ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1374/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta SC R. SRL, societate în faliment reprezentată prin lichidator judiciar Cabinet de Insolvență B.M., a chemat în judecată pe pârâta H.H., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să oblige pârâta să-i plătească suma de 37.763,14 euro, reprezentând debit, precum și dobânzi și penalități de întârziere. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a livrat pârâtei mai multe cantități de material lemnos, conform mai multor declarații vamale anexate și facturilor de export, din care unele au fost achitate parțial, altele au rămas neachitate.

Reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că este o acțiune de drept comun fundamentată pe răspunderea civilă delictuală. Prin sentința comercială nr. 565/COM din data de 4 iunie 2009, Tribunalul Bihor, secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererea precizată formulată de reclamantă și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 37.763,14 euro, contravaloare marfă, precum și dobânda legală calculată asupra acestei sume până la data plății efective. Sentința a fost apelată de către pârâta H.H. iar Curtea de Apel Oradea, secția comercială contencios administrativ și fiscal, prin decizia comercială nr. 80/C din 13 octombrie 2009, a admis ca fondat apelul declarat de pârâtă, a schimbat în parte sentința, în sensul că a respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată; a menținut restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva deciziei sus evocată a declarat recurs pârâta H.H., în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 5 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacată și trimiterea cauzei spre rejudecare. Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc.

civ., raportat la art. 11 și art. 20 din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri și invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor de judecată, și a reținut: Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță. Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată.

Față de dispozițiile legale evocate se constată că recursul declarat de către recurenta H.H. nu a fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 1.983,07 lei și timbrul judiciar de 5 lei, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată din data de 23 aprilie 2010 cu mențiunea timbrării cererii de recurs. În raport de împrejurarea că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare a cererii de recurs potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 23 aprilie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, modificată, și respectiv art. 35 pct. 1 și 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și ale art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de pârâta H.H. împotriva deciziei nr. 80/C din 13 octombrie 2009 – A a Curții de Apel Oradea, secția comercială contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2010.