ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1374/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția

comercială și de contencios administrativ, reclamanta SC R. SRL,

societate în faliment reprezentată prin lichidator judiciar Cabinet de

Insolvență B.M., a chemat în judecată pe pârâta H.H., solicitând

instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să oblige

pârâta să-i plătească suma de 37.763,14 euro, reprezentând

debit, precum și dobânzi și penalități de întârziere.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că a livrat pârâtei mai multe cantități de material

lemnos, conform mai multor declarații vamale anexate și facturilor de

export, din care unele au fost achitate parțial, altele au rămas

neachitate.

Reclamanta și-a precizat acțiunea,

arătând că este o acțiune de drept comun fundamentată pe

răspunderea civilă delictuală.

Prin sentința comercială nr. 565/COM

din data de 4 iunie 2009, Tribunalul Bihor, secția comercială și

de contencios administrativ, a admis cererea precizată formulată de

reclamantă și a obligat pârâta să plătească

reclamantei suma de 37.763,14 euro, contravaloare marfă, precum și

dobânda legală calculată asupra acestei sume până la data

plății efective.

Sentința a fost apelată de

către pârâta H.H. iar Curtea de Apel Oradea, secția comercială

contencios administrativ și fiscal, prin decizia comercială nr. 80/C

din 13 octombrie 2009, a admis ca fondat apelul declarat de pârâtă, a

schimbat în parte sentința, în sensul că a respins cererea de

obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată; a menținut

restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva deciziei sus evocată a

declarat recurs pârâta H.H., în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7

și 5 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei atacată și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte,

conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și art. 20 din Legea nr.

146/1997, modificată, a luat în examinare excepția netimbrării

cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează

înaintea oricărei alte cereri și invocării altor excepții,

formulate în fața instanțelor de judecată, și a

reținut:

Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată,

privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și

cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse

taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate

atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care

se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul

stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu

achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se

anulează ca netimbrată.

Față de dispozițiile legale

evocate se constată că recursul declarat de către recurenta H.H.

nu a fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, în

cuantum de 1.983,07 lei și timbrul judiciar de 5 lei, recurenta fiind

citată pentru termenul de judecată din data de 23 aprilie 2010 cu

mențiunea timbrării cererii de recurs.

În raport de împrejurarea că recurenta

nu s-a conformat obligației de timbrare a cererii de recurs potrivit

mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din

data de 23 aprilie 2010, când procedura de citare a fost legal

îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență

dispozițiilor art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997,

modificată, și respectiv art. 35 pct. 1 și 5 din Normele

metodologice de aplicare a legii, precum și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995,

privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să

dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta H.H.

împotriva deciziei nr. 80/C din 13 octombrie 2009 – A a Curții de Apel

Oradea, secția comercială contencios administrativ și fiscal, ca

netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 aprilie 2010.