ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1591/2019

Ședința publică din data de 3 octombrie 2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

A. Obiectul cererii introductive

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 282.653 euro, reprezentând penalități de întârziere (echivalentul sumei de 1.249.524,12 RON, la cursul BNR din data introducerii cererii: 24.09.2015), în baza clauzei penale prevăzute în art. 10 din contractul de vânzare cumpărare comercială, montaj și punere în funcțiune nr. 1064 din 11.07.2014, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

B. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 3423 din 06.06.2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 89.698 euro, în echivalent în RON la data plății, reprezentând penalități de întârziere calculate pe perioada 4 mai 2015 - 29 iulie 2015; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 14.446,27 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 4.800 RON, cu titlu de cheltuuieli de judecată; a dispus compensarea cheltuielilor de judecată și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 9.646,27 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe

Împotriva sentinței civile nr. 3423 din 06.06.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă au declarat apel ambele părți.

Apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. I.P.U.R.L. a solicitat schimbarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, arătând că nu există niciun motiv pentru înlăturarea dreptului la penalități aferente întregului interval 30.10.2014 - 29.07.2015, iar cheltuielile de judecată ar fi trebuit acordate integral.

Apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a solicitat schimbarea sentinței, în sensul respingerii în integralitate a acțiunii, arătând că nu există culpă contractuală și, oricum, ar fi trebuit administrată proba cu expertiză pentru a se observa modalitatea de executare a obligațiilor contractuale.

D. Hotărârea instanței de apel

Prin decizia civilă nr. 969/A din 26 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de către apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. I.P.U.R.L.; a admis apelul declarat de către apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L.; a schimbat sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. I.P.U.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., ca neîntemeiată; a obligat apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. I.P.U.R.L. la plata cheltuielilor de judecată avansate de către apelanta-pârâtă, în cuantum de 8.050 RON.

E. Calea de atac împotriva hotărârii instanței de apel

Împotriva deciziei civile nr. 969/A din 26 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă au declarat recurs ambele părți.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. I.P.U.R.L. critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate:

Instanța de apel a prezentat în motivarea deciziei o teorie cu caracter general a noțiunii de rezoluțiune și a făcut raportare la diferite temeiuri juridice, care nu au legătură cu cadrul procesual. Reclamanta nu a solicitat niciodată rezoluțiunea contractului, ci aplicarea clauzei penale din contractul nr. x din 11.07.2014.

Instanța de apel a înlăturat această clauză, deși nu a fost învestită în acest sens și nu a existat nicio apărare în vederea înlăturării clauzei penale sau a reducerii cuantumului penalităților.

Instanța de apel nu a dat eficiență dispozițiilor legale privind puterea de lege între părțile contractante prevăzută de art. 1270 alin. (1) și (2) din C. civ.

Contractul încheiat între părți prevede mai multe etape de realizare a unor obligații, iar instanța a fost învestită cu o cerere care viza concret neîndeplinirea obligației de a livra și monta integral echipamentele, stabilită a fi îndeplinită expres până la 30.10.2014.

Motivarea deciziei pronunțate în apel este contradictorie și face referire la rezoluțiunea contractului, câtă vreme s-a solicitat doar aplicarea clauzei penale din contract.

S-a reținut în mod greșit că atât timp cât beneficiarul final nu a avut nicio pretenție de la reclamanta recurentă, aceasta din urmă nu a suferit niciun prejudiciu și astfel nu are dreptul să facă aplicarea clauzei penale.

Recurenta-reclamantă susține că nu are obligația de a face dovada vreunui prejudiciu și prezintă în detaliu anexa nr. 1 la contract și termenele prevăzute pentru livrarea de echipamente.

Având în vedere că părțile au prevăzut în mod expres prin contract că termenul până la care S.C. B. S.R.L. trebuie să livreze utilajele și să finalizeze lucrările era 30.10.2014, din acest moment intervine aplicabilitatea clauzei penale menționate în contract.

În mod greșit a fost respinsă cererea privind penalitățile, instanța făcând o interpretare eronată a legii și prezentând o motivare contradictorie și străină de natura cauzei.

Se solicită admiterea recursului invocându-se dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 6 și 8 din C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. critică decizia și solicită înlăturarea considerentelor instanței de apel prejudiciabile pentru pârâtă și înlocuirea acestor considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii.

Se arată că sunt eronate și prejudiciabile orice constatări de fapt din considerentele hotărârii ce fac referire la neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale de către S.C. B. S.R.L., atât din punctul de vedere al situației de fapt reale, cât și din punctul de vedere al excepției de neexecutare a contractului invocată și asupra căreia instanța de apel nu s-a pronunțat.

Hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii. Astfel, se reține că deficiențele lucrărilor reies din anexa 2 a procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 29.07.2015 încheiat între D. S.A. Baia Mare și A. și sunt în sarcina A.. De asemenea, se reține că în cazul acestor obligații, respectiv predarea documentației și inscripționarea echipamentelor, culpa aparține S.C. B. S.R.L.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material - art. 488 pct. 8 C. proc. civ.. Astfel, pârâta a invocat excepția de neexecutare a contractului ca apărare de fond, apărare care în mod indirect a fost eronat soluționată.

Apărările prin care pârâta invocă neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către A., obligații ce condiționau efectuarea obligațiilor de către B., reprezintă o excepție de neexecutare a contractului în raport de care trebuie evaluată temeinicia pretențiilor reclamantei potrivit dispozițiilor art. 1556 C. civ.

F. Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază recursurile ca fiind fondate și urmează a le admite pentru următoarele considerente:

Potrivit cererii de chemare în judecată, recurenta-reclamantă a solicitat obligarea recurentei-pârâte la plata sumei de 282.653 euro, reprezentând penalități de întârziere, în baza clauzei penale prevăzute în art. 10 din contractul încheiat între părți, contractul de vânzare cumpărare comercială, montaj și punere în funcțiune nr. 1064 din 11.07.2014.

Potrivit dispozițiilor art. 1538 alin. (1) C. civ. "clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație, în cazul neexecutării obligației principale".

În alin. (4) al aceluiași articol se prevede:

"creditorul poate cere executarea clauzei penale fără a fi ținut să dovedească vreun prejudiciu".

În cauză sunt întrunite cerințele art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., deoarece instanța de apel se raportează la rezoluțiunea contractului și la vătămarea pe care creditorul tinde să o înlăture, în condițiile în care nu a solicitat nimeni rezoluțiunea contractului.

Potrivit clauzelor contractului, art. 6, recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. s-a obligat ca, până la data de 30.10.2014 să finalizeze lucrările conform contractului, însă contractul nu a fost respectat, astfel încât la 30.10.2014 lucrările nu au fost finalizate.

Potrivit dispozițiilor art. 10.1 din același contract nr. x/11.07.2014 "Pentru neexecutarea totală sau parțială, precum și pentru executarea necorespunzătoare a uneia sau mai multor obligații asumate și/sau care îi revin, la termenele convenite, vânzătorul datorează cumpărătorului, cu titlu de penalități de întârziere, suma de 0,1% pe zi de întârziere din valoarea contractului, până la îndeplinirea obligațiilor".

Potrivit dispozițiilor art. 1538 alin. (4) C. civ. "Creditorul poate cere executarea clauzei penale fără a fi ținut să dovedească vreun prejudiciu".

Instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale în materie, fără să țină seama de faptul că un contract valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.

Contractul nr. x/11.07.2014 prevedea mai multe etape de realizare a unor obligații, însă cererea de chemare în judecată vizează în concret neîndeplinirea obligației de a livra și monta integral echipamentele, până la termenul stabilit.

Pe de altă parte, în cauză sunt întrunite cerințele art. 488 pct. 6 din C. proc. civ.

Alegațiile privind rezoluțiunea contractului sunt străine de natura cauzei, niciuna dintre părți nu a solicitat rezoluțiunea. De asemenea, raționamentul instanței de apel în ceea ce privește scopul contractului de subantrepriză este greșit, câtă vreme se solicită aplicarea în cauză a dispozițiilor din contract în ceea ce privește clauza penală. Din acest punct de vedere este greșită și aprecierea instanței de apel, în sensul că "neexecutarea afirmată a contractului de vânzare și montaj, [...] fiind minoră în ansamblul contractual agreat de antreprenor, nu a produs și nici nu mai poate produce vreun prejudiciu antreprenorului din prespectiva comportamentului beneficiarului final".

După cum s-a subliniat anterior, potrivit dispozițiilor art. 1538 alin. (4) C. civ. "creditorul poate cere executarea clauzei penale fără a fi ținut să dovedească vreun prejudiciu".

Pe de altă parte, reclamanta S.C. A. S.R.L. în motivarea apelului critica sentința instanței de fond sub aspectul momentului de la care intervine aplicabilitatea clauzei penale menționate în contract. Susține aceasta că, deși instanța de fond a reținut, că nu există la dosarul cauzei nicio modificare de termen printr-un act adițional al contractului nr. x/11.07.2014, instanța a apreciat, în mod neîntemeiat, că penalitățile de întârziere trebuie luate în considerare nu de la data prevăzută în contract - 30.10.2014 - ci, de la data de 04.05.2015, în condițiile în care instanța reținuse totuși că livrarea utilajelor și finalizarea montajelor și a instalațiilor electrice trebuiau efectuate până la data de 30.10.2014, cu încălcarea prevederilor art. 1538 alin. (1) și (2) din C. civ.

Instanța de apel nu a analizat în niciun fel aplicabilitatea clauzei penale și a motivat decizia raportându-se exclusiv la rezoluțiunea contractului, în condițiile în care nu se solicitase aceasta de niciuna dintre părți.

În aceeași ordine de idei, pârâta S.C. B. S.R.L. în motivarea apelului împotriva sentinței instanței de fond a invocat excepția de neexecutare a contractului ca apărare de fond, arătând că instanța a reținut exclusiv susținerea ipotezei reclamantei, fără a verifica dacă reclamanta, potrivit contractului, avea obligații de executat anterioare obligației pârâtei S.C. B. S.R.L. de a efectua lucrările de instalații, obligații pe care nu și le-a îndeplinit și care condiționau efectuarea obligațiilor de către B..

Așadar, nici pârâta nu a solicitat rezoluțiunea contractului dintre părți, iar curtea de apel nu a analizat criticile aduse sentinței instanței de fond, ci s-a raportat la rezoluțiunea contractului și la vătămarea pe care creditorul tinde să o înlăture.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt întrunite cerințele art. 488 pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., recursurile sunt fondate și urmează a fi admise, iar hotărârea recurată va fi casată, cauza fiind trimisă spre o nouă judecată instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. I.P.U.R.L. și prin administrator special E. și de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 969/A din 26 mai 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2019.