ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1197/2022

Ședința publică din data de 18 mai 2022

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 9 februarie 2009, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei B., la plata sumelor de: 1.391.736,75 RON, aferentă facturilor nr. x/29.09.2006, nr. x/31.10.2006, nr. x/30.11.2006, nr. x/29.12.2006, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții executate de A. în perioada august - noiembrie 2006, în temeiul contractului de subantrepriză nr. x/20.10.2003; 1.201.588,47 RON reprezentând penalități de întârziere calculate conform art. 22.1 din contract, din care: suma de 746.143,45 RON reprezentând penalități de întârziere aferente facturilor achitate cu întârziere pe perioada desfășurării raporturilor contractuale, și suma de 455.445,02 RON reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 03.02.2009, aferente facturilor neachitate; a solicitat totodată obligarea pârâtei la plata diferenței de curs valutar pentru facturile enumerate.

Pârâta B., prin cererea reconvențională formulată, a solicitat obligarea reclamantei S.C. A. S.A. la plata sumei de 1.035.298,85 Euro, respectiv 4.437,497,93 RON, din care: 156.056,73 euro - reprezentând penalități pentru neexecutarea la timp a contractului, calculate conform art. 22.1 din contractul de subantrepriză nr. x/20.10.2003; 189.028,53 euro - reprezentând costuri înregistrate de pârâtă pentru mobilizarea în vederea finalizării lucrărilor care nu au fost terminate de subantreprenor; 690.213,56 euro - reprezentând costuri suplimentare suportate de pârâtă pentru executarea cu celeritate a lucrărilor restante care nu au fost finalizate de subantreprenor.

Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin sentința civilă nr. 17367 din 10 octombrie 2011, a admis cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă S.C. A. S.A., a obligat pârâta-reclamantă să plătească reclamantei-pârâte suma de 455.444,98 RON reprezentând penalități aferente facturilor achitate cu întârziere, suma de 1.391.736,75 RON - debit neachitat și suma de 1.410.345,64 RON - penalități de întârziere aferente acestui debit, calculate până la 31.12.2010, precum și în continuare, până la data plății efective a debitului principal și a respins cererea reconvențională.

Împotriva acestei hotărâri, ambele părți au declarat apel; Curtea de apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 374 din 17 octombrie 2013, a admis apelul declarat de apelanta B., a schimbat, în parte, sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în sensul că a admis, în parte, cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă S.C. A. S.A., a obligat pârâta B. să plătească reclamantei-pârâte S.C. A. S.A. următoarele sume: 1.334.825,19 RON, cu titlu de contravaloare lucrări efectuate în perioada august - noiembrie 2006; 420.676,70 RON, cu titlu de penalități de întârziere aferente facturilor achitate cu întârziere și suma de 1.794.420,60 RON, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului neachitat, calculate de la scadență până la 26 martie 2012; a admis, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă B., a obligat reclamanta-pârâtă S.C. A. S.A. să plătească pârâtei reclamante B. suma de 8716,5 euro, cu titlu de lucrări neexecutate; a menținut dispoziția privind obligarea pârâtei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată în fond și a anulat, ca insuficient timbrat apelul declarat de apelanta S.C. A. S.A.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanta S.C. A. S.A. București și pârâta B..

Prin decizia nr. 3410 din 5 noiembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins excepția tardivității declarării recursului de către recurenta-pârâtă B.; a admis recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. București și de recurenta-pârâtă B., a casat în parte decizia recurată, și, în consecință, a dispus trimiterea cauzei aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului formulat de pârâta B. împotriva sentinței civile nr. 17367 din 10 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, menținând, în rest, dispozițiile deciziei recurate.

În motivarea acestei decizii, instanța de recurs a reținut că instanța de apel a încălcat principiul non reformatio in pejus, în condițiile în care a obligat apelanta-pârâtă la penalități de întârziere într-un cuantum mai ridicat decât cel acordat de prima instanță.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 595A din 4 aprilie 2019, a admis apelul declarat de apelanta B., a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că a admis, în parte, cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă A. S.A., a obligat pârâta-reclamantă să plătească reclamantei-pârâte următoarele sume: 1) 431.489,39 RON c-val. penalități facturi achitate cu întârziere; 2) 233.471,84 euro valoare lucrări, organizare de șantier și diferența preț motorină pentru perioada aug. - nov. 2006; 3) penalități în ce privește sumele stabilite la pct. 2 în cuantum de 0,07% pe zi de întârziere, calculate din a 61-a zi de la emiterea fiecărei facturi, respectiv de la data expirării termenului de 5 zile de la încasarea sumei de la beneficiarul final C.N.A.D.N.R. și până la data plății, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate, în ce privește respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5000 RON cheltuieli de judecată în fond și a obligat intimata la plata către apelantă a sumei de 23810 RON cheltuieli de judecată în apel, compensând cheltuielile de judecată și obligând intimata la plata către apelantă a sumei de 18.810 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți.

Prin decizia nr. 1551 din 15.09.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis ambele recursuri și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivarea acestei decizii, instanța de recurs a reținut că decizia recurată este criticabilă din perspectiva lipsei unei analize asupra clauzelor contractuale în temeiul cărora s-au desfășurat raporturile juridice între părți, aspecte constatate și în considerentele aferente căii extraordinare de atac a reclamantei. Astfel, în soluționarea apelului pârâtei, cu privire la acțiune și la cererea reconvențională, nu rezultă din considerentele deciziei atacate modul de stabilire a prețului contractual în funcție de valoarea lucrărilor executate, a serviciilor prestate ori a bunurilor furnizate, dacă beneficiarul trebuia să plătească prețul convenit sau acesta putea fi modificat și, mai cu seamă, nu există o analiză asupra îndeplinirii obligațiilor subantreprenorului (reclamanta) de a da socoteală pârâtei asupra stadiului lucrărilor, a serviciilor prestate și asupra cheltuielilor efectuate. Nici analiza asupra suspendării executării obligațiilor reclamantei nu este completă, nefiind analizate apărările pârâtei privind inexistența unei justificări pentru neexecutarea integrală a obligațiilor contractuale ale reclamantei. În același timp, se impunea o delimitare a raporturilor juridice determinate de cele două contracte distincte, de antrepriză și de subantrepriză și observarea relativității efectelor acestora, recepția lucrărilor efectuate de subantreprenor fiind diferită de recepția finală a lucrărilor de către beneficiar.

Curtea de apel București, secția a VI-a civilă, prin încheierea din 20 septembrie 2021 a respins cererea de refacere a expertizei contabile formulată de apelanta-pârâtă și a constatat că cererea de efectuare a unei noi expertize în construcții formulată de intimata-reclamantă a rămas fără obiect, iar prin decizia civilă nr. 2026 din 13 decembrie 2021, aceeași instanță a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă Webuild S.P.A. Milano - Sucursala România București (fostă B.).

Împotriva încheierii și deciziei, pârâta Webuild S.P.A. Milano - Sucursala România București (fostă B.) a formulat recurs, solicitând, în principal, casarea deciziei și a încheierii recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în temeiul art. 312 alin. (3) din C. proc. civ., fiind necesară administrarea de probe, respectiv refacerea raportului de expertiză contabilă administrat în cauză; în subsidiar, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii în intregime a apelului subscrisei, astfel cum a fost formulat, schimbării în tot a sentinței civile nr. 17367/10.10.2011 a Tribunalului București, iar pe fondul cauzei, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii principale și admiterea cererii reconvenționale formulate de subscrisa, cu consecința obligării intimatei la plata sumei de 1.035.298,85 EUR, reprezentând echivalentul în RON a 4.437.497,93 RON (la un curs de 4,2862 RON/EUR valabil la data introducerii cererii reconvenționale), în temeiul art. 304 pct. 5,7 și 9 din C. proc. civ. de la 1865.

În susținerea motivelor de recurs, s-a arătat, în esență, că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865, că aceasta cuprinde motive contradictorii și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Analizând, cu prioritate excepția netimbrării recursului, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Deși recurenta a fost încunoștiințat cu privire la obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în valoare de 48.068,31 RON datorată pentru soluționarea recursului declarat, aceasta nu și-a îndeplinit această obligație legală, însuși reprezentantul convențional al acesteia arătând prin susținerile de la termenul de astăzi, faptul că nu s-a primit aprobare pentru achitarea acesteia, aspect consemnat în practicaua prezentei decizii.

Potrivit dispozițiilor legale, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condițiile legii.

De asemenea, prevederile art. 302

1

alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865 stabilesc faptul că, la cererea de recurs, se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Totodată, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit mijlocul procesual reglementat de norma specială menționată.

Prin urmare, Înalta Curte, constatând că recurenta nu și-a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea recursului, va anula ca netimbrat recursul, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, în vigoare la data introducerii acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă Webuild SPA Milano - Sucursala România București (fostă B.) împotriva încheierii din 20 septembrie 2021 și deciziei civile nr. 2026 din 13 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2022.