ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2524/2020

Ședința publică din data de 9 decembrie 2020

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 03 februarie 2016 sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat să se dispună:

1.1. obligarea pârâtei la plata sumei de 3.815.085,64 de RON, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă, conform contractului de servicii nr. x/12.10.2012;

1.2. obligarea pârâtei la plata sumei de 2.208.195,32 de RON, cu titlu de daune-interese, reprezentând cuantumul serviciilor ce trebuia prestate de către reclamantă conform contractului și care nu au fost efectuate ca urmare a refuzului nejustificat al pârâtei;

1.3. obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, calculate în conformitate cu prevederile sub-clauzei 7.2 din contract, de la data scadenței și până la data introducerii prezentei acțiuni, penalități care urmează a se calcula pana la data achitării efective a debitului.

La 19 februarie 2016, reclamanta a depus cerere completatoare.

La data de 01 august 2016, pârâta S.C. B. S.R.L. a depus cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei la plata penalităților de întârziere pentru prestarea cu întârziere a unor servicii aferente contractului de furnizare produse și prestare servicii nr. x/12.10.2012, conform art. 7.1 din contract, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de ședință din data de 23 mai 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016 s-a respins ca neîntemeiată cererea de amânare formulată de pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L., a fost respinsă cererea de administrare a probei cu expertiza contabilă și expertiza informatică formulată de pârâta- reclamantă și a fost amânată judecata cauzei pentru a da posibilitatea părților să pregătească concluzii pe fondul litigiului.

Prin sentința civilă nr. 2925 din 02 august 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamanta-pârâtă S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a următoarelor sume: 3.815.085,64 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor/echipamentelor prestate/livrate de către S.C. A. S.A. în beneficiul pârâtei și neachitate de către aceasta din urmă, 2.208.195,32 RON, cu titlu de daune - interese, precum și plata penalităților de întârziere de 0,5%/zi de întârziere în valoare de 14.855.698,74 RON, calculate de la data scadenței și până la data de 01 noiembrie 2015, precum și în continuare până la data achitării efective a debitului principal în valoare de 3.815.085,64 RON. Au fost respinse celelalte pretenții ca nefondate. A fost respinsă cererea reconvențională ca neîntemeiată și a fost obligată pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 168.402,03 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 2673 din 20 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respinsă cererea formulată de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. - în insolvență, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.A., având ca obiect pronunțarea unei hotărâri de încetare a acțiunii în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, ca neîntemeiată.

A fost respins apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. - în insolvență, împotriva încheierii de ședință din data de 23.05.2017 și a sentinței civile nr. 2925 din 02 august 2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.A., ca nefondat.

A fost obligată apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. - în insolvență, să plătească intimatei-reclamante S.C. A. S.A. suma de 22.213,49 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel (onorariu avocat).

Împotriva acestei decizii, recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. - în insolvență a declarat recurs.

Cu privire la cererea având ca obiect pronunțarea unei hotărâri de încetare a acțiunii în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, recurenta-pârâtă arată că, prin încheierea pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă la data de 12.02.2018, în dosarul nr. x/2018, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva recurentei. Această încheiere a rămas definitivă, fiind publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 4259/27.02.2018.

Recurenta-pârâtă arată că, potrivit art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, valorificarea drepturilor creditorilor asupra averii debitorului se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, reclamanta fiind înscrisă în tabelul preliminar al creanțelor.

Referitor la soluția de respingere a apelului declarat împotriva încheierii din 23.05.2017, prin care s-a respins cererea de probe, recurenta-pârâtă arată că hotărârile pronunțate în cauză nu au ca temei un probatoriu complet și suficient, fiind din acest punct de vedere părtinitoare, preluând exclusiv apărările reclamantei în motivarea soluției.

În susținerea criticilor ce vizează respingerea apelului împotriva soluției pronunțate pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă apreciază că instanța, în analiza temeiniciei cererii de chemare în judecată, trebuia, în primul rând, să stabilească dacă facturile emise de către reclamantă, a căror plată o constituie capetele sale de cerere, au fost emise cu respectarea tuturor dispozițiilor legale și contractuale.

În susținerea acestei critici, recurenta-pârâtă face trimitere atât la dispozițiile contractuale, cât și la situația de fapt.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, în principal ca inadmisibil/nul, iar în subsidiar ca nefondat.

Recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Completul de filtru a dispus, prin încheierea din data de 10 iunie 2020, comunicarea acestuia părților, pentru a depune puncte de vedere cu privire la raport.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea din 14 octombrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în completul de filtru, a respins excepția nulității recursului, a admis în principiu recursul și a fixat termen la data de 9 decembrie 2020, în ședință publică.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constată că recursul declarat de recurenta-pârâtă este nefondat, pentru considerentele care urmează:

Înalta Curte reține că, dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență prevăd că: "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. (...) La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează".

Dispozițiile art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014 prevăd că "nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1) căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii și nici acțiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului".

În raport de aceste dispoziții, în mod legal curtea de apel a reținut că hotărârile apelate în prezenta cauză, respectiv încheierea din 23 mai 2017 și sentința civilă nr. 2925 din 02 august 2017 au fost pronunțate anterior încheierii de ședință din data de 12 februarie 2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a VII a civilă în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin neapelare, prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva apelantei-pârâte S.C. B. S.R.L.

În aceste condiții, în mod judicios curtea de apel a constatat că anterior pronunțării hotărârilor apelate nu era incident motivul de suspendare de drept a judecății reglementat de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 și ca atare, nici suspendarea judecării apelului declarat de apelanta-pârâtă nu ar fi fost posibilă, în condițiile în care art. 75 alin. (2) lit.) a din Legea nr. 85/2014 prevede expres că nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1) căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii insolvenței.

Nici critica recurentei-pârâte cu privire la mijloacele de probă încuviințate de către instanța de apel nu poate fi reținută.

Potrivit dispozițiilor art. 479 alin. (2) C. proc. civ., instanța de apel va putea dispune refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, în cazul în care consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 478 alin. (2) C. proc. civ.

În raport de prevederile legale mai sus enunțate, reiese că instanța de apel dispune cu privire la probele pe care le consideră ca fiind necesare soluționării cauzei, astfel că prin intermediul recursului nu poate fi cenzurată aprecierea instanței cu privire la probatoriul administrat, acestea fiind aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate.

Înalta Curte reține, de asemenea, că în susținerea criticilor ce vizează respingerea apelului împotriva soluției pronunțate pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă arată că instanța trebuia să stabilească dacă facturile emise de către reclamantă, a căror plată o constituie capetele sale de cerere, au fost emise cu respectarea tuturor dispozițiilor legale și contractuale, expunând situația de fapt.

Prin argumentele invocate, recurenta-pârâtă tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă și la o nouă judecată a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

Recurenta-pârâtă urmărește, așadar, să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac.

În consecință, în raport de rațiunile înfățișate, Înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L., PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR C. ȘI ASOCIAȚII S.P.R.L., împotriva deciziei civile nr. 2673 din 20 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de 22.474,82 RON către intimata-reclamantă S.C. A. S.A., cheltuieli de judecată, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L., PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR C. ȘI ASOCIAȚII S.P.R.L., împotriva deciziei civile nr. 2673 din 20 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă B. S.R.L., PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR C. ȘI ASOCIAȚII S.P.R.L. la plata sumei de 22.474,82 RON către intimata-reclamantă S.C. A. S.A., cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 decembrie 2020.