ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 493/2023

Ședința publică din data de 07 martie 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a VI-a Civilă, la 13 aprilie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții B., C. S.R.L. și D. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtului B. la plata către A. S.R.L. a prejudiciului în cuantum de 2.261.379,01 RON, sumă care să fie actualizată cu indicii de inflație și dobânda legală până la data plății efective, obligarea tuturor pârâților la plata sumei reale ce rezultă din vânzarea "producției neterminate", sumă care să fie stabilită de către expertul contabil și agricol, actualizată cu indicii de inflație și dobânda legală până la data plății efective. Reclamanta a solicitat, totodată, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea precizatoare înregistrată la dosar la 02.05.2012, reclamanta a indicat valoarea provizorie a celor două capete de cerere, respectiv suma de 2.261.379,01 RON (compusă din 127.062 RON, astfel cum rezultă din decizia de impunere din 14.03.2017; 1.716.228 RON, astfel cum rezultă din raportul de expertiză contabilă întocmit de excpertul contabil E.; diferența până la suma de 2.261.379,01 RON, conform balanței de verificare pentru luna martie 2017), sumă care să fie actualizată cu indicii de inflație și dobânda legală până la data plății efective și la plata căreia să fie obligat pârâtul persoană fizică și suma de 1.693.666,56 RON (compusă din 1.157.680,12 RON - C. S.R.L. și 535.986,44 RON – D. S.R.L.), actualizată cu indicii de inflație și dobânda legală, până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 3685 din 13 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a Civilă, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul B., cu privire la primul capăt de cerere; a fost admisă excepția prematurității capătului doi din cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții C. S.R.L. și D. S.R.L., capătul de cerere privind obligarea societăților pârâte la plata sumei reale ce rezultă din vânzarea "producției neterminate" fiind respins ca prematur formulat; s-a dispus disjungerea capătului de cerere formulat de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul persoană fizică și formarea unui nou dosar.

Cauza nou formată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a VI-a Civilă sub nr. x/2017.

Prin sentința civilă nr. 1442 din 19 august 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul București – secția a VI-a Civilă a admis, în parte, cererea de chemare în judecată și a obligat pârâtul să plătească reclamantei despăgubiri în sumă de 2.891.420 RON, actualizată în funcție de indicele de inflație pentru perioada cuprinsă între 15 decembrie 2014 și până la data plății efective. De asemenea, a obligat pârâtul să plătească reclamantei dobânda legală penalizatoare aferentă despăgubirii acordate, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective, precum și suma de 22.892,33 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 1442 din 19.08.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a formulat apel pârâtul B., în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L., prin administrator judiciar F..

Prin decizia civilă nr. 500 din 19 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă a admis apelul formulat de apelantul-pârât B., în contradictoriu cu intimații A. S.R.L., prin administrator judiciar F.. și CABINET DE AVOCAT "G." împotriva sentinței civile nr. 1442 din 19 august 2020, pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2017 și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pârâtul la plata sumei de 2.261.379 RON, reprezentând despăgubiri civile.

La 10 iunie 2021, pârâtul B. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 500 din 19 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-reclamante la 12.07.2021 și intimatei-interveniente la 12.07.2021 .

Intimata-intervenientă a depus întâmpinare la 11.08.2021, cu respectarea termenului legal, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

La 12.08.2021, cu respectarea termenului legal, intimata-reclamantă, reprezentată de administrator judiciar, a depus întâmpinare, prin care a invocat, în temeiul art. 488 alin. (2) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, în temeiul art. 488 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea/anularea recursului. Deși nu a invocat expres excepția nulității recursului, intimata-reclamantă a susținut că recurentul nu a invocat nicio normă de drept material pretins încălcată.

Întâmpinările au fost comunicate recurentului la 17.08.2021 și 19.08.2021 .

Recurentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

La 14.09.2021, în afara termenului legal, intimata-reclamantă, reprezentată prin administrator special, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentului-pârât la 05.10.2021 . Recurentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

La 26 august 2021, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, sub nr. x/2017/a1, cererea de suspendare a executării deciziei civile nr. 500 din 19 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă în dosarul nr. x/2017, formulată de petentul B., în contradictoriu cu intimații A. S.R.L., prin administrator judiciar F.. și CABINET DE AVOCAT "G.", până la soluționarea recursului declarat împotriva aceleiași decizii.

Prin încheierea din 21 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosar nr. x/2017, s-a admis cererea formulată de petentul B. și s-a dispus suspendarea executării deciziei civile nr. 500 din 19 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă în dosarul nr. x/2017, până la soluționarea recursului.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Părțile nu au depus un punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 21 iunie 2022, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a respins excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare și a admis în principiu recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 500 din 19 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

La termenul din 07 martie 2023, recurentul-pârât, prin reprezentant convențional, a depus la dosar o cerere prin care a solicitat să se ia act de renunțarea la judecata recursului, atașând declarația autentificată de Biroul Individual Notarial H. prin încheierea de autentificare nr. 243 din 01 februarie 2023.

Examinând cu prioritate cererea de renunțare la judecata recursului formulată de recurentul-pârât, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 9 alin. (3) teza I C. proc. civ., "în condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri".

Totodată, potrivit art. 463 alin. (1) C. proc. civ., "achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre".

De asemenea, conform art. 464 alin. (2) C. proc. civ., "achiesarea expresă se face de parte prin act autentic sau prin declarație verbală în fața instanței (...)".

În aplicarea acestor prevederi, Înalta Curte constată că, la termenul din 07 martie 2023, în ședință publică, recurentul-pârât B., prin avocat I., a depus la dosar înscrisul intitulat "declarație", autentificat de Biroul Individual Notarial H. prin încheierea de autentificare nr. 243 din 01 februarie 2023, din care rezultă că recurentul-pârât a declarat că renunță la judecarea căii de atac declarate, care face obiectul dosarului nr. x/2017

Instanța supremă reține că această "declarație" constituie o veritabilă cerere de renunțare la judecată a pârâtului B. privind recursul ce formează obiectul dosarului nr. x/2017, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, care nu poate face obiectul cenzurii instanței.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 463 alin. (1), raportat la art. 464 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentului-pârât B. la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 500 din 19 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea recurentului-pârât B. la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 500 din 19 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 martie 2023.