ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 862/2023

Ședința publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

I. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, la data de 18 aprilie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L. Odorheiu Secuiesc, solicitând instanței: obligarea pârâtei la plata sumei de 1.337.616,49 RON, reprezentând prejudiciul pe care aceasta i l-a produs prin neexecutarea obligațiilor asumate prin contractul nr. x/2013 și nr. y/2014, încheiate cu reclamanta; obligarea pârâtei la plata sumei de 78.032,12 RON, reprezentând penalități de 0,1%/zi de întârziere, asupra sumei de 451.052,75 RON calculate de la data de 01.10.2015- și până la data de 21.03.2016, și în continuare, până la data plății acestora de către pârâtă; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în cuantum de 40.680,94 RON, aferente sumei de 886.563,74 RON, calculată de la data de 01.10.2015- și până la data de 21.03.2016, și în continuare, până la data plății acesteia de către pârâtă; obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 RON, actualizată cu rata inflației, reprezentând cheltuieli de judecată în litigiul demarat de reclamantă pentru minimizarea prejudiciului, și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, în temeiul art. 453 C. proc. civ.

În drept, a invocat dispozițiile art. 194 și urm., art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., art. 1270, art. 1272, art. 1350, art. 1530 C. civ., H.G. nr. 621/2005, Ordonanța nr. 13/2011.

Prin sentința civilă nr. 1647/2020, pronunțată la data de 04 noiembrie 2020, în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Specializat Cluj a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. Odorheiu Secuiesc, având ca obiect răspundere contractuală.

Împotriva hotărârii arbitrale, Societatea "C." S.A. a formulat acțiune în anulare, solicitând și suspendarea executării hotărârii arbitrale.

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 9/2022, pronunțată la data de 13 ianuarie 2022, în dosarul nr. x/2016, a admis apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1647/04.11.2020, pronunțate de Tribunalul Specializat Cluj, în dosar nr. x/2016, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că: a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. și, pe cale de consecință: a obligat pârâta să plătească reclamantei următoarele sume: - 1.337.616,49 RON, reprezentând prejudiciul pe care aceasta l-a produs apelantei prin neexecutarea obligațiilor asumate prin contractul nr. x/2013 și contractul nr. x/2014 încheiate cu reclamanta; - 78.032,12 RON reprezentând penalități de 0,1%/zi de întârziere asupra sumei de 451.052,75 RON, calculate de la data de 01.10.2015 până la data de 21.03.2016 și, în continuare, până la data plății acesteia de către pârâtă, cu mențiunea că cuantumul penalităților nu poate depăși debitul principal; - 40,680.94 RON RON, cu titlu de dobândă legală aferente sumei de 886.563,74 RON, calculată de la data de 01.10.2015 și până la data de 21.03.2016 și, în continuare, până la data plății acesteia de către pârâtă; - 10.000 RON, actualizată cu rata inflației până la data plății integrale; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 75.016,55 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și în apel.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, pârâta B. S.R.L. Odorheiu Secuiesc, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate, trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel, iar, în situația în care nu se va dispune casarea cu trimitere, a solicitat casarea hotărârii, respingerea apelului și casarea hotărârii Curții de Apel Cluj, în sensul menținerii hotărârii instanței de fond - sentinței civile nr. 1647/04.11.2020, pronunțate de Tribunalul Comercial Cluj, prin respingerea cererii reclamantei; cu cheltuieli de judecată în fond, apel și recurs.

Recurenta-pârâtă a invocat motivele de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. și, în susținerea recursului, a relevat, pe larg, situația în fapt a cauzei și scurt istoric al litigiului, în dezvoltarea motivelor de recurs, invocând, în esență, următoarele:

Decizia recurată nu cuprinde motivele pentru care instanța de apel a înlăturat apărările formulate de către recurenta-pârâtă, prin întâmpinarea depusă în apel, fără însă să le analizeze, fără să-și expună măcar punctul de vedere față de fiecare argument relevant.

Deși instanța de apel recunoaște valoarea de lege a contractului dintre părți, confirmând aplicabilitatea prevederilor art. 1270 C. civ., motivează hotărârea bazându-se pe motive străine și contradictorii. Nesocotind valoarea de lege a contractului dintre părți- clauza II din contractul nr. x/2013 și clauza 1.3 din contractul din 2014, consideră că sunt aplicabile doar prevederile pct. 7.1 și 7.4 din contractul 2014, respectiv, "prestatorul este prezumat, fiind în culpă prin simplul fapt al neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor sale, dacă nu probează existența unei cauze care să îl exonereze de răspundere juridică potrivit legii".

Pentru aceste motive consideră că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ..- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, este aplicabil.

În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că, în opinia sa, instanța de apel a interpretat și a aplicat în mod greșit următoarele norme de drept material: art. 1266,1270,1272,1350,1530 C. civ. dispozițiile din H.G. nr. 621/2005, Ordinul nr. 794/2012 privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje și deșeuri de ambalaje, O.U.G. nr. 196/2005 și Legea nr. 211/2011.

De asemenea, instanța de apel a interpretat și a aplicat în mod greșit textele de lege mai sus-amintite, respectiv prev. art. 16 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 621/2005, așa cum a fost modificată și completată de H.G. nr. 247/2011, precum și O.U.G. nr. 196/2005.

Curtea de Apel Cluj prin hotărârea pronunțată a interpretat în mod greșit natura obligației de reciclare, precum și posibilitatea ca aceste deșeuri obiect al obligației de reciclare pot fi comercializate și pot fi raportate la fondul de mediu în numele altor agenți economici decât cel care le-a produs.

În fine, instanța de apel consideră că recurenta-pârâtă trebuia să verifice dacă intimata-reclamantă raportează acea cantitate minimă prevăzută de Anexa 3 din O.U.G. nr. 196/2005, deși în mod legal reclamanta este cea care are această obligație. Recurenta nici nu putea avea cunoștință despre cantitatea de deșuri produse de reclamantă. Procedura de raportare este reglementată prin Ordinul nr. 794/2012, ordin care nu a fost aplicat și care nu a fost interpretat în mod corect de către instanța de apel.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 14.03.2022, sub nr. x/2016.

Apărarea formulată în cauză

Intimata- reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare la recurs, înregistrată la data de 26 aprilie 2022, prin care, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legală, a deciziei pronunțate de Curtea de Apel Cluj și cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs (fără a fi anexată dovada acestora).

III. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început la data de 18 aprilie 2016, deci, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, nefiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, față de conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de filtrare a recursului

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 22 septembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus comunicarea raportului către părți. Părțile nu au formulat punct de vedere în scris la raport.

La termenul din 17 noiembrie 2022, recursul a fost admis în principiu, acordându-se termen de judecată, în ședință publică, la data de 06 aprilie 2023, cu citarea părților, în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

V. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia atacată în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

În ce privește motivul de nelegalitate a hotărârii prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține că acest motiv de casare are în vedere atât lipsa totală a considerentelor, cât și existența unor considerente contradictorii, ori străine, care nu au nici o legătură cu cauza. Viciile motivării unei hotărâri pot fi variate însă în cele din urmă alcătuiesc trei mari categorii: lipsa motivării, motivarea inexactă/contradictorie, motivarea insuficientă.

Observând cuprinsul considerentelor deciziei recurate, Înalta Curte constată că instanța de apel, în pronunțarea soluției, a expus argumentele raționamentului său juridic care a stat la baza soluției pronunțate, prin prisma materialului probator administrat, a apărărilor și susținerilor părților, inclusiv, a celor formulate de pârâtă prin întâmpinarea depusă la apel.

Contrar susținerilor recurentei-pârâte, se poate deduce cu ușurință din cuprinsul considerentelor hotărârii recurate, raționamentul logic și complex al instanței de apel în ceea ce privește soluția pronunțată, în mod corect și motivat, cu analizarea tuturor susținerilor părților.

De altfel, deși se invocă o nemotivare a hotărârii, recurenta-pârâtă se raportează, în fapt, la dezlegarea pe care instanța de apel a dat-o cauzei, invocând lipsa efectivă a unui raționament deductiv, în opinia acesteia, din care să reiasă o corespondență între semnificația juridică a fiecărei probe încuviințate și soluția pronunțată de instanță.

Or, asemenea critici nu sunt susceptibile de încadrare în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Întregul motiv inițial de recurs, astfel cum a fost invocat, subsumat tezei I a art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu reprezintă decât o nemulțumire a recurentei- pârâte față de modul în care instanța de apel a apreciat asupra probatoriului administrat în cauză și a decis în sensul admiterii apelului reclamantei, fără să existe, în fapt, vreo nemotivare a hotărârii, care să atragă după sine casarea acesteia.

Se constată, astfel, contrar susținerilor recurentei-pârâte, că hotărârea instanței de apel este motivată în conformitate cu standardul de calitate instituit de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind enunțate cu claritate atât situația de fapt reținută în cauză pe baza probatoriului administrat, normele legale incidente, precum și modul de aplicare al legii la situația de fapt determinată.

De asemenea, Înalta Curte reține că au fost analizate și s-a răspuns tuturor argumentelor principale invocate de părți, inclusiv celor invocate prin întâmpinare, iar considerentele sunt formulate și structurate coerent, de natură a susține concluzia și raționamentul instanței.

Astfel cum se reține frecvent în jurisprudența Înaltei Curți, motivarea nu poate avea semnificația unui răspuns exhaustiv la toate argumentele părților care sprijină fiecare capăt de cerere/critică din calea de atac, fiind unanim recunoscut aspectul potrivit căruia motivarea unei hotărâri judecătorești nu este o problemă de volum, ci una de conținut, de substanță.

Împrejurarea că instanța de apel a dat o altă dezlegare situației de fapt, ori problemelor de drept, față de cele propuse de una din părți- cum este cazul în speță, de recurenta- pârâtă, nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii, cum nefondat susține aceasta, ci, dezlegarea dată de instanța de apel reprezintă rodul analizei și aplicării instituțiilor de drept potrivit interpretării proprii, ce nu poate fi cenzurată decât numai în măsura în care se identifică un motiv de nelegalitate dintre cele expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Concluzionând, Înalta Curte reține că hotărârea instanței de apel este motivată conform standardelor de calitate instituite de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.., iar, prin motivarea corespunzătoare a hotărârii judecătorești, se asigură respectarea garanțiilor de imparțialitate ale judecătorului și de calitate a actului de justiție, motiv pentru care Înalta Curte va înlătura și criticile recurentei vizând existența unor motive contradictorii în cuprinsul hotărârii.

În realitate, motivul de recurs vizând existența unor motive contradictorii în cuprinsul hotărârii este nefondat, și din perspectiva faptului că recurenta-reclamantă invocă o argumentație proprie, fără legătură cu considerentele deciziei recurate, presupusele motive contradictorii arătate de aceasta fiind susținute pe o interpretare scoasă din context a anumitor paragrafe.

Or, asemenea critici nu constituie motive contradictorii ale deciziei recurate, fiind, de fapt, susțineri proprii ale recurentei, de interpretare și aplicare a unor dispoziții legale, ori principii de drept; ba, dimpotrivă, considerentele reținute se completează, se susțin și conduc în mod clar către soluția adoptată.

În ce privește critica susținută de recurenta-reclamantă, privind existența unor motive străine de cauza dedusă judecății în cuprinsul hotărârii, Înalta Curte reține că nici aceasta nu poate fi primită, câtă vreme textul vorbește de "numai motive străine de natura cauzei", ceea ce, în niciun caz, nu se poate reține în speță.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că decizia recurată a respectat exigențele impuse de norma legală de la art. 425 C. proc. civ. privind conținutul unei hotărâri judecătorești, astfel că, primul motiv de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs invocat, prevăzut de pct. 8 al alin. (1) al art. 488 C. proc. civ., recurenta- pârâtă a susținut aplicarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor art. 1266, 1270, 1272, 1350 și 1530 C. civ., fără, însă, să arate în concret ce normă a aplicat sau interpretat greșit instanța și să dezvolte critici de nelegalitate sub acest aspect, din economia motivului de recurs rezultând doar o enunțare a acestuia, fără o dezvoltare a criticilor subsumate, majoritatea aspectelor redate de recurentă vizând aspecte factuale ale cauzei, ori de probatoriu și apreciere a acestuia.

Contrar susținerilor recurentei-pârâte, instanța de apel a analizat voința concordantă a părților, astfel cum a fost menționată prin obiectul contractului, reținând în mod corect modul defectuos în care aceasta a înțeles să-și execute obligațiile contractuale față de intimata- reclamantă.

Mai mult, recurenta- pârâtă nu indică nici ce anume acțiuni ale părților ar fi contrare interpretării date de instanța de apel, care să justifice concluzia unei aplicări greșite a art. 1266 C. civ., cum nefondat pretinde.

Tot, de asemenea, contrar susținerilor recurentei- pârâte, analiza acestor prevederi legale de către instanța de apel este completă, din această perspectivă, iar raționamentul și motivarea instanței justifică modul în care au fost aplicate normele răspunderii contractuale în cauză, de la existența faptei ilicite și întrunirea condițiilor privind răspunderea civilă contractuală, și până la întinderea și cuantumul prejudiciului.

În mod legal s-a stabilit că recurenta-pârâtă se află în culpă contractuală, câtă vreme a înțeles să ignore scopul contractelor încheiate cu intimata- reclamantă și să nu-și execute obligațiile contractuale, astfel cum acestea au fost asumate prin clauzele prevăzute la art. II din contractul încheiat în anul 2013 și la art. 1.3. din contractul încheiat în anul 2014, cu privire la deșeurile provenite din ambalaje de hârtie/carton și de plastic, raportându-le în contul altui agent economic.

În fine, față de cele susținute de recurenta- pârâtă la paginile 11- 16 din recurs, se observă că aceasta doar citează anumite texte legale, cum ar fi, art. 21- 23 din Legea nr. 211/2011, art. 16 din H.G. nr. 621/2005, ori art. 1 și 2 din Ordinul nr. 794/2012, texte de lege care reglementează obligațiile de mediu- în speță, ale intimatei- reclamante, în calitate de persoană care introduce pe piață deșeuri de ambalaje (hârtie, carton, plastic), și fără să aducă, în concret, critici de nelegalitate deciziei recurate din perspectiva acestor prevederi.

Înalta Curte va înlătura, astfel, și motivul de casare invocat de recurenta-pârâtă, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte va înlătura motivele de casare invocate de recurenta-pârâtă, cu consecința respingerii prezentului recurs, ca nefondat.

Ca parte care a pierdut procesul, recurenta-pârâtă va fi obligată la plata către intimata-reclamantă Societatea "A." S.R.L. a sumei de 18.819,90 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., conform dovezilor aflate la dosar.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta- pârâtă Societatea "B." S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 9/2022 din 13 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta- pârâtă Societatea "B." S.R.L. să plătească intimatei- reclamante Societatea "A." S.R.L. suma de 18.819,90 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2023.