ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2749/2008

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 3076/1/2008 pe rolul acestei instanțe, la data de 7 octombrie 2008, SC I. SA Iași a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata SC U.E. SRL Slatina să se dispună anularea deciziei nr. 265 din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. În drept, contestatoarea a indicat ca temei prevăzut de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. Motivând contestația, contestatoarea susține că instanța de recurs nu a analizat motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și art. 6 pct. 1, art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, raportată la art. 21 și art. 148 din Constituția României.

Contestatoarea consideră că trebuia să se constate că decizia dată de Curtea de Apel Craiova (nr. 96 din 16 aprilie 2007) are o motivarea contradictorie, fiind neargumentată și, din oficiu, instanța trebuia să rețină că dispozițiile C.E.D.O. sunt prioritare și obligatorii, referindu-se la dreptul la un proces echitabil și dreptul la un recurs efectiv. De asemenea, se arată că opinia separată este corectă și nu cea minoritară. Analizând decizia atacată prin prisma susținerilor invocate de contestatoare, Înalta Curte constată că este nefondată contestația în anulare.

Astfel, prin decizia nr. 265 din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – în opinia majoritară – a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC I. SA Iași împotriva deciziei nr. 96 din 16 aprilie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, reținându-se în considerente că, deși recurenta a înțeles să-și întemeieze criticile pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., acestea privesc de fapt greșita aplicare și interpretare a legii, încadrându-se în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. S-a reținut de asemenea, că ceea ce critică recurenta nu este contradictorialitatea motivării și neargumentarea soluției, ci contradictorialitatea măsurilor procedurale luate de instanță, ceea ce vizează – în final – aplicarea corectă a legii.

Având în vedere această situație, precum și prevederile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată contestația în anulare. Potrivit textului de lege mai sus menționat, hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare. Astfel, motivele de casare pentru neexaminarea cărora se justifică introducerea unei contestații în anulare sunt numai cele invocate de parte. Or, în cauză, instanța recursului nu a omis a cerceta motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., ci a considerat că – deși a fost indicat în cuprinsul cererii de recurs – niciuna din criticile recurentei nu a putut fi încadrată acestuia, constatându-se că de fapt, ceea ce se critică este contradictorialitatea măsurilor procedurale dispuse de instanță, motiv pentru care au fost încadrate motivului de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În atare situație nu se poate reține incidența prevederilor art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., contestatoarea tinzând – prin argumentele folosite – la anularea unei hotărâri pentru pretinse greșeli de judecată or, legiuitorul nu a urmărit ca prin contestația în anulare să se deschidă părților recursul la recurs. Pentru considerente expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC I. SA iași împotriva deciziei nr. 265 din 31 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2008.