ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1277/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1277/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 23 septembrie 2025
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, la 12 mai 2017, sub nr. x/2017, astfel cum a fost precizată, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2.454.318,72 RON, reprezentând contravaloarea facturii nr. x din 9 aprilie 2015, cu penalități de întârziere în cuantum de 1.843.186,81 RON aferente perioadei 20 aprilie 2015 - 12 mai 2017, care se vor calcula în continuare până la data achitării efective a debitului, a sumei de 88.934 RON, reprezentând procentul de 30% din garanția de bună execuție reținută din facturile nr. x din 17 iunie 2011, nr. 586 din 30 iunie 2011 și nr. 666 din 20 decembrie 2011, precum și a penalităților de întârziere în cuantum de 10.582,67 RON aferente perioadei 11 ianuarie 2017 - 12 mai 2017, care se vor calcula în continuare până la data achitării efective a debitului.
În ce privește penalitățile de întârziere, au fost invocate dispozițiile art. 3 Codul comercial și ale art. 9.6 din contract.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 942, art. 969, art. 970, art. 1.082 C. civ. de la 1864, art. 43 Codul comercial, art. 348 și ale art. 350 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 849/2017 din 29 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, s-a luat act de renunțarea pârâtei la susținerea excepției netimbrării acțiunii, a fost calificată excepția de neexecutare a contractului ca fiind apărare de fond și a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune.
A fost admisă cererea de chemare în judecată, pârâta fiind obligată la plata către reclamantă a sumei de 2.454.318,72 RON, cu titlu de debit și penalități de întârziere în cuantum de 1.843.186,81 RON, calculate pe perioada 20 aprilie 2018 - 12 mai 2017 și care se vor calcula în continuare până la data achitării efective a debitului, a sumei de 88.934 RON, reprezentând 30% din garanția de bună execuție și a penalităților de întârziere în cuantum de 10.582,67 RON, calculate pentru perioada 11 ianuarie 2017 - 12 mai 2017 și care se vor calcula în continuare până la data achitării efective a debitului, precum și a sumei de 75.526,65 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva aceste sentințe pârâta B. S.R.L. a formulat apel.
Prin încheierea din 1 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 teza I C. proc. civ., a fost suspendată judecata cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2017 al Tribunalului București.
Împotriva acestei încheieri, reclamanta a declarat recurs, cale extraordinară de atac ce a fost respinsă, ca nefondată, prin decizia nr. 154 din 23 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.
Prin încheierea de ședință din 14 octombrie 2024, instanța de apel a repus cauza pe rol, întrucât dosarul până la soluționarea căruia s-a dispus suspendarea judecății a fost soluționat definitiv prin decizia nr. 1403 din 19 iunie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, și a respins cererea de amânare formulată de apelanta-pârâtă, prin reprezentant convențional, pentru a lua cunoștință de motivarea deciziei definitive menționate.
Totodată, s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii la data de 24 octombrie 2024, pentru a da posibilitate apelantei-pârâte să ia cunoștință de motivarea deciziei definitive pronunțate în dosarul nr. x/2017 și de a depune concluzii scrise.
Prin decizia nr. 612/2024 din 24 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, apelul pârâtei a fost respins, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii și a încheierii din 14 octombrie 2024 pârâta B. S.R.L. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea hotărârilor recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată, precum și obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele de recurs au fost întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.
Calea extraordinară de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la 16 ianuarie 2025, sub nr. x/2025.
Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, precum și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.
Prin încheierea din 20 mai 2025, s-a dispus comunicarea raportului către părți, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ., fără ca acestea să depună punct de vedere la raportul întocmit în cauză.
Ulterior, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 23 septembrie 2025, fără citarea părților.
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:
Cu titlu prealabil, se impune a se evidenția faptul că, deși recurenta-pârâtă a înțeles să formuleze recurs atât împotriva deciziei instanței de apel, cât și împotriva încheierii din 14 octombrie 2024, la această dată au avut loc dezbaterile asupra apelului declarat, fiind dispusă amânarea pronunțării, astfel încât încheierea respectivă face parte integrantă din decizie.
Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 612/2024 din 24 octombrie 2024, în cadrul acestuia fiind formulate și critici cu privire la măsuri dispuse prin încheierea de dezbateri din 14 octombrie 2024.
În cauză, prin rezoluția premergătoare din 20 ianuarie 2025, s-a stabilit în sarcina recurentei-pârâte B. S.R.L. o taxă judiciară de timbru aferentă soluționării recursului, în cuantum de 59.213,19 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, iar aceasta a fost înștiințată cu privire la obligația de achitare a taxei la 30 ianuarie 2025, potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs, însă nu s-a conformat în acest sens.
Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță.
În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.
Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Înalta Curte constată că recurenta a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în recurs, iar prin încheierea din 26 februarie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025, cererea sa a fost respinsă. Această încheiere a fost comunicată părții la 19 martie 2025, conform dovezii aflate la dosarului asociat.
Prin urmare, având în vedere că recursul nu a fost timbrat anticipat și până la termenul din 23 septembrie 2025 recurenta-pârâtă nu s-a conformat obligației de timbrare, potrivit mențiunilor din adresă și raport, acte procedurale comunicate la 30 ianuarie 2025, respectiv la 29 mai 2025, Înalta Curte, conform art. 177 alin. (3) C. proc. civ., va da eficiență dispozițiilor art. 486 alin. (3) și art. 493 alin. (5) din același cod și va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 612/2024 din 24 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.
Referitor la cererea intimatei-reclamante A. S.R.L. privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că, în conformitate cu art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei."
Prin raportare la această dispoziție legală, aplicabilă și în recurs potrivit art. 494 C. proc. civ., se constată că intimata-reclamantă nu a depus la dosarul cauzei dovezi privind efectuarea cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, Înalta Curte va respinge cererea intimatei-reclamante A. S.R.L. privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 612/2024 din 24 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.
Respinge cererea formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L. privind cheltuielile de judecată.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2025.