ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2537/2023
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2537/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 5 decembrie 2023
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15.04.2021 pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. lider al asocierii formate dintre A. S.R.L. și B. S.R.L., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta C., să dispună: obligarea pârâtei la plata sumei de 203.373,63 Euro, la care se adaugă TVA, calculat la cursul de schimb valutar B.N.R. euro-leu din ziua plății, reprezentând diferența dintre prețul contractului de subantrepriză nr. x/12.08.2013 și suma efectiv achitată până în prezent; obligarea pârâtei la achitarea sumei de 195.758,59 Euro, la care se adaugă TVA calculat la cursul de schimb valutar B.N.R. euro-leu din ziua plății, reprezentând contravaloarea lucrărilor realizate la solicitarea expresă a pârâtei în condițiile contractului de subantrepriză; a penalităților de întârziere calculate cu privire la sumele solicitate la petitul nr. 1, respectiv petitul nr. 2, cuantumul penalităților de întârziere urmând a fi stabilit conform art. 4.7 din contract, aplicând rata dobânzii de referință BNR+8%/an la creanța datorată, de la data scadenței obligației de plată și până la achitarea integrală a creanțelor datorate precum și obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1350 și urm. C. civ., art. 1469 și urm. C. civ., art. 1516 și urm. C. civ.
Prin sentința civilă nr. 296/2022 din 10.02.2022, Tribunalul Specializat Cluj a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta, în ce privește cererea reclamantei vizând obligarea pârâtei la plata sumei de 203.737,63 eur + TVA.
A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., fiind obligată pârâta C. la plata în favoarea reclamantei a sumei de 195.758,59 eur + TVA, calculat la cursul de schimb valutar B.N.R. eur-leu din data plății, precum și la plata penalităților de întârziere potrivit art. 4.7 din contract aplicând rata dobânzii de referință B.N.R.+8%/an, de la data de 29.10.2018 și până la data plății efective.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 203.373,63 eur cu TVA și a penalităților de întârziere aferente.
A fost obligată pârâta la plata achitării în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată constând suma de 20.370,05 RON reprezentând taxă judiciară de timbru parțială și suma de 14.640,84 RON onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta A. S.R.L., cât și pârâta C. S.R.L., reclamanta declarând apel și împotriva încheierii civile din data de 03.02.2022.
Pârâta C. a formulat și apel incident împotriva sentinței civile nr. 296 din 10 februarie 2022, prin care a solicitat, în eventualitatea admiterii, în tot sau în parte, a căii de atac formulate de partea adversă în ceea ce privește plata sumei de 203.373,63 EUR la care se adaugă TVA și a penalităților de întârziere aferente, schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe.
Prin decizia civilă nr. 140/2023, pronunțată la 14 martie 2023, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a respins apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii civile din 3.02.2022 și a sentinței civile nr. 296/10.02.2022 pronunțate de către Tribunalul Specializat Cluj.
A admis apelul declarat de către pârâtă C., a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.
A respins apelul incident declarat de către apelanta C. împotriva aceleiași sentințe.
A obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 46.900,28 RON cu titlul de cheltuieli de judecată în primă instanță și a sumei de 34.065,62 RON cu titlul de cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A. S.R.L. întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea deciziei recurate, iar în urma rejudecării, admiterea apelului propriu, în sensul schimbării în parte a sentinței civile nr. 296/2022 cu consecința admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată, precum și obligarea pârâtei la achitarea în integralitate a cheltuielilor de judecată solicitate în prima instanță și în apel, respingerea apelurilor declarate de pârâtă și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată aferente recursului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 6 iunie 2023.
La 7 august 2023 a fost transmisă la dosar întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă pârâta C., prin care a solicitat, pe cale de excepție, anularea recursului în temeiul art. 489 alin. (2) Cod procedură civilă, iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin rezoluția din 7 septembrie 2023 a fost stabilit, pentru soluționarea recursului, termen de judecată la 5 decembrie 2023 cu citarea părților în ședință publică.
Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 Cod procedură civilă, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte va examina, cu prioritate, excepția netimbrării recursului, soluționarea acesteia făcând de prisos verificarea altor cereri sau excepții, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) prin raportare la art. 486 alin. (2) și (3) Cod procedură civilă, reținând următoarele:
Înalta Curte a stabilit în sarcina recurentei-reclamante A. S.R.L. o taxă judiciară de timbru aferentă soluționării recursului pendinte, în cuantum de 11.632,33 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, iar aceasta a fost înștiințată cu privire la obligația achitării taxei de timbru, potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs. Totodată, s-a pus în vedere recurentei-reclamante să precizeze cuantumul penalităților de întârziere, calculate până la data formulării recursului, să depună modalitatea de calcul a acestora, precum și dovada achitării taxei de timbru aferente, calculată potrivit art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, însă recurenta nu s-a conformat celor solicitate prin adresa comunicată la data de 4 iulie 2023.
De asemenea, prin citația transmisă pentru termenul din 5 decembrie 2023, instanța supremă a readus la cunoștința recurentei-reclamante obligația privind achitarea taxei judiciare de timbru, sub sancțiunea nulității, astfel cum rezultă din dovada de înmânare aflată la fila x, însă aceasta nu s-a conformat obligației stabilite în sarcina sa.
Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță.
În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar potrivit alin. (2), în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.
Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, recurenta-reclamantă neconformându-se până la termenul de judecată obligației de timbrare potrivit comunicărilor aflate la dosar, precum și faptul că, în cauză, nu operează scutirea legală de la obligația de plată a taxelor judiciare de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de reclamanta A. S.R.L.
Referitor la cererea intimatei-pârâte D., privind obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că în conformitate cu dispozițiile art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", iar potrivit art. 453 din același cod, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".
Înalta Curte constată că intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei dovezi care atestă efectuarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat și cheltuieli de deplasare, aflate la dosar.
Constatând culpa procesuală a recurentei-reclamante în promovarea recursului, urmează să fie admisă cererea intimatei-pârâte D., în sensul obligării recurentei-reclamante A. S.R.L. la plata sumei de 13.013,84 RON, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 140/2023 din 14 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.
Obligă recurenta-reclamanta A. S.R.L. să plătească intimatei-pârâte C. suma de 13.013,84 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 decembrie 2023.