ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1980/2020

Ședința publică din data de 15 octombrie 2020

Asupra recursului de față,

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 23 decembrie 2015, sub numărul x/2015, reclamanta S.C A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat ca, în baza hotărârii ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă, a daunelor-interese datorate pentru repararea prejudiciului cauzat prin neexecutarea corespunzătoare a contractelor de proiectare nr. 211 din 14 februarie 2012 și de prestări servicii nr. x din data de 19 iunie 2012, în cuantum total de: 14.000 euro + TVA, total 17.360 euro, (4.5145 x 17.360 =,78/100,85 RON), reprezentând sume avansate pana in prezent pentru executarea contractului nr. x; 437.850 euro (4.5145 x 437.850 = 1,976.673,82 RON), reprezentând penalizări de întârziere, conform contractului nr. x, calculate până în prezent, pentru 1251 zile de întârziere, la valoarea contractului neexecutat, la o cotă de 0,5% pe zi de întârziere; 10.000 euro (4.5145 x 10.000 = 45.145 RON), reprezentând sume avansate până în prezent, pentru executarea contractului nr. x; 219.000 euro (4.5145 x 219.000 = 988,7575-RON), reprezentând penalizări contractuale la contractul nr. x, calculate până în prezent, pentru 1095 de zile de întârziere, la valoarea contractului neexecutat, la o cotă de 0,5% pe zi de întârziere; 2.872.269 euro (4.5145 x 2.872.269 = 12.966.854,40 RON) reprezentând daune contractuale.

Prin sentința civilă nr. 4868 din data de 19 decembrie 2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins cererea de obligare a pârâtei B. S.R.L. la plata despăgubirilor pentru neexecutare, astfel cum a fost formulată de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei anterior menționate a formulat apel reclamanta A. S.R.L., solicitând solicitat admiterea căii de atac și schimbarea soluției instanței de fond, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 1814/A din data de 1 ianuarie 2018, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis apelul declarat de către apelanta-reclamantă A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L.

A schimbat sentința apelată, în sensul că a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.

A obligat pârâta la plata sumei de 27.360 euro, plătibili în RON, la cursul BNR de la data plății.

A respins, în rest, cererea, ca neîntemeiată.

A obligat intimata-pârâtă B. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.000 RON.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantă A. S.R.L., care a solicitat, în temeiul art. 496 și 497 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate, în ceea ce privește capătul de cerere privind penalitățile de întârziere în cuantum de 656.850 RON, și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În motivarea recursului, recurenta a invocat faptul că, motivarea instanței de apel, conform căreia nu se pot cumula daunele interese moratorii prevăzute de art. 1.536 C. civ. cu daunele compensatorii prevăzute de art. 1531 din C. civ., excedează cadrul procesual, în condițiile în care, prin acțiune nu au fost solicitate daunele moratorii prevăzute de art. 1536 C. civ.

Totodată, a susținut că acest argument al instanței de apel excedează și cadrului legal al acțiunii, întrucât, cele două texte de lege nu prevăd o asemenea interdicție de cumul al daunelor moratorii și compensatorii, iar dispozițiile art. 1536 din C. civ. reglementează posibilitatea solicitării daunelor compensatorii, dacă prejudiciul este mai mare decât dobânda legală.

Recurenta a considerat că, procedând astfel, instanța a făcut confuzie între daunele compensatorii și daunele moratorii prevăzute de art. 1536 C. civ., pe de o parte, și penalitățile de întârziere prevăzute de art. 1538-1539 C. civ., pe de altă parte.

A solicitat obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. - prin administrator judiciar provizoriu C.I.I. C., a depus, la data de 1 octombrie 2020, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă, ca nefondat.

În cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor concluzionând că recursul este admisibil, iar criticile formulate permit exercitarea controlului de legalitate din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 7 noiembrie 2019, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Ulterior, prin încheierea pronunțată la termenul din 5 martie 2020, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat în cauză și fixat termen la data de 14 mai 2020, în ședință publică, pentru soluționarea căii de atac.

La termenul acordat s-a constatat că judecata cauzei este suspendată de plin drept, în temeiul dispozițiilor art. 63 alin. (11) din Anexa nr. 1 a Decretului nr. 240 din 14 aprilie 2020, privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020.

La data de 21 mai 2020, cauza a fost repusă pe rol, urmare rezoluției din aceeași dată a președintelui completului de judecată, fiind acordat termen la data de 23 iulie 2020.

Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 23 iulie 2020, Înalta Curte a dispus ca intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L să fie citată prin administratorul judiciar desemnat, având în vedere că, prin încheierea din 24 mai 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2016, împotriva intimatei-pârâte S.C. B. S.R.L a fost deschisă procedura insolvenței, fiind numit administratorul judiciar provizoriu C.I.I. C..

S-a dispus emiterea unei adrese către administratorul judiciar C.I.I. C., pentru a indica poziția sa față de recursul promovat de recurenta-reclamată.

Totodată, s-a reținut schimbarea formei juridice a recurentei-reclamante, din societate cu răspundere limitată, în societate pe acțiuni.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Cu privire la chestiunea prealabilă a incidenței textului art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, prin încheierea de ședință din data de 24 mai 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul București, secția a VII- a civilă, a fost admisă cererea debitoarei S.C. B. S.R.L., intimata-pârâtă din prezenta cauză și, în temeiul art. 71 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, împotriva debitoarei a fost deschisă procedura generală a insolvenței.

Se mai constată, din verificările efectuate în sistemul informatic al instanțelor, că încheierea civilă anterior menționată a devenit definitivă, nefiind atacată.

În raport cu aspectele anterior evocate, Înalta Curte reține că în speță devin incidente dispozițiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, care prevăd că:

"la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează."

Având în vedere calitatea intimatei-pârâte, de debitoare împotriva căreia s-a dispus, prin încheiere definitivă, intrarea în procedura generală a insolvenței, precum și împrejurarea că prezentul litigiu se află în recurs, ca formă de manifestare a acțiunii judiciare promovate împotriva intimatei-pârâte, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență dispozițiilor legale sus-menționate, urmează să decidă încetarea acțiunii judiciare formulate de recurenta-reclamantă.

Înalta Curte constată că în speță nu se confirmă susținerile părților, în sensul că în speță ar fi incidente dispozițiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 85/2014.

Potrivit acestui text; "Nu sunt supuse suspendării prevăzute la alin. (1) acțiunile judiciare pentru determinarea existenței și/sau cuantumului unor creanțe asupra debitorului, născute după data deschiderii procedurii. Pentru astfel de acțiuni se va putea formula, pe parcursul perioadei de observație și de reorganizare, cerere de plată ce va fi analizată de către administratorul judiciar cu respectarea prevederilor art. 106 alin. (1), care se aplică în mod corespunzător, fără ca aceste creanțe să fie înscrise în tabelul de creanțe. Împotriva măsurii dispuse de către administratorul judiciar se va putea formula contestație cu respectarea art. 59 alin. (5), (6) și (7)."

În raport cu situația de fapt din speță, Înalta Curte observă că prezenta acțiune judiciară, aflată în recurs, nu are în vedere determinarea existenței și/sau cuantumului unor creanțe asupra debitorului, născute după data deschiderii procedurii, 24 mai 2016, ci, în mod diferit, urmărește obținerea unor penalități de întârziere calculate până la data de 23 decembrie 2015 (data introducerii cererii de chemare în judecată), aferente neexecutării la timp a obligațiilor asumate prin contractul de proiectare nr. 211 din 14 februarie 2012 și prin contractul de prestări servicii nr. x din data de 19 iunie 2012.

Prin urmare, creanțele ce interesează cauza sunt născute anterior deschiderii procedurii, și nu fac parte din categoria creanțelor exceptate de la suspendarea și, respectiv, încetarea acțiunii judiciare.

De altfel, pentru aceste din urmă menționate creanțe, conform dispozițiilor art. 75 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, creditorii pot formula cereri de plată adresate administratorului judiciar, și nu instanței de judecată, cum este cazul în speță.

Așadar, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, motiv pentru care, în raport cu textul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, Înalta Curte urmează să dispună încetarea acțiunii judiciare formulate de reclamantă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., prin administrator judiciar C.I.I. C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul dispozițiilor art. 75 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 85/2014, încetează acțiunea judiciară formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar C.I.I. C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2020.