ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1766/2020

Ședința publică din data de 30 septembrie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 28 ianuarie 2015 sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărâre pe care o va pronunța: (i) să constate executarea integrală a lucrărilor la obiectivul de investiții Academia de Tenis din incinta Complexului Lia Manoliu, lucrări ce au vizat realizarea a șase terenuri de sport cu accesoriile acestora, conform contractului de subantrepriză nr. 45 din 6 octombrie 2014, încheiat între reclamantă în calitate de subcontractant și pârâta în calitate de contractant; (ii) să se dispună obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la plata sumei de 558.252 RON, reprezentând preț contractual neachitat și a sumei de 35.169 RON, reprezentând penalități de întârziere, calculate de la data emiterii facturilor seria x nr. x/17.10.2014, y/17.11.2014, z/17.11.2014 și 167/17.11.2014 și până la 19 ianuarie 2015; (iii) să oblige pârâta la plata penalităților de întârziere, prin raportare la un procent de 0,1% conform art. 10.1 din contractul de subantrepriză, de la data înregistrării cererii de chemare în judecată și până la îndeplinirea efectivă a obligației de achitare a prețului contractual, calculate la soldul neachitat al facturilor; (iv) cu cheltuieli de judecată.

Pârâta S.C. B. S.A. a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 159.660,32 RON și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2424 din 19 iunie 2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., astfel cum a fost precizată; a constatat că reclamanta a executat integral lucrările ce au făcut obiectul contractului de subantrepriză nr. 45 din 6 octombrie 2014, conform procesului-verbal de recepție din 15 decembrie 2014 încheiat la terminarea lucrărilor; a obligat pârâta la plata sumei de 228.894,87 RON, rest din prețul contractual datorat pentru lucrările executate de reclamantă și la plata sumei de 35.165 RON, cu titlu de penalități de întârziere aferente facturilor neachitate până la 19 ianuarie 2015 (data înregistrării acțiunii) și în continuare până la data achitării integrale a debitului principal actual; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 22.259 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta S.C. B. S.A.; a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 10.718,12 RON, cu titlu de penalități de întârziere calculate conform variantei nr. 5 din expertiza tehnică contabilă; a compensat penalitățile de întârziere în sumă de 10.718,12 RON, datorate de reclamantă, cu suma de 35.169 RON, datorată de pârâtă cu același titlu, rămânând de plată de către pârâtă în favoarea reclamantei suma de 24.450,88 RON, cu titlu penalități de întârziere; a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 640,9 RON cu titlu de cheltuieli de judecată; a compensat cheltuielile de judecată în cuantum de 22.259 RON, datorate de pârâtă reclamantei, cu cele în valoare de 640,9 RON, datorate de reclamantă pârâtei și a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 21.618 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat apel pârâta S.C. B. S.A.

Prin decizia civilă nr. 802/A din 5 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost admis apelul declarat de pârâtă S.C. B. S.A., împotriva sentinței civile nr. 2424 din 19 iunie 2017, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 222.008,03 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de către reclamantă, diminuate cu reținerile efectuate în temeiul contractului pentru constituirea garanției de bună execuție și a sumei de 34.736 de RON, cu titlu de penalități de întârziere, aferente sumei de 551.365,16 RON, până la data introducerii cererii de chemare în judecată. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 21.788,01 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Au fost compensate cheltuielile de judecată, datorate de către pârâtă în cuantum de 21.788,01 RON, cu cele în valoare de 640,9 RON, datorate de reclamantă și s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 21.147,11 RON.

Au fost menținute dispozițiile sentinței civile apelate cu privire la cererea reconvențională și la acordarea penalităților de întârziere în continuare până la data achitării integrale a debitului principal actual. A fost înlăturată dispoziția primei instanțe de compensare a penalităților de întârziere.

A fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 235,49 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în apel. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.639,79 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. Au fost compensate cheltuielile de judecată de 235,49 de RON, datorate de reclamantă, cu cele în cuantum de 10.639,79 RON, datorate de pârâtă, urmând ca în final pârâtă să achite reclamantei diferența de 10.404,3 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta S.C. B. S.A.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-pârâtă arată că, deși instanța de apel a reținut motivele sale, nu le-a raportat la înscrisurile noi care au fost admise ca probe în apel și din care rezulta că lucrările necorespunzătoare au fost efectuate de intimata-reclamantă, a cărei culpă contractuală o consideră evidentă. Autoarea recursului apreciază că nu datorează niciuna din sumele la plata cărora a fost obligată de instanțele devolutive.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând anularea recursului în condițiile 486 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 489 C. proc. civ., întrucât recurenta nu arată în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate, reluând argumentele expuse în apel. În subsidiar, invocă inadmisibilitatea recursului, în raport de dispozițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că decizia în cauză este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, iar soluția preconizată este aceea de anulare a recursului.

Prin încheierea din 4 decembrie 2019, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 12 februarie 2020 a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 802/A din 5 aprilie 2018 și s-a fixat termen de judecată la 1 aprilie 2020, în vederea soluționării acestuia în ședință publică.

La termenul de la 1 aprilie 2020 a fost constatată suspendarea judecății de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020, iar, ulterior, prin rezoluție, s-a fixat termen în ședință publică la 8 iulie 2020.

La 28 aprilie 2020, recurenta-pârâtă a depus cerere de renunțare la judecata recursului, acceptată expres de intimata-reclamantă prin contractul de tranzacție semnat între părți la 25 martie 2020.

La termenul de la 8 iulie 2020, cauza a fost repusă pe rol pentru a da posibilitatea recurentei-pârâte să depună cererea de renunțare la judecata recursului în formă autentică și pentru a se discuta excpția nulității recursului. S-a acordat termen la 30 septembrie 2020.

La 23 iulie 2020, recurenta-pârâtă a depus la dosar declarația autentificată sub nr. x din 10 iulie 2020 de Biroul Individual Notarial C., prin care a aratat că înțelege să renunțe la judecata recursului împotriva decizie civile nr. 802/A din 5 aprilie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Examinând cu prioritate cererea de renunțare la judecata recursului, formulată de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 9 alin. (3) teza I C. proc. civ. "în condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri."

Totodată, potrivit art. 463 alin. (1) C. proc. civ., "achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre."

Manifestarea de voință, în sensul de a renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei, fiind o manifestare a principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va lua act de renunțarea la judecata recursului declarat de recurenta-pârâtă împotriva deciziei civile nr. 802/A din 5 aprilie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Față de efectul pe care îl produce renunțarea la judecata recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că nu se mai impune analiza excepției nulității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 802/A din 5 aprilie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 septembrie 2020.