ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2314/2019

Asupra recursului de față,

Din actele dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. .a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L. pentru daunele cauzate prin încălcarea contractelor asumate și pentru recuperarea următoarelor sume:

- penalități de întârziere pentru neexecutarea contractului nr. x din 1 septembrie 2011, pct. 9, art. 18, respectiv 0,1% pentru fiecare zi de întârziere pentru contravaloarea lucrărilor neexecutate în cuantum de 551.062,38 RON, după cum urmează: 551.062,38 RON x 0,1% = 551,06 RON/zi de întârziere, 551,06 RON/zi x 730 zile = 402.273,80 RON;

- penalități de întârziere pentru executarea defectuoasă a contractului nr. x din 7 septembrie 2011, pct. 9, art. 18, respectiv 0,1% pentru fiecare zi de întârziere pentru contravaloarea lucrărilor neexecutate în cuantum de 250.779,50 RON: 250.779,50 x 0,1% = 250,78 RON/zi de întârziere, 250,78 RON/zi x 184 zile = 46.143,52 RON,

În total, reclamanta a solicitat penalități în valoare de 448.417.32 RON.

A precizat că actualizarea valorii penalităților s-a făcut în funcție de data efectivă a plății, astfel, suma de 448.417,32 RON a fost calculată până la data de 31 decembrie 2014.

Prin încheierea de ședință din data de 11 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2016, s-a admis excepția necompetenței funcționale a secției a VII-a Civilă a Tribunalului București și s-a dispus înaintarea cauzei secției a VI-a Civile a Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei secții la data de 21 aprilie 2016, sub nr. x/2016*.

Prin încheierea din data de 9 noiembrie 2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția litispendenței și a trimis dosarul primei instanțe învestite, respectiv completul 26 fond, învestit cu dosarul nr. x/2016.

Reclamanta a solicitat, prin cererea introductivă ca, în baza art. 61 și art. 65 din Legea nr. 58/1934, să se dispună imputarea întregii sume de 1.812.488,39 RON, cu care pârâta S.C. B. S.R.L. s-a înscris la masa credală a debitorului.

Prin încheierea de ședință din data de 15 februarie 2015, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a dispus disjungerea cererii formulate de debitoarea S.C. A. S.R.L. prin Administratorul special, în contradictoriu cu pârâta creditoare S.C. B. S.R.L.

În urma disjungerii cererea a fost înregistrată sub nr. x/2016.

Prin încheierea din data de 28 martie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă s-a admis excepția necompetenței funcționale a secției a VII-a Tribunalului București și a dispus înaintarea cauzei secției a VI-a Civile a Tribunalului București.

Pe rolul acestei instanțe cauza a fost înregistrată la data de 21 aprilie 2016 sub nr. x/2016*.

La data de 5 iulie 2016, reclamanta a formulat o cerere completatoare prin care a solicitat și obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în cuantum de 1.200.000 Euro, pentru prejudiciul creat prin întreruperea activității.

Prin încheierea de ședință din 31 martie 2017 pronunțată în dosarul. x/2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția prescripției dreptului la acțiune privind pretențiile întemeiate pe răspunderea contractuală în valoare de 402237,8 RON și 46143,52 RON.

A respins pretențiile ca prescrise.

Ulterior, prin Sentința civilă nr. 2141 din 26 mai 2017 pronunțată în dosarul. x/2016, Tribunalul a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 3.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva încheierii de ședință din 31 martie 2017 și a Sentinței civile nr. 2141 din 26 mai 2017 a formulat apel reclamanta, care a solicitat anularea, în parte, a încheierii de ședință și, în tot, a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin Decizia civilă nr. 2174/A din 27 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin Administrator C. S.P.R.L. împotriva încheierii din 31 martie 2017 și a sentinței civile nr. 2141 din 26 mai 2017, ambele pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

A obligat apelanta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte suma de 2.500 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva Deciziei civile nr. 2174/A din 27 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. prin Administrator special D. și Administrator judiciar.

Recurenta-reclamantă și-a întemeiat criticile pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ., solicitând în principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacate, în sensul respingerii excepției prescripției răspunderii contractuale și trimiterea dosarului spre rejudecare, în vederea administrării probei cu expertiza.

În subsidiar, a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și precizată.

A solicitat, totodată, obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Referitor la motivul de nelegalitate întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că ambele instanțe au aplicat greșit dispozițiile art. 222 C. proc. civ., iar cererea pentru lipsă de apărare motivată de apărătorul ales al reclamantei a fost respinsă în mod neîntemeiat, deoarece asigurarea substituirii, expusă ca motiv de respingerea a cererii de amânare a avocatului recurentei-reclamante, nu se putea face decât cu acordul clientului, pe de o parte, iar pe de altă parte, la ultimul termen de judecată în apel, acesta a fost în imposibilitate de prezentare, sens în care a depus cerere de amânare a cauzei.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin cererea de recurs s-a menționat că, deși prin Sentința civilă nr. 873/2016 pronunțată de Tribunalul București, secția VII -a civilă în dosarul nr. x/2013 s-a stabilit definitiv că recurenta-reclamantă nu are nicio datorie față de intimata-pârâtă, instanțele au apreciat, în mod eronat, că în cauză nu a fost urmată procedura specială prevăzută de lege.

Introducerea la plată reprezintă o faptă în sine ilicită, fără a mai fi nevoie de urmarea unei proceduri speciale, în condițiile în care printr-o altă hotărâre s-a stabilit inexistența datoriei în baza căreia s-au introdus la bancă instrumentele de plată.

A precizat că instanțele anterioare nu au avut în vedere faptul că, prin fapta ilicită constatând în introducerea la plată a unor bilete la ordin fără existența unei datorii, recurenta-reclamantă a fost înregistrată în Centrala Incidentelor de Plăți, cu consecința obligativității societății de a restitui instrumentele de plată și a imposibilității folosirii acestora în continuarea activității.

De asemenea, blocarea ulterioară a conturilor recurentei-reclamante în procedura executării silite a condus la executarea unor scrisori de garanție și declararea scadenței anticipate a creditelor societății.

Or, în opinia recurentei-reclamante, instanța de apel, în mod eronat, nu a analizat cauza prin prisma susținerilor formulate în cererea de apel, motivarea rezumându-se doar prezentarea soluției pronunțate în dosarul nr. x/2015 a Judecătoriei Sectorului 6 București.

Astfel, a considerat că hotărârea instanței de apel cuprinde motive străine de natura pricinii, întrucât prezenta cauză a fost introdusă ca urmare a pronunțării Sentinței nr. 873/2016 a Tribunalului București, secția a VII -a civilă în dosarul nr. x/2013 și, potrivit menționatei hotărâri, intimata-pârâtă nu deținea nicio creanță față de recurenta-reclamantă, ci dimpotrivă, aceasta din urmă a achitat în plus suma de 148.196,63 RON.

Așa fiind, achitarea în plus de către recurenta-reclamantă a sumei de 148.196,63 RON dovedește fapta ilicită a intimatei-pârâte de a introduce bilete la ordin la plată pentru sume nedatorate, urmată de executarea silită și de deschiderea procedurii de insolvență față de recurenta-reclamantă.

Recurenta-reclamantă a susținut că instanțele anterioare nu au analizat cauza prin prisma legăturii de cauzalitate a faptei ilicite anterior menționate și a prejudiciului cauzat societății prin această faptă ilicită, așa cum a cerut în cererea de chemare în judecată, în motivarea deciziei pronunțate în apel reținându-se motive străine de natura pricinii.

Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că Sentința nr. 873/2016 a Judecătoriei Sectorului 6 București încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței pronunțate de judecătorul sindic, care conduce la concluzia că intimata-pârâtă nu putea introduce la plată bilete la ordin emise de recurenta-reclamantă, întrucât nu exista nicio creanță față de aceasta.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a criticat sentința primei instanțe sub aspectul modului de soluționare a excepției prescripției de către prima instanță, în sensul că aceasta nu a precizat temeiul de drept pentru care a admis excepția și nu a pus-o în discuția părților, în virtutea rolului activ al instanței.

Astfel, a menționat că recurenta-reclamantă a aflat doar în apel că textul avut în vedere de prima instanță a fost cel prevăzut de dispozițiile art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Decretul nr. 167/1958.

În opinia recurentei-reclamante, în raport cu dispozițiile art. 7 și 8 din Decretul nr. 167/1958, prescripția nu începe să curgă, atâta timp cât părțile își îndeplinesc, în tot sau în parte, obligațiile asumate.

Or, intimata-pârâtă a continuat să efectueze lucrările și să emită facturi după termenul inițial prevăzut, astfel că termenul de prescripție începe să curgă de la emiterea facturilor, dată de la care se putea cuantifica paguba pricinuită.

De asemenea, a precizat că, achitarea de către recurenta-reclamantă a unor sume în plus a fost constatată doar cu ocazia efectuării raportului de expertiză în cadrul dosarului nr. x/2013, astfel că în mod eronat instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește răspunderea contractuală.

A mai arătat că, în apel, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 478 alin. (4) și alin. (5) C. proc. civ. și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 148.196,63 RON, pe lângă penalitățile de întârziere, însă instanța de apel nu s-a pronunțat pe acest aspect.

Recurenta-reclamantă a criticat decizia atacată și sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 1349 C. civ. raportat la art. 1357 - art. 1371 din același cod.

A susținut că intimata-pârâtă a abuzat de posesia unor titluri de plată, prin introducerea acestora la plată și, ulterior, prin punerea în executare silită și deschiderea procedurii insolvenței, scopul fiind acela al păgubirii recurentei-reclamante.

Intimata-pârâtă a depus la data de 5 aprilie 2018 întâmpinare la recursul declarat de reclamantă, prin care a invocat excepția tardivității recursului și, pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, cu obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinarea formulată de partea adversă, menținând criticile formulate în recurs și solicitând respingerea apărărilor formulate de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

În cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor concluzionând că recursul este admisibil.

Prin încheierea din data de 21 septembrie 2018, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Ulterior, prin încheierea pronunțată la termenul din 15 februarie 2019, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat în cauză și a respins excepția tardivității recursului invocată de intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. București, fixând termen, în ședință publică, pentru soluționarea căii de atac.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Cu privire la recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin Administrator special și Administrator judiciar, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin Sentința civilă nr. 6852 din data de 21 noiembrie 2018 pronunțată în dosarul x/2018 de Tribunalul București, secția a VII- a civilă a fost admisă cererea creditorului E. S.R.L. formulată împotriva debitoarei B. S.R.L., intimata-pârâtă din prezenta cauză și, în temeiul art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, împotriva debitoarei a fost deschisă procedura generală a insolvenței.

Se mai constată, din verificările efectuate în sistemul informatic al instanțelor, că sentința civilă anterior menționată a devenit definitivă, nefiind atacată.

Ulterior, prin Sentința civilă nr. 5629 din data de 16 octombrie 2019 pronunțată în dosarul x/2018, în temeiul art. 145 alin. (1) lit. A) punctul b din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenței, Tribunalul București, secția a VII- a civilă a dispus intrarea debitoarei B. S.R.L. în faliment în procedura generală, a ridicat dreptul de administrare al debitoarei și a dispus dizolvarea societății debitoare, a numit ca lichidator societatea E. S.R.L. și a fixat termen pentru continuarea procedurii la 29 ianuarie 2020.

Prin încheierea din 21 octombrie 2019, în temeiul art. 442 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul București, secția a VII- a civilă a dispus îndreptarea, din oficiu, a erorii materiale strecurate în Sentința civilă nr. 5629 din 16 octombrie 2019, în sensul că a numit lichidator judiciar pe C.I.I. F., care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 64 din Legea nr. 85/2014, cu o remunerație de 2000 RON din averea debitorului.

În raport cu aspectele anterior evocate, Înalta Curte reține că în speță devin incidente dispozițiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, care prevăd că:

"la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează."

Având în vedere calitatea intimatei-pârâte, de debitoare împotriva căreia s-a dispus intrarea în faliment în procedura generală, iar litigiul se află în recurs, ca formă de manifestare a acțiunii judiciare promovate împotriva acesteia, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență dispozițiilor legale sus-menționate, urmează să decidă încetarea acțiunii judiciare formulate de recurenta-reclamantă.

În consecință, în raport cu dispozițiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 coroborate cu cele ale art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva Deciziei civile nr. 2174 A din 27 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Va casa atât decizia recurată, cât și Sentința civilă nr. 2141 din 26 mai 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI -a civilă și va dispune încetarea acțiunii judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin Administrator special și Administrator judiciar împotriva Deciziei civile nr. 2174 A din 27 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Casează decizia recurată și Sentința civilă nr. 2141 din 26 mai 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI -a civilă și încetează acțiunea judiciară.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2019.

GGC - MM