucrări executate conform contract nr. x/21.06.2010, constând în lucrări de defrișare, lucrări de piconare și lucrării montare conductă transport instalată, iar suma de 132162,81 RON, reprezintă garanția de bună execuție), precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.

Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 96.477,92 euro, reprezentând contravaloare lucrare și penalități de întârziere.

Prin sentința civilă nr. 2502/20.04.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2014 s-a admis, în parte, cererea principală formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 342.745,51 RON. S-au respins restul pretențiilor ca nefondate. A fost admisă cererea reconvențională. S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile din cererea reconvențională având ca obiect penalitățile de întârziere și s-au respins aceste pretenții ca prescrise. A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 22.210,3 Euro. S-au respins restul pretențiilor ca nefondate.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 10.032,45 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

II. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, atât reclamanta S.C. A. S.R.L., cât și pârâta S.C. B. S.R.L., cererile fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția a V- a civilă sub numărul unic de dosar x/2014

Prin decizia nr. 1837 din 8 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ambele apeluri, ca nefondate, în contradictoriu și cu intimata C. SPRL FILIALA ARGEȘ - ADMINISTRATOR JUDICIAR AL S.C. A. S.R.L.

III Împotriva acestei decizii au formulat recurs, atât reclamanta S.C. A. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL, cât și pârâta S.C. B. S.R.L.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL a invocat, în susținerea recursului, dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Sub aspectul motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a susținut, în esență, că instanța de apel nu a avut în vedere argumentul recurentei-reclamante privind greșita evaluare de către prima instanță a raportului de expertiză întocmit în cauză (prin care s-a stabilit valoarea totală a lucrărilor stabilită prin raportul de expertiză), în special răspunsul la obiectivul nr. 2 al raportului de expertiză, probă din care rezultă că recurenta-pârâta datorează recurentei-reclamante o sumă de 734.116,29 RON plus TVA, în total 910.304,20 RON .

Recurenta-reclamantă a mai arătat că instanța de apel nu a avut în vedere, în analiza căii de atac formulate, răspunsurile recurentei-pârâte la interogatoriul administrat în fața primei instanțe, în special răspunsul la întrebarea nr. 20, în considerarea căruia instanța de apel ar fi trebuit să rejudece cauza și să dispună obligarea pârâtei și la plata lucrărilor constând în săpătură/piconare în stâncă în cuantum de 511.820,38 RON.

Totodată, a susținut că instanța de apel a interpretat greșit și alte probe din dosar, menționând: Anexa la devizul de lichidare încheiat la data de 16.03.2011, procesele-verbale din data de 21.07.2010 și din data de 20.06.2011, Anexa la procesul-verbal de lichidare încheiat la 16.03.2011, tradus din limba spaniolă în limba română și procesul-verbal din data de 21.07.2011.

Nu în ultimul rând, recurenta-reclamantă a criticat decizia recurată și din perspectiva faptului că instanța de apel nu a analizat, în integralitate, criticile și apărările formulate cu privire la înscrisul de la fila x vol. I.

În ceea ce privește motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că instanța de apel nu a cercetat înscrisurile de la dosar (contractul nr. x/21.06.2010, recunoașterea pârâtei, respectiv înscrisul de la dosarul de fond) sau a realizat o analiză eronată a acestora, cu consecința menținerii, în mod greșit, a soluției date de prima instanță.

Recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea, în parte, a deciziei recurate.

În acest sens, a apreciat că în mod eronat a respins instanța apelul formulat, în ceea privește suma plătită de recurenta-pârâtă potrivit contractului nr. x din data de 21.06.2010, întrucât această sumă valorează 1.133.530,76 RON, nu 914.137,71 RON, cum greșit a reținut instanța de judecată.

Astfel, a arătat că din analiza coroborată a probelor reiese că suma corectă pe care trebuia să o achite recurenta-pârâtă este 123.352,46 RON, nu de 342.754,51 RON, astfel cum nejustificat s-a reținut de către instanța de apel.

De asemenea, a criticat, ca nelegală și nefondată, aprecierea instanței de apel potrivit căreia "la momentul emiterii biletului la ordin, beneficiarul a avut în vedere atât avansul achitat, cât și suma reținută cu titlu de garanție", deoarece ar fi trebuit fi avute în vedere doar plățile efectiv efectuate.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL a depus întâmpinare, la data de 11.04.2018, prin care a invocat excepția nulității recursului declarat de recurenta-pârâtă, precizând că argumentele menționate în cadrul recursului declarat de aceasta nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute la art. 488 C. proc. civ.. Pe fond, a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului.

Și recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, la data de 05.04.2018, invocând excepția nulității recursului formulat de către recurenta-reclamantă, despre care a susținut că este nemotivat, criticile formulate neîncadrându-se în dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă, ca nefondat.

Totodată, la data de 02.05.2018, recurenta-pârâtă a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de recurenta-reclamantă, prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului invocată, precum și respingerea apărărilor formulate de recurenta-reclamantă prin întâmpinare.

IV. Înalta Curte, examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepțiile nulității recursurilor formulate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. și de recurenta-pârâta S.C. B. S.R.L., constată că recursurile sunt nule, în raport cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul este o cale de atac extraordinară, fiind limitat la motivele de nelegalitate ale deciziei instanței de apel, enumerate de art. 488 C. proc. civ., sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 489 alin. (2) din același cod

Conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

Din această perspectivă, în ceea ce privește recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a invocat doar formal, în susținerea recursului său, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., deoarece aceasta nu a formulat critici concrete de nelegalitate cu privire la judecata realizată de instanța de apel, din perspectiva dispozițiilor legale invocate.

Cu referire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., invocat de recurenta-reclamantă, se constată că în conținutul cererii și al motivelor de recurs menționate, recurenta-reclamantă face, exclusiv, trimiteri la situația de fapt reținută în cauză, despre care arată că ar fi fost greșit stabilită, deoarece instanța de apel a analizat și interpretat greșit probele administrate în cauză: raportul de expertiză întocmit în legătură cu valoarea plăților datorate, răspunsurile recurentei-pârâte la interogatoriul administrat în fața primei instanțe, Anexa la devizul de lichidare încheiat la data de 16.03.2011, procesele-verbale din data de 21.07.2010 și din data de 20.06.2011, Anexa la procesul-verbal de lichidare încheiat la 16.03.2011, procesul-verbal din 21.07.2011 și înscrisul de la fila x vol. I.

În mod similar, subsumat motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a criticat hotărârea instanței de apel pentru greșita evaluare și analiză a înscrisurilor ce constituie probe în cauză, făcând referire la contractul nr. x din data de 21.06.2010, respectiv înscrisul de la dosarul de fond.

Și în ceea ce privește recursul formulat de către recurenta-pârâta S.C. B. S.R.L. se constată că dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. au fost doar formal invocate, nefiind menționate în cererea de recurs critici de legalitate referitoare la încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În acest sens, Înalta Curte apreciază că argumentele invocate de recurenta-pârâtă în susținerea recursului său vizează, în esență, tot greșita stabilire situației de fapt în urma analizei probelor administrate, recurenta-pârâtă fiind nemulțumită de modul eronat în care a fost stabilit cuantumul sumei achitate de aceasta, potrivit contractului nr. x din data de 21.06.2010.

Cu privire la recursul formulat de către recurenta-reclamantă, se reține că, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., decizia recurată este susceptibilă de casare, exclusiv pentru motive de nelegalitate, dacă nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Or, în speță, recurenta-reclamantă nu arată, în concret, care anume sunt motivele contradictorii sau străine de natura pricinii ce ar putea duce la incidența în cauză a dispozițiilor anterior menționate și nu susține nemotivarea soluției din dispozitiv, motivarea insuficientă a acesteia ori prezentarea, în exclusivitate, a unor considerente străine de natura pricinii.

Se mai reține, cu referire la ambele recursuri formulate în cauză, că potrivit prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere, pentru motive de nelegalitate, când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Cu totul diferit de prevederile textului anterior menționat, Înalta Curte constată că toate argumentele invocate, atât de către recurenta-reclamantă, cât și de către recurenta-pârâtă în susținerea motivului de recurs prevăzut de acest text se referă la modul de interpretare a probelor de către instanța de apel și la modalitatea de stabilire a elementelor de fapt ale speței, așadar aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate, care exced controlului instanței de recurs.

În aceste condiții, lipsa unei argumentații care să situeze criticile formulate în sfera temeiurilor de casare indicate, face imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanța de recurs, din cuprinsul susținerilor recurentelor neputându-se desprinde elemente relevante, care să permită verificarea legalității deciziei recurate.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurentele nu s-au conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va constata nulitatea recursurilor formulate, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nule recursurile declarate de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. și de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL împotriva deciziei civile nr. 1837 din 08 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2019.