ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3306/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3306/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bihor, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința comercială nr.
461/ COM din 23 octombrie 2008, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA
ORADEA în contradictoriu cu pârâta U. ORADEA în sensul că a obligat pârâta la
plata sumei de 357.377,14 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate
și a sumei de 6.765,29 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut,
în principal, că în baza raporturilor comerciale dintre părți, justificate cu
facturile fiscale depuse la dosarul cauzei, reclamanta a executat în favoarea instituției
pârâte, o serie de lucrări de reparații și consolidări, a căror contravaloare a
fost achitată doar parțial, suma de 357.377,14 RON fiind refuzată la plată.
Din examinarea detaliată a
facturilor fiscale refuzate la plată a rezultat că toate situațiile de lucrări
aferente acestora au fost semnate de către reprezentanții legali ai pârâtei în
calitatea de beneficiar.
În materie de probațiune
specific dreptului comercial, prevederile art. 46 C. com., reglementează ca
mijloace de probă specifice facturile acceptate, corespondența, telegramele și
registrele comerciale, al căror regim juridic este stabilit de art. 47 – art. 54
C. com.
Ca înscris sub semnătură
privată, factura acceptată face dovadă în legătură cu existența actului juridic
și cu executarea operațiunii care constituie obiectul ei.
Curtea de Apel Oradea, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 21/ C/A din
17 februarie 2009, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta U. ORADEA
împotriva sentinței nr. 461/ COM din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Bihor,
secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, fiind preluate toate
argumentele primei instanțe.
Împotriva deciziei nr. 21/ C/A
din 17 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială,
de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâta U. ORADEA, care
a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304
pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, cu
consecința respingerii acțiunii în pretenții a reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de
recurs s-a evocat împrejurarea că fără contracte legale, încheiate în formă
scrisă, care să cuprindă drepturi și obligații reciproce acceptate de părți, nu
se poate vorbi de relații comerciale, nu au fost respectate prevederile legale
de achiziție și facturile nu sunt semnate de reprezentanții legali ai U. ORADEA.
Înalta Curte, analizând
materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse
prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a
respinge, ca nefondat, recursul pârâtei U. ORADEA pentru următoarele
considerente.
Potrivit cererii de chemare
în judecată, reclamanta SC C. SA ORADEA, a cerut obligarea pârâtei la plata
sumei de 357.377,14 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și
neachitate, cu motivarea că în baza unei înțelegeri a părților au fost executate
lucrări de reparații și consolidări la diferite obiective din cadrul Universității,
lucrări care au fost facturate și acceptate de beneficiar.
Corect au stabilit atât
instanța de fond cât și cea de apel, că facturile existente la dosar, însoțite
de situațiile de lucrări, acceptate de beneficiar, fac pe deplin dovada
raportului juridic obligațional. Din această perspectivă a fost dată eficiență
juridică prevederilor art. 46 C. com., care reglementează că obligațiile
comerciale pot fi probate cu facturi acceptate, situație care se regăsește și
în prezenta cauză.
Nu poate fi primită teza
acreditată de recurentă potrivit căreia nu se poate vorbi de existența unor
relații contractuale între părți, prin aceea că toate contractele de lucrări ce
se atribuie prin achiziție publică trebuie încheiate în formă scrisă, impusă de
art. 3 lit. f) din O.G. nr. 34/2006 .
Este adevărat că potrivit O.G.
nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de servicii, este cerută forma
scrisă și sunt enumerate multiple exigențe impuse în această materie, însă aceste
împrejurări nu sunt de natură a fi imputate reclamantei obiectul prezentului
litigiu fiind circumscris cadrului legal reglementat de art. 46 C. com.
În baza art. 274 C. proc.
civ., urmează a obliga pârâta la plata sumei de 1327 lei cu titlu de cheltuieli
de judecată către intimata reclamantă SC C. SA ORADEA.
Pentru aceste rațiuni
urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta U. ORADEA
împotriva deciziei nr. 21/ C-A din 17 februarie 2009 pronunțată de Curtea de
Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, nefiind
îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.
civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâta U. ORADEA împotriva deciziei nr. 21/ C din 17 februarie 2009 a Curții
de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Obligă recurenta pârâtă U.
ORADEA la plata sumei de 1327 lei cheltuieli de judecată către intimata
reclamantă SC C. SA ORADEA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 decembrie 2009.