ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2052/2022

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 24 septembrie 2015, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 282.653 euro, reprezentând penalități de întârziere, echivalentul sumei de 1.249.524,12 RON, la cursul BNR din ziua introducerii cererii, în baza clauzei penale prevăzute în art. 10 din contractul de vânzare-cumpărare comercială, montaj și punere în funcțiune nr. 1064/11.07.2014. De asemenea, solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În drept, a invocat prevederile art. 194 și următoarele din C. proc. civ., art. 1270 și următoarele din C. civ., precum și contractul de subantrepriză nr. x/11.12.2013.

Prin sentința civilă nr. 3423/06.06.2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis, în parte, cererea formulată de reclamantă și a obligat pârâta la plata sumei de 89.698 euro, în echivalent în RON la data plății, reprezentând penalități de întârziere calculate pe perioada 4 mai - 29 iulie 2015, la care se adaugă suma de 14.446,27 RON reprezentând cheltuieli de judecată. Totodată, reclamanta a fost obligată la plata către pârâtă a sumei de 4.800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, dispunând ca după compensarea cheltuielilor de judecată, pârâta să plătească reclamantei suma de 9.646,27 RON, cu acest titlu. Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.

Prin decizia civilă nr. 969/A din 26 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de către reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar C.. și a admis apelul pârâtei B. S.R.L., dispunând schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată. Totodată, apelanta-reclamantă a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.050 RON. Împotriva deciziei civile nr. 969/A din 26 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, au declarat recurs ambele părți.

Prin decizia nr. 1591 din 3 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursurile declarate de reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar C.. și prin administrator special D., respectiv de pârâta B. S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 969/A din 26 mai 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, pe care a casat-o, trimițând cauza spre o nouă judecată instanței de apel. În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, sub nr. x/2015*, la data de 18 noiembrie 2019.

Prin decizia nr. 514/2020 din 9 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3423/06.06.2016 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2015 și a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în tot cererea de chemare în judecată și a obligat societatea pârâtă la plata sumei de 282.653 euro, reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 30.10.2014 - 29.07.2015, la care se adaugă suma de 39.637,24 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, la data de 27 august 2020, a formulat recurs pârâta B. S.R.L., indicând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin decizia civilă nr. 1870 din 28 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 514/2020 din 9 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. A fost obligată recurenta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar E. S.P.R.L., suma de 2.000 RON cheltuieli de judecată.

La data de 11 aprilie 2022, B. S.R.L. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1870 din 28 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. S-a solicitat admiterea revizuirii, cu consecința schimbării în tot a deciziei civile nr. 1870/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție, secția a II-a Civila, în sensul admiterii recursului și casării în tot a deciziei civile nr. 514/09.06.2020 pronunțată de Curtea de Apei București. În rejudecare, a solicitat să se constate că există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de grade diferite, în sensul că decizia civilă nr. 1870 din 28 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Jutiție, secția a II-a civilă încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 793 din 27 februarie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016, de către Tribunalul București, secția a VII-a civilă, definitivă prin decizia civilă nr. 1483 din 6 octombrie 2017, pronunțata de Curtea de Apel București. Intimata-pârâtă A. S.R.L., prin lichidator judiciar E. S.P.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire. Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată din oficiu, și a reținut următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol, pentru ipotezele expres menționate sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul. Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prescrise de lege pentru exercitarea unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din același cod, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Cererea dedusă judecății are ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 1870 din 28 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru contrarietate de hotărâri, în raport cu sentința civilă nr. 793 din 27 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia civilă nr. 1483 din 6 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București. Față de actul de învestire al instanței, respectiv cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce privește termenul în care se poate promova revizuirea sunt aplicabile dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate". În cauză, se reține că cererea de revizuire a fost transmisă Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 aprilie 2022, potrivit ștampilei aplicate pe plicul aflat la fila x, fiind depusă la poștă. Înalta Curte constată că a fost depășit termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care a început să curgă de la rămânerea definitivă a deciziei civile nr. 1870 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, respectiv de la data de 28 septembrie 2021, data pronunțării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 și alin. (2) C. proc. civ. și s-a împlinit la 28 octombrie 2021. În raport de aceste considerente, formularea cererii de revizuire la data de 11 aprilie 2022, peste termenul de o lună instituit prin dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., atrage sancțiunea decăderii, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din același cod, cererea de revizuire fiind lovită de nulitate. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că revizuenta nu și-a îndeplinit obligația de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de lege, astfel încât în raport cu dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge ca tardivă cererea de revizuire.